Analiza utilizarii timpului de lucru

Analiza utilizarii timpului de lucru

Timpul total de lucru al personalului dimensioneaza nivelul resurselor de munca pentru o perioada de gestiune. Principalele obiective ale analizei utilizarii timpului de lucru se refera la:

aprecierea disponibilului de resurse umane;

folosirea deplina si rationala a timpului de lucru;

identificarea cauzelor care determina neutilizarea timpului de lucru;

estimarea efectelor neutilizarii timpului de lucru;

fundamentarea masurilor si actiunilor pentru diminuarea si eliminarea pierderilor de timp.

Pentru analiza utilizarii timpului de lucru se folosesc datele din balanta timpului de lucru al muncitorilor si al celorlalte categorii de salariati.

Principalele categorii de timp utilizate pot fi exprimate in om-zi /om-ore si sunt urmatoarele:

a) Fond de timp calendaristic - se determina inmultind numarul mediu al muncitorilor cu numarul zilelor calendaristice din perioada respectiva (daca e exprimat in om-zile) si se va tine seama si de durata legala a zilei de lucru (daca e exprimat in om-ore):

in om-zile: ;

in om-ore: 

in care: - fond de timp calendaristic;

- numar de personal;

- numar de zile calendaristice;

h - durata legala a zilei de lucru (durata normala).

b) Fond de timp maxim disponibil ) - se determina scazand din fondul de timp calendaristic timpul aferent concediilor legale de odihna, a zilelor de repaus si sarbatorilor legale.

in care: - fond de timp maxim disponibil;

- timp aferent concediilor de odihna;

- timp aferent zilelor de repaus si sarbatorilor legale.

c) Fond de timp efectiv lucrat (utilizat) () - reprezinta numarul de om-zile / om-ore efectiv lucrate intr-o perioada de timp, indiferent daca sunt normale / suplimentare:

in care: - fond de timp efectiv lucrat (utilizat);

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

- fond de timp neutilizat.

d) Fond de timp neutilizat () - exprima marimea pierderilor de timp justificate si nejustificate care au avut loc in cursul perioadei de gestiune.

Astfel, intre fondul de timp disponibil, cel efectiv lucrat si cel neutilizat exista urmatoarele relatii:

Indicatorul om-zile indica zilele in care muncitorii s-au prezentat la lucru, indiferent daca au lucrat ziua intreaga conform duratei legale sau nu au lucrat ziua intreaga, ori daca au prestat ore suplimentare. Deci acesta nu ia in calcul pierderile de timp din cadrul zilei de lucru.

Indicatorul om-ore exprima marimea timpului efectiv lucrat, respectiv numarul de ore in care lucratorul a fost prezent la lucru.

Pentru a caracteriza gradul de utilizare a timpului de lucru se folosesc urmatorii indicatori ai utilizarii timpului de lucru:

a) Gradul de folosire a fondului de timp disponibil - se determina prin raportarea fondului de timp efectiv lucrat la fondul de timp maxim disponibil:

In practica intreprinderilor, in cadrul timpului efectiv se inregistreaza, in afara de timpul util consumat pentru obtinerea produselor bune si o serie de alte elemente de timp consumat nerational, ca de exemplu timpul consumat pentru produsele rebutate.

Pentru caracterizarea reala a gradului de utilizare a timpului de lucru e necesar ca din timpul efectiv sa se elimine toate categoriile de timp folosite in mod nerational.

b) Durata medie a zilei de lucru - masoara numarul de ore lucrate in medie pe zi de un salariat. Nivelul sau poate fi comparat cu durata normala a unei zile de lucru, identificandu-se urmatoarele situatii:

- , cand se lucreaza in afara programului normal stabil;

- , se utilizeaza integral orele normale de activitate;

- , neutilizarea timpului de lucru.

c) Gradul de utilizare a numarului mediu de muncitori - care se calculeaza ca raport intre numarul mediu al muncitorilor care s-au prezentat efectiv la lucru si numarul mediu scriptic din perioada respectiva :

In cadrul analizei se urmareste marimea totala a fondului de timp neutilizat precum si structura acestuia. Marimea timpului neutilizat se poate stabili prin insumarea pierderilor de timp din intreruperi datorita concediilor medicale, concedii fara plata, invoiri, absente nemotivate, etc.

Pierderile de timp pot fi justificate / nejustificate, fapt pentru care trebuie sa se stabileasca ponderea detinuta de aceste pierderi pe cauze, in marimea totala a pierderilor de timp.

Cauzele neutilizarii timpului de lucru disponibil pot fi grupate pe 3 categorii:

cauze obiective

- concedii de boala, concedii de maternitate;

- program redus pentru boala / maternitate; concedii pentru studii ;

- cazuri de forta majora.

cauze subiective

- absente nemotivate; concedii fara plata;

- nerespectarea programului de lucru (intarzieri, plecari mai devreme);

cauze datorate conducerii si organizarii:

- intreruperi de zile intregi / in cadrul schimbului generate de:

- lipsa de materii prime, materiale; lipsa de energie, combustibil;

- prelungirea duratelor de executie a reviziilor si reparatiilor;

- deficiente de natura organizatorica (dimensionarea loturilor, programare operativa, pregatirea fabricatiei);

- greve.

Utilizarea incompleta a timpului de lucru are o serie de consecinte negative asupra activitatii intreprinderii, cum sunt:

diminuarea volumului productiei; scaderea productivitatii muncii;

folosirea nerationala a mijloacelor de productie; prestarea de ore suplimentare;

cresterea costului de productie.

Pentru caracterizarea modului de folosire a fortei de munca, a timpului de lucru se poate folosi si coeficientul de schimburi. Sporirea acestuia duce la obtinerea unor cresteri insemnate de productie cu acelasi capital fix, la economisirea fondurilor de investitii, la ridicarea rentabilitatii precum si la preintampinarea pericolului uzurii morale.

Marimea coeficientului de schimburi se poate determina:

a) prin raportarea numarului de muncitori care lucreaza in toate schimburile la numarul de muncitori din schimbul cu activitate maxima, care de regula e schimbul intai:

b) prin raportarea timpului efectiv lucrat in toate schimburile exprimat in om-zile / om-ore, la timpul efectiv lucrat in schimbul cu activitatea cea mai mare:

Determinarea coeficientului de schimburi in functie de numarul de om-ore efectiv lucrate e cea mai reala, deoarece tine seama de pierderile de timp inregistrate in cadrul schimburilor, iar marimea lui va fi mai mica.

De asemenea, pentru caracterizarea gradului de acoperire a locurilor de munca, se calculeaza coeficientul folosirii locurilor de munca prin impartirea numarului de om-zile lucrate in schimbul cu activitate maxima () la numarul locurilor de munca (L), inmultit cu numarul zilelor lucratoare   () din acea perioada:

Pentru limitarea si eliminarea pierderilor de timp si utilizarea cat mai completa a timpului disponibil trebuie sa se actioneze in urmatoarele directii:

- aprovizionarea ritmica cu materii prime si materiale atat a unitatii cat si a locurilor de munca;

- organizarea judicioasa a productiei si a muncii;

- respectarea termenelor (si reducerea )de efectuare a reparatiilor si reviziilor periodice;

- efectuarea la timp si de calitate a operatiilor de intretinere curente si reglare pentru a evita caderile accidentale;

- aplicarea unor masuri coercitive pentru nerespectarea programului de lucru si pentru absente nemotivate;

- corelarea veniturilor cu efortul si rezultatele muncii;

- crearea unui climat de munca stimulativ;

- stabilirea si repartizarea sarcinilor pe lucrari astfel incat sa se asigure incarcarea rationala si completa a timpului disponibil pe un muncitor, etc.