Efectuarea procedurilor analitice preliminare de audit financiar

Efectuarea procedurilor analitice preliminare de audit financiar

Pentru a determina natura, programarea in timp si profunzimea lucrarilor de audit, auditorul este obligat sa apeleze la o serie de proceduri analitice preliminare.

Procedurile analitice efectuate de auditor in faza de planificare servesc urmatoarelor scopuri:

ajuta auditorul la realizarea unei intelegeri mai complete a activitatii realizate de entitate;

ajuta auditorul in identificarea sferelor care ar putea prezenta riscuri specifice de aparitie a unor prezentari eronate semnificative care ar necesita o analiza mai aprofundata.

Procedurile analitice utilizate in faza de planificare se pot baza pe date agregate, cum ar fi diversi indicatori financiari: lichiditate generala, lichiditate imediata, viteza de rotatie a creantelor, durata de incasare a creantelor, viteza de rotatie a stocurilor, durata de comercializare a stocurilor, durata de transformare a stocurilor in mijloace banesti, raportul datorii/capitaluri proprii, raportul imobilizari corporale nete/capitaluri proprii, gradul de acoperire a dobanzilor, marja bruta procentuala, marja profitului, rentabilitatea activelor, leviere – datorii pe termen scurt, leviere - efecte de platit.

raportarea catre partile interesate;

Structurile guvernantei includ functia de conducere numai atunci cand acestea desfasoara astfel de activitati.

Aspectele de audit care sunt in interesul guvernantei vor include doar acele probleme care au atras atentia auditorului ca rezultat al efectuarii auditului.

Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un audit cu o atitudine de scepticism profesional, admitand ca pot exista imprejurari in care situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ, aspecte ce urmeaza a fi comunicate.

O atitudine de scepticism profesional inseamna ca auditorul realizeaza o evaluare critica, in mod circumspect, a validitatii unei probe de audit obtinute si este atent la acele probe de audit care contrazic sau pun la indoiala credibilitatea documentelor sau a declaratiilor conducerii si ale celor insarcinati cu guvernanta.

In desfasurarea cercetarilor si a altor proceduri de audit, auditorul nu trebuie sa se rezume la unele probe de audit neconvingatoare, bazandu-se pe onestitatea si integritatea conducerii si a celor insarcinati cu guvernanta.

In consecinta, declaratiile conducerii nu trebuie sa substituie obtinerea de probe de audit suficiente si adecvate care sa dea posibilitatea conturarii concluziilor rezonabile pe care sa se fundamenteze opinia auditorului.

Auditorul poate discuta elementele de planificare cu cei insarcinati cu guvernanta si conducerea entitatii. Aceste discutii pot face parte din comunicarea generala necesara cu cei insarcinati cu guvernanta entitatii sau poate fi facuta pentru a imbunatati eficienta si eficacitatea auditului.

Discutiile cu cei insarcinati cu guvernanta includ de obicei strategia generala de audit si momentul auditului, inclusiv orice limitari ale

Toate procedurile analitice preliminare prezentate pana acum vizeaza mai multe obiective:

culegerea informatiilor necesare estimarii riscului de audit acceptabil si a riscurilor inerente si pe baza acestora auditorul sa poata lua decizia privind acceptarea unui nou client sau continuarea colaborarii cu un client existent, onorariul propus, elemente probante de colectat;

obtinerea unor informatii care vor trebui verificate in cursul auditului pentru obtinerea unor probe suficiente si temeinice;

formarea echipei de audit.