Capitalurile proprii - provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

A. CAPITALUL SI REZERVELE (numit si capital propriu) reprezinta sursele de finantare stabile de care dispune o intreprindere. Alaturi de creditele pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente. In structura capitalului propriu se cuprind: (I) capital, (II) prime de capital, (III) rezerve din reevaluare, (IV) rezerve, (V) rezultatul reportat, (VI) rezultatul exercitiului.

I. Capitalul este reprezentat de aportul in bani sau in bani si natura al proprietarilor. Capitalul se diferentiaza in capitalul subscris nevarsat si capitalul subscris varsat.

Capitalul subscris nevarsat reprezinta capitalul pe care proprietarii s-au angajat sa-l puna la dispozitia intreprinderii.

Capitalul subscris varsat reprezinta partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusa de catre proprietari la dispozitia intreprinderii.

Capitalul se constituie la infiintarea intreprinderii, se modifica pe parcursul desfasurarii activitatii, prin cresteri sau micsorari de capital si se lichideaza o data cu desfiintarea intreprinderii. Valoarea initiala a actiunilor poarta numele de valoare nominala.

II. Primele de capital reprezinta surse generate de operatii de crestere a capitalului prin noi emisiuni de actiuni, fuziune sau aport in natura.

Primele de emisiune si de aport in natura se creeaza ca diferenta intre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai mica). Noile actinui emise trebuie sa aiba aceeasi valoare nominala, pentru a conferi actionarilor aceleasi drepturi.

III.  Rezervele din reevaluare reprezinta plusurile de valoare create prin reevaluarea activelor imobilizate, ca diferenta intre valoarea (mai mare) rezultata in urma acestei operatiuni si valoarea inregistrata in contabilitate a elementelor de activ (mai mica). Rezervele din reevaluare constituite pot fi utilizate pentru cresterea capitalului sau alte destinatii stabilite potrivit reglementarilor in vigoare.

IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul intreprinderii, in limitele prevazute de reglementarile in vigoare, de statutele societatilor comerciale sau conform deciziei adunarii generale a actionarilor sau asociatilor. In structura lor se includ: rezerve legale, rezerve statutare, rezerve pentru actiuni proprii si alte rezerve.

1. Rezervele legale se constituie din profitul brut sau din primele de capital, fiind destinate protejarii capitalului.

2. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al intreprinderilor, conform prevederilor din statutul acestora.

3. Rezervele pentru actiuni proprii se constituie in situatia in care o societate pe actiuni si-a rascumparat propriile actiuni, cu scopul de a-si mentine nivelul capitalului propriu.

4. Alte rezerve, neprevazute de lege sau statut, pot fi constituite din profitul net potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor, cu respectarea prevederilor legale.

V. Rezultatul reportat reprezinta rezultatul financiar sau partea din rezultat a carei afectare financiara a fost amanata de adunarea generala a actionarilor. Rezultatul reportat poate fi pozitiv, cazul beneficiilor nerepartizate, sau negativ, adica pierderi constatate la inchiderea exercitiilor anterioare, neacoperite inca din punct de vedere financiar.

VI. Rezultatul exercitiului poate fi favorabil, caz in care reprezinta un profit si o sursa proprie de finantare pana in momentul repartizarii lui pe destinatiile legale sau statutare sau poate fi nefavorabil, caz in care reprezinta o pierdere ce trebuie acoperita. In aceasta ultima situatie, rezultatul este prezentat in bilant cu semnul minus, micsorand capitalul propriu.

3. Datorii

A. PROVIZIOANELE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI reprezinta datorii ale intreprinderii care sunt constituite, de regula, la sfarsitul exercitiului.

Proiect: Cum sa treci de capcanele proiectelor SAPARD - un proiect de valoare mica Proiect: Compania Aplast - produsele companiei Aplast

Reglementarile din Romania le definesc ca fiind datorii cu exigibilitate (scadenta) sau valoare incerta. Recunoasterea provizioanelor se face numai in mometul in care: (1) o intreprindere are o obligatie curenta (legala sau implicita) generata de un eveniment anterior; (2) este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fie necesara pentru a stinge obligatia respectiva si (3) poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei.

Diferenta dintre provizioanele pentru riscuri si celelalte datorii ale intreprinderii consta in incertitudinea care le afecteaza pe primele in ceea ce priveste marimea sau scadenta. Asemenea provizioane se constituie pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare (de exemplu, litigii, amenzi si penalitati, despagubiri, daune si alte datorii incerte, cheltuieli legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor, cheltuieli cu reparatiile capitale esalonate pe mai multe perioade etc.).

B. DATORIILE (numite si capital atras) sunt sursele de finantare externe puse la dispozitia intreprinderii, fie de banci sau alte institutii financiare, fie de furnizori, fie de terti pentru care intreprinderea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric.

Reglementarile din Romania clasifica datoriile in datorii curente si datorii pe termen lung. O datorie curenta este o obligatie (1) ce se asteapta sa fie achitata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; sau (2) este exigibila (scadenta) in termen de 12 luni de la data bilantului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate pe termen lung.

Ciclul de exploatare al unei intreprinderi reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra intr-un proces si finalizarea sa in numerar sau sub forma unui instrument usor convertibil in numerar.

Datoriile functioneaza din momentul nasterii obligatiilor fata de terti si pana in momentul rambursarii (in cazul creditelor) si platii lor (in cazul datoriilor generate de relatiile de decontare).

In structura datoriilor se includ: (1) imprumuturi si datorii asimilate; (2) datorii comerciale, (3) datorii in cadrul grupului, (4) datorii din interese de participare, (5) alte datorii.

1. Imprumuturile si datoriile asimilate reprezinta datoriile financiare ale intreprinderii privind: imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, credite bancare pe termen lung primite de la banci si alte institutii financiare.

Imprumuturile din emisiunea de obligatiuni reprezinta surse financiare pe termen lung asigurate prin vanzarea de titluri de credit negociabile catre public, de regula, prin intermediul unor institutii financiare. Aceste imprumuturi sunt divizate in parti egale, numite obligatiuni, rambursabile la termen sau esalonat si purtatoare de dobanzi.

Creditele primite de la banca si alte institutii includ creditele pe termen lung si creditele pe termen scurt (credite de trezorerie). Aceste credite sunt generatoare de dobanzi si garantate cu activele intreprinderii.

2. Datoriile comerciale reprezinta datorii ale intreprinderii create in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii pentru achizitionari de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii. In structura lor se includ furnizorii si efectele de platit.

Funizorii desemneaza datoriile intreprinderii echivalente valorii bunurilor, lucrarilor si serviciilor primite de la terti.

Efectele de platit reprezinta titlurile de valoare care atesta obligatia de plata a intreprinderii in cadrul relatiilor de decontare cu furnizorii.

3. Datoriile in cadrul grupului reprezinta obligatiile datorate societatilor din cadrul grupului in relatiile de decontare ale societatii-mama cu filialele.

4. Datoriile din interese de participare reprezinta datoriile generate din relatiile de decontare ale intreprinderii cu societatile asociate.

5. Alte datorii reprezinta datoriile fiscale, salariale, sociale ale intreprinderii fata de bugetul statului (impozite si taxe), fata de personalul angajat (salariile si alte drepturi asimilate), fata de asigurarile sociale (contributiile la asigurarile sociale), fata de asociati (capital de rambursat, dividende de plata), fata de creditori diversi etc.

D. VENITURILE IN AVANS reprezinta valorile ce asigura alocarea pentru fiecare exercitiu financiar numai a veniturilor care ii sunt proprii. In structura lor se includ subventiile pentru investitii si veniturile inregistrate in avans.

Subventiile pentru investitii reprezinta surse de finantare alocate de la bugetul de stat sau din alte surse nerambursabile, de care beneficiaza o intreprindere, destinate achizitionarii sau producerii de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizarilor, unor activitati pe termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investitiilor.

Veniturile inregistrate in avans sunt sumele incasate in cursul exercitiului, in contul unor servicii care vor fi prestate in cursul exercitiului urmator, cand vor fi recunoscute ca venituri (de exemplu, chirii, abonamente incasate in avans).

2.3. Tipuri de modificari in bilant

Plecand de la egalitatea: Activ = Pasiv (Capital propriu + Datorii), distingem patru categorii de modificari in bilant grupate astfel:

A.    Modificari de structura:

(A - I) Se modifica numai Activul (in sensul cresterii unui element de activ cu o anumita suma si concomitent si cu aceiasi suma scaderea altui element de activ, egalitatea bilantiera ramanand neschimbata). Ecuatia: A+x-x = P, unde A - Activul; P - Pasivul, x - suma cu care creste/scade elementul patrimonial de activ.

(A - II) Se modifica numai Pasivul (in sensul cresterii unui element de pasiv cu o anumita suma si concomitent si cu aceiasi suma scaderea altui element de pasiv, egalitatea bilantiera ramanand neschimbata). Ecuatia: A = P+x-x, unde A - Activul; P - Pasivul, x - suma cu care creste/scade elementul patrimonial de activ.

B.     Modificari de structura si volum:

(B - I) Se modifica atat Activul cat si Pasivul in sensul cresterii (creste un element de Activ cu o anumita suma si concomitent si cu aceiasi suma creste alt element de Pasiv, egalitatea bilantiera ramanand neschimbata). Ecuatia: A+x = P+x, unde A - Activul; P - Pasivul, x - suma cu care creste elementul patrimonial de activ/pasiv.

(B - II) Se modifica atat Activul cat si Pasivul in sensul scaderii (scade un element de Activ cu o anumita suma si concomitent si cu aceiasi suma scade alt element de Pasiv, egalitatea bilantiera ramanand neschimbata). Ecuatia: A-x = P-x, unde A - Activul; P - Pasivul, x - suma cu care scade elementul patrimonial de activ/pasiv.

Plecand de la egalitatea: Activ = Capital propriu + Datorii, distingem noua categorii de modificari in bilant:

(1) A(+x-x)=CP+D; ex: Incasarea unei creante clienti in contul de la banca.

(2) A=CP(+x-x)+D; ex: Incorporarea rezervelor in capitalul social.

(3) A=CP+D(+x-x) ; ex: Achitarea unui furnizor dintr-un credit bancar pe termen scurt

(4) A+x=CP+x+D; ex: Aport in bani sau natura la capitalul social.

(5) A-x=CP-x+D; ex: Retragerea apoturilor in bani de catre actionari/asociati.

(6) A+x=CP+D+x; ex: Achizitia de marfuri de la furnizori (pe credit comercial).

(7) A-x=CP+D-x; ex: Plata datoriei fata de furnizor din contul de la banca.

(8) A=CP+x+D-x; ex: Conversia obligatiunilor in actiuni.

(9) A=CP-x+D+x; ex: Inregistrarea cheltuielilor su salariile angajatilor.