Obtinerea informatiilor necesare intelegerii clientului – audit financiar

Obtinerea informatiilor necesare intelegerii clientului – audit financiar

Constituie a doua etapa necesara de parcurs atunci cand auditorul realizeaza planificarea unui audit.

Informatiile necesare pentru intelegerea clientului se refera la :

informatii privind ramura (domeniul) in care activeaza clientul;

informatii care particularizeaza clientul respectiv.

Ramura de activitate, respectiv domeniul de activitate genereaza particularitati privind sistemul contabil (avem in vedere sistemul contabil utilizat de agentii economici cu particularitati pe industrie, agricultura, transporturi, constructii, sistemul contabil din banci, societati de asigurari asociatii non-profit etc.).

Fiecare ramura are riscuri specifice care trebuie avute in vedere la estimarea riscului de audit acceptabil. In anumite ramuri, riscurile sunt mai mari (institutii financiare care acorda imprumuturi sau in asigurari).

Sunt anumite riscuri inerente comune tuturor entitatilor dintr-o anumita ramura economica – exemplu – riscul inerent al uzurii morale a stocurilor la clientii care lucreaza in domeniul modei; riscul inerent incasarii creantelor la clientii care practica vanzari in rate (credit de consum); riscul inerent al rezervelor pentru acoperirea pierderilor in ramura asigurarilor non viata.

Cunostintele privind ramura de activitate a entitatii pot fi obtinute:

de la auditorii care au efectuat audit la entitati din ramura sau domeniul respectiv;

de la personalul angajat al entitatii;

din publicatiile de specialitate care acopera ramura respectiva;

din anuare statistice;

de la patronatele sau asociatiile constituite pe ramura respectiva.

Vizitarea spatiilor de productie ale entitatii este deosebit de utila – prin aceasta, auditorul :

observa procesele de productie;

intalneste angajatii care au un rol important;

observa cum este asigurata protectia activelor (integritatea lor fizica);

poate intelege si interpreta mai usor datele din contabilitate;

cunoaste structura mijloacelor de productie si in ce constau stocurile de materiale.

Vizitarea spatiilor de productie ajuta auditorul la identificarea riscurilor inerente (de exemplu: daca sunt observate utilaje neutilizate, stocuri nevandabile, auditorul isi face o imagine a riscurilor inerente pentru echipamente si stocuri).

Identificarea partilor afiliate - pentru auditor este o operatiune esentiala. Cerintele de dezvaluire a informatiilor de acest tip se refera la :

natura relatiei cu partea afiliata;

descrierea operatiunilor cu referinte la cantitati si valori.

O operatiune intre parti afiliate este considerata orice operatiune care se produce intre entitatea ale carei situatii financiare sunt auditate si o parte afiliata. Aceste operatiuni se refera la :

vanzari ;

cumparari;

schimburi de echipamente;

imprumuturi acordate.

Partile afiliate trebuie prezentate in dosarul permanent. Metode utilizate de auditor pentru identificarea partilor afiliate:

chestionarea conducerii si a altor persoane insarcinate cu guvernanta;

analiza diferitelor procese verbale sau rapoarte;

examinarea registrului actionarilor.

Obtinerea informatiilor despre obligatiile juridice ale unui client de audit este o alta latura necesara auditorului pentru intelegerea clientului si a mediului sau.

Aceste informatii pot fi obtinute examinandu-se de catre auditor:

Statutul sau contractul de societate, document juridic necesar pentru recunoasterea unei entitati.

Regulamentele interne

Procesele verbale intocmite la intrunirile Consiliului de administratie si ale Adunarii generale a actionarilor

Toate aceste informatii, auditorul le prezinta sub forma de sinteza intr-o foaie de lucru. Informatiile respective sunt utilizate de auditor in evaluarea riscurilor inerente .

Exemplu: discutarea in Consiliul de administratie a problemei schimbarilor intervenite in ramura, schimbari care ar afecta utilitatea instalatiilor si echipamentelor de care dispune firma va fi valorificata de auditor atunci cand va evalua riscul inerent legat de uzura morala.

Contractele incheiate de entitate pot furniza elemente esentiale pentru intelegerea acestuia.

Cuprindem aici: contracte cu furnizorii si clientii principali, emisiuni de obligatiuni contract colectiv de munca contracte distributie contracte de imprumut acorduri cu sindicate contracte inchiriere.

Existenta acestor contracte afecteaza deseori modul in care auditorul evalueaza riscurile inerente. Exemplu un contract de livrare cu clauze precis definite care acopera un interval de 5 ani pentru cantitati semnificative din productia entitatii - poate genera obligatia platii unor penalitati. Auditorul va trebui sa-l aiba in vedere la evaluarea riscului inerent privind angajamentele comerciale.