Contabilitate
Comunicarea aspectelor de audit celor insarcinati cu guvernanta (ISA 260)Comunicarea aspectelor de audit celor insarcinati cu guvernanta (ISA 260) ISA 260 ,, Comunicarea aspectelor de audit celor insarcinati cu guvernanta" prezinta conexiuni cu urmatoarele standarde: ISA 200 ,,Obiective si principii generale care guverneaza un audit al situatiilor financiare" ISA 210 ,,Termenii misiunilor de audit" ISA 240 ,, Responsabilitatea auditorului de a lua in considerare frauda si eroarea intr-un audit al situatiilor financiare ISA 300 ,,Planificarea unui audit al situatiilor financiare" ISA 315 ,,Intelegerea entitatii si mediului sau si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa ISA 330 ,,Procedurile auditorului ca raspuns la riscurile evaluate" ISA 550 ,, Probe de audit" Auditorul trebuie sa comunice celor insarcinati cu guvernanta unei entitati aspectele de audit care sunt in interesul guvernantei, care apar din auditarea situatiilor financiare. Principiile guvernantei corporative au fost elaborate de mai multe tari ca punct de referinta pentru stabilirea unui bun comportament corporativ. Astfel de principii se concentreaza in general pe companiile ale caror valori mobiliare se tranzactioneaza public, in schimb nu exclude posibilitatea de a servi pentru imbunatatirea guvernantei in alte forme de entitati. Inca nu s-a descoperit in mod singular pentru o guvernanta societara solida. Structurile consiliilor si practicile variaza de la o tara la alta. Un principiu comun este acela conform caruia entitatea trebuie sa dispuna de o structura de guvernanta care sa permita consiliului exercitarea unui rationament obiectiv cu privire la afacerile corporatiei, inclusiv raportarea financiara, in mod independent in special de conducere. In sensul dat de ISA 260 ,,guvernanta" este termenul ce va fi utilizat pentru a descrie rolul persoanelor insarcinate cu supravegherea, controlul si conducerea unei entitati. Cei insarcinati cu guvernanta sunt raspunzatori fata de : ca entitatea sa tinda pentru a-si atinge obiectivele in directia : fiabilitatii raportarilor financiare; eficienta si eficacitatea operatiunilor; respectarea legislatiei aplicabile; ca raportarea catre partile interesate; Structurile guvernantei includ functia de conducere numai atunci cand acestea desfasoara astfel de activitati. Aspectele de audit care sunt in interesul guvernantei vor include doar acele aspecte care au venit in atentia auditorului ca rezultat al efectuarii auditului. Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare un audit cu o atitudine de scepticism profesional, admitand ca pot exista imprejurari in care situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ. O atitudine de scepticism profesional inseamna ca auditorul realizeaza o evaluare critica, in mod circumspect, a validitatii unei probe de audit obtinute si este atent la acele probe de audit care contrazic sau pun la indoiala credibilitatea documentelor sau a declaratiilor conducerii si ale celor insarcinati cu guvernanta. In desfasurarea cercetarilor si a altor proceduri de audit, auditorul nu trebuie sa se multumeasca cu probe de audit neconvingatoare, bazandu-se pe onestitatea si integritatea conducerii si a celor insarcinati cu guvernanta. In consecinta, declaratiile conducerii nu trebuie sa substituie obtinerea de probe de audit suficiente si adecvate care sa dea posibilitatea conturarii concluziilor rezonabile pe care sa se fundamenteze opinia auditorului. Auditorul poate discuta elementele de planificare cu cei insarcinati cu guvernanta si conducerea entitatii. Aceste discutii pot face parte din comunicarea generala necesara cu cei insarcinati cu guvernanta entitatii sau poate fi facuta pentru a imbunatati eficienta si eficacitatea auditului. Discutiile cu cei insarcinati cu guvernanta includ de obicei strategia generala de audit si momentul auditului, inclusiv orice limitari ale acestuia, sau orice cerinte suplimentare.
Discutiile cu conducerea apar adesea pentru a facilita desfasurarea si gestionarea misiunii de audit (spre exemplu, pentru a coordona unele proceduri de audit planificate cu activitatea personalului entitatii). Atunci cand apar discutiile privind aspectele incluse in strategia generala de audit, este necesara atentie pentru a nu compromite eficienta auditului. De exemplu, auditorul analizeaza daca discutarea naturii si momentului procedurilor de audit detaliate cu conducerea compromite eficienta auditului facand ca procedurile de audit sa fie prea usor de prevazut. Auditorul trebuie sa aduca in atentia conducerii si a celor insarcinati cu guvernanta, cat mai curand posibil, si la un nivel adecvat de responsabilitate, orice carente semnificative, in modul de concepere si implementare al controlului intern pentru prevenirea sau detectarea fraudelor, care au intrat in atentia auditorului. Auditorul trebuie sa analizeze daca exista alte aspecte legate de frauda ce urmeaza a fi discutate cu cei insarcinati cu guvernanta entitatii, cum ar fi : preocupari privind natura, aria de cuprindere si frecventa evaluarilor de catre conducere a controalelor pentru prevenirea si detectarea fraudei si a riscului ca situatiile financiare sa fie denaturate in mod semnificativ: esecul conducerii de a rezolva in mod adecvat carentele semnificative din sistemul de control intern; esecul conducerii de a raspunde in mod adecvat in cazul unei fraude identificate; evaluarea auditorului asupra mediului de control al entitatii, inclusiv intrebari legate de competenta si integritatea conducerii; preocupari cu privire la gradul de adecvare si exhaustivitatea autorizatiilor pentru tranzactiile care par a fi in afara cursului normal al activitatii; actiuni ale conducerii care pot indica o raportare financiara frauduloasa. Auditorul comunica celor insarcinati cu guvernanta si conducerea problemele legate de controlul intern. Auditorul trebuie sa-i faca pe cei insarcinati cu guvernanta sau conducerea constienti, cat mai curand posibil si la un nivel adecvat de responsabilitate, de deficientele semnificative din modul de concepere sau implementare a controlului intern care au ajuns in atentia auditorului. Daca auditorul identifica riscuri de denaturare semnificativa, fie pe care entitatea nu le-a controlat, fie pentru care controlul relevant este inadecvat, sau daca in opinia auditorului exista o deficienta semnificativa in cadrul procesului de evaluare a riscurilor de catre entitate, atunci acesta include astfel de deficiente ale controlului intern in comunicarea problemelor de audit de interes pentru guvernanta. Standardul precizeaza faptul ca sintagma "probleme de audit de interes pentru guvernanta" se refera numai la acele aspecte care apar din auditarea situatiilor financiare care, in opinia auditorului, prezinta importanta si relevanta pentru cei responsabili cu guvernanta in supravegherea procesului de raportare financiara si de prezentare de informatii. Se precizeaza faptul ca aceste aspecte pe care auditorul le considera relevante pentru guvernanta, pe baza experientei sale si a rationamentului profesional, trebuie sa rezulte din auditul efectuat, auditorul neavand, in conformitate cu ISA, nici o obligatie in legatura cu proiectarea unor proceduri cu scopul specific de a identifica probleme de interes pentru guvernanta. Auditorul, in derularea unei misiuni de audit nu este obligat sa proiecteze proceduri cu scopul specific de a identifica aspecte de audit care sunt in interesul guvernantei. Abordarea procesului de comunicare are in vedere urmatoarele: Persoanele relevante - Auditorul trebuie sa determine persoanele relevante care sunt insarcinate cu guvernanta si carora urmeaza sa le comunice aspectele de audit care sunt de interes pentru ele. Structura guvernantei variaza de la o tara la alta reflectand cadrul cultural si juridic. Functia de supraveghere si functia de conducere pot fi separate din punct de vedere legal : consiliul de supraveghere - atributii non executive; consiliul de conducere - atributii executive; In alte tari ambele functii reprezinta responsabilitatea juridica a unui singur consiliu unitar putand exista si un Comitet de audit. Pentru a identifica persoanele relevante, auditorul face uz de rationamentul profesional. Va lua in consideratiune responsabilitatile legale ale persoanelor. Cand structura guvernantei unei entitati nu este bine definita sau cei insarcinati cu guvernanta nu sunt clar identificati de circumstantele misiunii de audit sau de catre legislatie, auditorul va ajunge la un acord cu entitatea in ceea ce priveste persoanele carora le va comunica aspectele de audit. In vederea evitarii unor neintelegeri, printr-o scrisoare de misiune se poate stabili modul de comunicare si evidentia faptul ca auditorul nu este obligat sa proiecteze proceduri de audit in acest sens. Scrisoarea de misiune poate sa mai contina : forma in care vor fi comunicate orice aspecte de audit care sunt in interesul guvernantei; identificarea persoanele relevante carora le va fi comunicate aceste aspecte; identificarea oricaror aspecte specifice de audit convenite a fi comunicate. Eficienta comunicarii este sporita de dezvoltarea unor relatii de lucru constructive si in timp cu mentinerea atitudinii de interdependenta profesionala si obiectivitate. Problemele de audit de interes pentru guvernanta care apar in urma auditarii situatiilor financiare si pe care auditorul le va comunica celor insarcinati cu guvernanta, pot fara a fi limitative, sa includa urmatoarele aspecte: abordarea si sfera generala a auditului financiar, inclusiv orice limitari care sunt posibile sa apara, sau orice alte cerinte suplimentare; selectarea sau modificarea politicilor si practicilor contabile importante care au, sau ar putea avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare ale entitatii; efectul potential asupra situatiilor financiare al oricaror riscuri de fond si expuneri semnificative, cum ar fi litigiile pe rol, care, in mod obligatoriu sunt prezentate in situatiile financiare; ajustari de audit, inregistrate sau nu de catre entitate, care au sau ar putea avea un impact de fond asupra situatiilor financiare ale entitatii; incertitudini importante legate de evenimente si conditii care pot pune la indoiala in mod semnificativ capacitatea entitatii de a continua activitatea; dezacorduri cu conducerea entitatii care, individual sau cumulate, pot fi relevante pentru situatiile financiare ale entitatii sau pentru raportul auditorului. Comunicarile referitoare la aceste dezacorduri vor include si aspecte referitoare la solutionarea sau nesolutionarea problemei, precum si importanta acesteia. modificarile preconizate a fi operate in raportul auditorului; alte aspecte considerate a fi de interes pentru cei responsabili cu guvernanta, cum ar fi: carente semnificative ale controlului intern, incertitudini in ceea ce priveste integritatea conducerii, eventuale fraude care implica managementul entitatii; orice alte probleme asupra carora s-a convenit in angajamentul de audit. Momentul comunicarii - Auditorul va comunica in timp aspectele de audit care sunt in interesul guvernantei pentru a putea fi luate masurile corespunzatoare. Momentul adecvat al comunicarii va fi stabilit cu persoanele insarcinate cu guvernanta, dar auditorul poate comunica si mai devreme de termenul anterior stabilit. Forme de comunicare - Scrisa si, Orala Decizia formei de comunicare o ia auditorul avand in vedere: marimea, structura operationala, forma de constituire juridica si procesele de comunicare care caracterizeaza entitatea ce urmeaza a fi auditata; natura, gradul de sensibilitate si importanta aspectelor ce urmeaza a fi comunicate; angajamentul cu privire la intalnirile periodice; contactul si dialogul continuu pe care auditorul il are cu persoanele respective. Daca comunicarea are loc in mod oral, auditorul consemneaza in documentele de lucru atat problemele comunicate cat si raspunsurile primite. Pot da nastere la procese verbale. In anumite circumstante se recomanda ca auditorii sa confirme in scris orice comunicari orale. In mod normal, auditorul va discuta initial cu conducerea aceste aspecte de audit, exceptand cazurile in care acele probleme vizeaza competenta sau integritatea conducerii. Daca auditorul considera ca fiind necesara o modificare a raportului sau de audit, in concordanta cu prevederile ISA 700 "Raportul auditorului asupra situatiilor financiare", eventualele comunicari realizate anterior de catre auditor celor insarcinati cu guvernanta nu pot reprezenta un substitut al modificarilor raportului, considerate ca fiind necesare de catre auditor. De asemenea, auditorul trebuie sa evalueze daca problemele de audit de interes pentru guvernanta comunicate anterior afecteaza situatiile financiare ale exercitiului financiar curent. In acest caz, auditorul va decide daca subiectul in cauza continua sa reprezinte o problema de interes pentru guvernanta si daca este necesar sa o comunice din nou celor insarcinati cu guvernanta. Confidentialitate - Organismele profesionale nationale (CAFR), legislatia sau reglementarile pot impune obligatii de confidentialitate care vor restrictiona comunicarea de catre auditor a aspectelor de audit care sunt in interesul guvernantei. Auditorul are obligatia de a face referiri la astfel de cerinte, legi sau reglementari. Conflictele potentiale cu obligatiile etice si legale ale auditorului in ceea ce priveste confidentialitatea si raportarea pot lua dimensiuni dramatice, motiv pentru care in astfel de situatii auditorul poate sa apeleze la consultanta juridica. Legi si reglementari - Cerintele organismelor profesionale (CAFR), legislatia sau reglementarile pot obliga auditorul sa comunice problemele de audit de importanta pentru guvernanta. Aceste cerinte suplimentare de comunicare nu sunt acoperite de ISA 260, totusi ele pot afecta continutul, forma si durata comunicarilor catre cei insarcinati cu guvernanta.
|