Armonizarea impozitelor indirecte - acquis-ul in domeniul TVA si armonizarea taxei

1. Prezentare generala

Cele mai intense incercari de armonizare sunt impozitele indirecte intrucat acestea influenteaza direct preturile suportate de consumatorul final, iar diferentele mari in regimul lor de aplicare nu asigurau competitia loiala pe piata comunitara. Atentia a fost indreptata spre principalele impozite indirecte: taxa pe valoarea adaugata si accize, de

Aceste impozite pe consum au o serie de elemente caracteristice comune

ambele sunt incluse in preturile de vanzare ale produselor si serviciilor si sunt suportate de consumatori, desi oficiul platilor la buget il fac firmele care comercializeaza produsele

sunt aplicate asupra produselor si serviciilor in tara in care acestea sunt consumate si se incaseaza la bugetul tarii respective. Formalitatile de trecere a frontierei sunt deosebit de importante pentru urmarirea si incasarea impozitelor sau, dupa caz, pentru exceptarea de la impozitare. In cazul inlaturarii controlului de la frontierele dintre statele membre, mentinerea obligatiei de plata a impozitelor in tara unde ele se consuma mareste oportunitatile de frauda fiscala;

pe orizontala, baza de impozitare poate fi mai lunga sau mai ingusta, in functie de gradul de cuprindere a produselor si serviciilor;

pe verticala, baza de impozitare poate include diferite stadii in miscarea produselor de la producator la consumator, iar impozitele pot fi aplicate intr-un singur stadiu sau in mai multe stadii. Asemenea diferentei in regimurile fiscale ale statelor membre pot genera o competitie fiscala daunatoare

impozitele sunt aplicate de regula, asupra valorii monetare a produselor si serviciilor. In cazul aplicarii pe unitati fizice este necesara protejarea impotriva inflatiei.

Tinand seama de importanta acestor impozite, problema s-a pus de a armoniza sistemele fiscale nationale intre ele pentru a le face compatibile dar si pentru compatibilizarea lor cu obiectivele Tratatului CE.

Baza juridica a impozitarii o reprezentau articolele 90 si 93 din Tratatul CE. Articolul 90 interzicea toate discriminarile fiscale care, direct sau indirect, asigurau avantaje produselor autohtone in raport cu cele provenite din alte state membre. Articolul 93 desemna campul armonizarii, facand referire la armonizarea taxelor asupra cifrei de afaceri, a accizelor si a altor impozite indirecte.

Odata cu adoptarea in anul 1967 a TVA ca impozit indirect central al sistemului fiscal european, fiscalitatea indirecta a fost cimplificata si modernizata in tarile comunitare cautandu-se apoi solutii de armonizare a celor doua impozite indirecte de baza. Incepand cu anul 1992, prin eliminarea taxelor de frontiera si a formalitatilor vamale de ls granitele dintre statele membre, in impozitarea indirecta s-au produs schimbari importante. Astfel s-au introdus reguli noi privind accizele. Armonizarea se dovedea insa a fi dificila, mai ales datorita impactului sau foarte diferit asupra bugetului si economiilor statelor membre. Impozitele indirecte la nivelul UE au fost in anul 1997 de 13,8% din PIB-ul cumulat al statelor membre, din care taxa pe valoarea adaugata a reprezentat 6,9% din PIB (respectiv 50% din totalul impozitelor indirecte), accizele 3,5% din PIB si alte impozite 3,4% din PIB.

Pe baza datelor din Tabelul nr.3, putem analiza comparativ situatia impozitelor indirecte, in perioada 2000-2007, ca pondere in PIB in cele 27 de state membre UE. Astfel, observam ca ratele cele mai inalte de impozitare se inregistreaza in tarile scandinave (Danemarka 17,6% si Suedia 17,1%), in unele tari dezvoltate (Franta 15,4%, Italia 14,6%, Slovenia 16,2%) si in alte tari in care impozitele directe au fost mai reduse (Bulagria 16,7%, Cipru 16,1%, Ungaria 15,7% si Portugalia 14,7%).

In ceea ce priveste Romania, presiunea fiscala exercitata pe impozitele indirecte a fost de 12,1%, ca o medie pe cei opt ani, mai mica fiind doar Cehia 11,2%, in Letonia 11,9% si Spania 11,9%.

Structurarea impozitelor indirecte difera de la un stat membru la altul, ca de exemplu: Danemarca are cea mai mare pondere in PIB a TVA si a accizelor. Italia are cea mai redusa pondere a accizelor. Diferentele sunt determinate de variatiile care exista in nivelul cotelor de impozitare, gradul de cuprindere a bazei de impozitare, dimensiunea evaziunii fiscale si are implicatie asupra circulatiei normale a produselor si serviciilor in cadrul pietei unice.

2. Acquis-ul in domeniul TVA si armonizarea taxei

Legislatia referitoare la TVA este complexa. Cel mai important act normativ este Directiva 77 388 CEE privind sistemul comun de aplicare a taxei denumita si Directiva a Sasea referitoare la TVA. Ea se aplica pe teritoriul tarilor ce fac parte din comunitate (principiul teritorialitatii) si cuprinde reglementari privind persoanele impozabile, tranzactiile impozabile, ca si exceptiile si scutirile, locul operatiunilor impozabile, cotele standard de impozitare (aceleasi pentru marfuri si servicii); deducerile si modul de calculare a acestora, persoanele responsabile de plata TVA si obligatiile lor etc. Directiva s-a aplicat gradual, avand etape tranzitorii pentru fiecare stat membru si a condus la simplificarea sistemului de aplicare a TVA. Aceasta Directiva a fost urmata de Directiva 91 /CEE privind abolirea frontierelor fiscale, ca urmare a formarii pietei comune la 1 ianuarie 1993.

Conform altei Directive (92/77/CEE), privind aproximarea cotelor de TVA, statele membre aplica o cota standard de TVA de minim 15% (Directiva 99/77/CE) si are posibilitatea de a aplica maxim doua cote reduse (de minimum 5%) pentru anumite marfuri sau servicii de natura sociala sau culturala. Directiva autorizeaza statele membre sa fixeze, pe timp limitat (de Directiva 2001/04/CE), cota zero sau sub 5% pentru anumite produse.

Prin alte directive s-a reglementat aplicarea TVA la unele marfuri speciale: Directiva 94/5/CE se refera la TVA pentru antichitati sau articole de colectie; Directiva 98/80/CE stabileste reguli de vanzare a monedelor de aur ce nu sunt de interes numismatic. Directivele 99/59/CE si 2002/28/CE pentru aplicarea TVA in conditiile comertului electronic sau directiva 2002/792/CE privind cooperarea administrativa.

Regula ce trateaza Tratatul de Constituire a Uniunii Europene este cea de unanimitate, bazandu-se totodata pe principiul armonizarii impozitelor indirecte si nu standardizarii acestora.

Armonizarea TVA in cadrul Uniunii Europene s-a realizat in mai multe etape

introducerea TVA in toate statele membre (pana in 1970)

uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA si a cotelor de TVA (1977-1993)

trecerea de la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odata cu formarea pietei unice, si desfintarea frontierelor vamale (1 ianuarie 1993).[1]

simplificarea sistemului TVA si cooperarea statelor membre.

Taxa pe valoarea adaugata a fost introdusa in spatiul comunitar inca din anul 1970, avand drept scop inlocuirea diferitelor taxe de productie si consum aplicate de catre statele membre, care constituiau obstacole la libera circulatie a marfurilor, avandu-se in vedere doua argumente principale: avantajele TVA fata de alte forme de impozitare indirecta, mai ales fata de impozitarea pe circulatia marfurilor aplicat in cascada; transparenta operatiunilor de impozitare a achizitiilor intracomunitare si de exceptare de la impozitare a livrarilor realizate intre statele membre.

Taxa pe valoarea adaugata prezinta urmatoarele particularitati:

este un impozit general, aplicat, in principiu, la toate tranzactiile comerciale

Lucrare: Codul bunelor maniere in afacerea calivita - imaginea profesionala Lucrare: Rolul intreprinzatorului in societate

este un impozit pe consum, fiind suportat de consumatorii finali si nu de catre firmele producatoare sau distribuitoare

este stabilita in cota procentuala din pret, fiind vizibila, in fiecare stadiu economic

este neutra in raport cu numarul de tranzactii comerciale

in statele mebre se aplica principiul destinatiei in materie de TVA pentru tranzactiile dintre acestea. Conform acestui principiu, toate livrarile de produse si prestarile de servicii dintr-un stat membru catre alt stat membru sunt exceptate de TVA in tara de origine ti sunt supuse obligatiei de plata a TVA in tara de destinatie, unde produsele se consuma. Drept urmare, incasarile din TVA se varsa la bugetul din tara de destinatie. Administrarea TVA in acest sistem este mai eficienta atunci cand exista controale fizice la frontiere si documentatiile corespunzatoare.

Alegerea principiului tarii de destinatie a eliminat posibilitatea concentrarii productiei in statele cu cote de impozite mai mici, favorizate de principiul tarii de origine.

Taxa pe valoare adaugata fiind impoyitul indirect cu cea mai mare pondere in PIB, Uniunea Europeana a instituit obiligatia ca statele membre sa contribuie cu o cota din TVA incasata la bugetul Uniunii Europene. Pentru aceasta era necesar sa se treaca la a doua etapa si anume, de armonizare a bazei de impozitare prin Tva, respectiv fiecare stat membru sa aplice TVA in general, la aceleasi tranzactii economice (Directiva 77/388/CEE, adoptata la 17mai 1977). Aceasta directiva a instituit un sistem de armonizare a TVA si a permis stabilirea unui program orientat spre inlaturarea frontierelor fiscale, prin incercare de armonizare a cotelor de TVA. Armonizarea nu a constat in standardizarea cotelor, ci in apropierea acestora asa incat sa nu distorsioneze concurenta.

In privinta continutului bazei de impozitare s-a realizat o anumita omogenitate in statele membre, dar au ramas diferente importante in nivelul cotelor de TVA. Astfel daca privim datele din tabelul nr.6, observam ca cele mai mici cote standard se afla in Cipru si Luxemburg(15%) iar cele mai mari cote se intalnesc in Danemarca si Suedia(25%). In functie de obiectivele sociale urmarite a se realiza prin politica fiscala unele state folosesc cote de TVA reduse si super reduse la produse si servicii, ca de exemplu: alimente, apa potabila, medicamente, transport de pasageri, carti, ziare, radio si televiziune, servicii de cazare in hoteluri salubritate etc. Astfel 19 state membre folosesc doua cote de TVA, una standard si alta redusa, 7 state utilizeaza 3 cote, standard redusa si superredusa (Frnasa, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Polonia si Spania), iar Danemarca aplica o cota mica de 25%. In Romania, aplicarea unei cote minime de TVA la alimentele si serviciile de baza a fost luata in discutie de mult timp, dar a fost mereu amanata.

3. Trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, simplificarea sitemului si cooperarea statelor membre

Realizarea pietei unice a presupus desfintarea controlului la circulatia produselor si serviciilor in statele membre si a impus cautarea de solutii pentru a se renunta la frontierele fiscale in cazul TVA. Aceasta inseamna ca un produs sau serviciu adus dintr-un stat membru in alt stat membru isi pierde caracterul de" exportat" sau "importat" si are acelasi regim fiscal ca si un produs national. Acest obiectiv ar putea fi atins daca statele membre ar agrea doua conditii: trecerea de la principiul destinasiei la principiul originii (produsului) in materie de TVA, adoptarea unui mecanism de conectare (deconectare) pentru evitarea realocarilor importante de TVA intre bugetele diferitelor state membre.

Adoptarea principiului originii presupune ca, pentru produsele si serviciile care circula dintr-un stat membru in alt stat membru,TVA se aplica in statul de origine, iar in statul de destinatie nu se mai plateste TVA. In acest caz, TVA se face venit la bugetul statului. De origine, unde are loc productia, si nu la bugetul statului de destinatie, unde are loc consumul. Aplicarea acestui principiu ar simplifica administrarea TVA si ar reduce oportunitatile de grauda fiscala.[2] Dar pentru aplicarea acestui principiu este necesara administrarea cotelor de TVA, deoarece cotele diferite de TVA distorsioneaza localizarea investitiilor productive, favorizand statele membre cu cotele cele mai mici.

Introducerea unui sistem de corectie pentru prevenirea realocarilor importante de TVA din bugetele statelor membre de destinatie in bugetele statelor de origine, este necesara intrucat un stat pe teritoriul caruia se consuma produsele nu ar accepta sa piarda din TVA.

Statele membre nu au ajuns la un consens asupra trecerii la principiul originii in aplicarea TVA, dar au fost de acord cu un regim tranzitoriu (stabilit prin Directiva 91/680/CEE ti Directiva 91/111/CEE, adoptate in 1991 si respectiv in 1992).

Sistemul tranzitoriu se caracterizeaza prin urmatoarele:

Se mentine principiul destinatiei, trecerea al principiul originii ramane un obiectiv pe termen lung al armonizarii fiscale

Sistemul tranzitoriu al TVA, valabil de la 1 ian. 1993 a inlaturat controlul fiscal la frontiera pentru produsele si serviciiile venite din statele membre de  origine.

Firmele, localitatile unde se afla au obligatia declararii TVA datorata si de varsat la buget.

Riscul de frauda fiscala este mare, iar prin mentinerea lui sub control este necesar un schimb amplu de informatii intre autoritatile fiscale din statele membre

Se contiuna eforturile pentru armonizarea cotelor de TVA.

Comisia Europeana a facut propuneri repetate pentru folosirea numai a doua categorii de cote, una standard care sa se situeze intre 15%-25% si una redusa. Consiliul ministrilor finantelor si economiei a fost de acord pentru mentinerea minimului cotei standard de TVA la 15%, iar statele membre sa faca toate eforturile pentru a nu depasii acest minim cu mai mult de 10 procente, atunci cand isi fixeaza propriile cote standard de TVA deasemenea, s-a acceptat ca statele membre sa poata opta pentru una sau doua cote reduse de TVA, dar mai mari de 5%, in cazul unui numar restrans de grupe de produse si servicii (stabilit prin a sasea Directiva). Cota zero poate fi mentinuta in conditiile in care exista argumente sociale, clar definite, iar cotele de TVA super reduse pot fi mentinute pana la intoducerea sistemului definitiv de TVA (bazat pe impunerea in statul de origine).

Uniunea europeana functioneaza cu un sistem de TVA considerat tranzitoriu, desi trecerea la un sistem definitiv era prevazuta pentru sfarsitul anului 1996. Progrese s-au inregistrat in armonizarea TVA, dar administrarea ei continua sa fie complicata, solicitand mult formalitati care necesita timp si costuri pentru a fi indeplinite, in timp ce fraudele fiscale sunt in crestere.

Renuntarea la ccontrolul fiscal la frontierele dintre statele membre,in conditiile platii TV la destinatie nu inlatura conceptul  de frontiere fiscale in cadrul circulatiei produselor si serviciilor intre statele membre, deoarece acestea trebuie "marcate" Intr-un fel sau altul, avand un regim fiscal de TVA deiferi de cel aferent produselor si serviciilor nationale. Aceasta inseamna costuri importante pentru aplicarea procedurilor fiscale.

Ca urmare a folosirii principiului tarii de destinatie pentru comertul intracomunitar se poate manifesta fenomenul de evaziune fiscala in materie de TVA, fie in tara furnizoare, fie in tara de destinatie. Exista trei tipuri de principii de evaziune fiscala:

Declararea unor livrari intracomunitare in timp ce bunurile sunt pastrate pe piata interna, fara TVA

Neplata TVA-ului datorat la sosirea in statul membru de destinatie

Frauda cu firma fantoma

Pentru combaterea evaziunii fiscale, autoritatile statelor membre trebuie sa coopereze in vederea schimbului de informatii necesare pentru a determina corect TVA. Sistemul comun de schimb de informatii este reglementat prin Regulamentul (CE) nr.1798 2003 al Consiliului din 7 oct.2003 (privind cooperarea administrativa in domeniul TVA). Regulamnetu stabilette trei tipuri de schimb de informatii:

Schimb de informatii prin intermediul bazei de date electronice VIES

Schimb de informatii mai detaliate ca urmare a unor cerei precise

Schimb de informatii fara cerere prealabila, cand se apreciaza ca inmtr-un alt stat membru s-a comis o incalcare a legislatiei in domeniul TVA.

4 . Acquis-ul comunitar in domeniul accizelor[5]

Accizele reprezinta un venit important al bugetelor statelor membre (la nivelul UE in PIB cumulat in 1997), TVA ,6,9% din alte impozite indirecte, 3,4%, in total 13,8% din PIB impozite indirecte.

Principiile care stau la baza aplicarii accizelor sunt impozitarea lor in tara in care are loc consumul si introducerea nivelului minim al accizelor revizuibil din doi in doi ani, pentru a se asigura buna functionare a pietei.

Reglementarile generale se refera la rpodusele care fac obiectul accizelor si la detinerea circulatia si monitorizarea acestor produse ( Directiva 92/12CEE). Ele stau la baza unei strategii privind aproximarea cotelor de impozitare, armonizarea structurii si stabilirea cadrului general privind detinerea si circulatia produselor. Reglementarilor se aplica bauturilor alcoolice produselor prelucrate din tutun ti uleiurilor minerale, iar accizele se platesc de cumparartorul final la cotele stabilite de statul membru in care are loc consumul. Pentru alte produse, regimul accizelor se stabiletste de catre autoritatile competente din fiecare stat, cu conditia ca impozitarea acestora sa necesite efectuarea unui control de frontiera.

Sistemul consumator prevede reguli referitoare la:

Produsele accizate pe baze armonizate: denumirea lor, unitatea de masura si exonerari,

nivelul minim de impozitare: s-a stabilit un nivel minim comun cu cateva derogari, lasandu-se o marja de manevra pentru statele membre in ceea ce privesta stabilirea libera a nivelului de impozitare tinand cont si de nivelul ,,,,,,,,,,

circulatia libera, in regim suspensor a produselor accizate in statele membre. Faptul generator al platii este producerea sau achizitia dar plata se suspenda pana in momentul darii in consum a produsului. Armonizarea accizelor vizeaza deci baza de impozitare, cotele de accize ti miscarea produselor intre statele membre. Baza si miscarea produselor sunt relatii armonizate cotele mai putin.

Armonizarea structurii accizelor urmareste stabilirea unui sistem comun privind capacitatea de impozitare, metodelor de colectare, scutirile si termenele de plata(Directivele 92/83-CEE) pentru alcool si bauturi alcoolice, 92/79/CEE pentru tigarete, 95/59/CEE pentru tutun si 92/81/CEE pentru uleiuri minerale).

Pentru detinerea, circulatia si monitorizarea produselor supuse accizelor Comisia Europeana a propus introducerea unui sistem computerizat al documentelor administrative ce insotesc aceste produse (intr-o perioada de 5 ani sa fie implementat).

5 Armonizarea accizelor pe categorii de produse

5.1. Armonizarea accizelor la produsele din tutun

Uniunea Europeana a definit unitar categoriile de produse din tutn accizate care fac obiectivul armonizarii: tigaretele, tigari, tutun pentru rasucit tigarete si tutunuri pentru fumat.

Armonizarea cotelor de accize la tigarete a urmarit doua obiective:

introducerea a doua tipuri de cote, una proportionala, sub forma unui procent ce se aplica la pretul de vanzare cu amanuntul(ad-valorem), si una specifica, stabilita ca suma fixa pe unitate de produs, avand ca referinta tigarile cu cel mai mare consum pe piata, UE doreste ca in faza finala a armonizarii, raportul dintre acciza specifica si cea proportionala sa fie acelasi in toate statele membre;

aplicarea unei cote unice la nivelul UE.

Nici unul din cele doua obiective nu a fost atins in intregime pana in prezent. In toate statele membre functioneaza cele doua cote de accize dar obligatorii sunt numai nivelurile minime ale accizelor. La tigarete, care au cea mai mare pondere in produsele din tutun, accizele trebuie sa reprezinte cel putin 57% din pretul cu amanuntul, iar acciza specifica nu poate fi mai mica de 5% si mai mare de 55% din totalul impozitelor cuprinse in pret (accize si TVA).

In cazul celorlalte produse din tutun, se poate opta pentru acciza specifica sau pentru cea ad-valorem, ori pentru o combinatie a celor doua. De exemplu, la tutun pentru rasucit tigarete limita minima este de 30% din pretul cu amanuntul sau 25 euro pe kg.

In aceste conditii exista intre statele membre diferentieri semnificative, in marime absoluta si relativa ale accizelor la produsele din tutun care distorsioneaza functionarea pietei unice. De exemplu, la tigarete, in marime relativa accizele variaza de la 50,47% in Suedia la 65% in Portugalia din pretul cu amanuntul, iar in marime absoluta, variaza de la 48,44 euro in Spania la 210,57 euro in Marea Britanie la 1000 de tigarete, din categoria celor mai cerute de catre consumatori. Diferentele mari in marimi absolute provin din raporturile diferite intre acciza specifica si acciza ad-valorem. Astfel, in Spania acciza ad-valorem este de 54% din pret (iar cea specifica de 48,44 euro), pe cand in Marea Britanie este doar de 22% din pret. Unele state membre prefera sa foloseasca accize specifice mai mici (Franta5,79 euro, Italia 3,57 euro, Grecia 3,60 euro si Spania 3,1 euro la 1000 de tigarete) si accize ad-valorem mai mari. Accizele specifice avantajeaza producatorii de tigarete mai scumpe si le permite sa reduca diferentele intre preturile cu amanuntul ale tigaretelor, deoarece acciza specifica este o suma fixa la 1000 de tigarete indiferent de pretul acestora, iar pretul de referinta la care se fixeaza suma este al tigarilor cu cea mai mare desfacere. Accizele ad-valorem, combinate si cu TVA, conduc la marimea diferentelor intre preturile cu amanuntul ale tigaretelor. Pentru a asigura o mai mare convergensa a accizelor la produsele din tutun, comisia europeana a propus ca la tigarete, in afara de regula celor doua cote, sa fie obligatorie si o limita minima pentru acciza specifica stabilita ca o suma fixa in euro la 1000 de tigarete, respectiv 70 euro asigurandu-se un nivel minim al accizelor la tigarete in spatiul european. In timp ponderea accizelor in pretul final al tigarilor a ajuns la 70% - 75%. Diferenta apare intre tarile producatoare si cele importatoare. Franta care produce tutun brun (Grecia si Italia) de o valoare mai scazuta aplica un sistem de accizare proportionala, in principal, favorizand produsele proprii. Tarile importatoare percep accize fixe care avantajeaza tutunurile blande care au un pret mai ridicat (Danemarca, Irlanda, Marea Britanie).

5.2 Armonizarea accizelor la bauturile alcolice  

Armonizarea acestor accize au vizat definirea unitara a produselor accizate, grupate astfel: vin, bauturi spirtoase, produse intermediare, bere. Armonizarea a urmarit si introducerea unor cote unice de acciza, dar statele membre nu au ajuns la un consens, UE fiind obligata sa stabileasca cote minime, in sume fixe pe unitate de produs. La nivelul minim al accizelor stabilit prin directive au fost aprobate anumite derogari sub forma de reduceri de cote si exonerari de accize. Astfel se pot aplica, cote reduse la bere in functie de productia anuala a fabricilor de bere. Reducerea se acorda micilor producatori cu o productie de cel mult 200.000 de hectolitri de bere pe an. Reduceri se pot aplica si la vinurile linistite si spumoase cu o concentratie alcoolica ce nu depaseste 8,5% in volum. La alcoolul etilic produs de micile distilerii (produc maxim 10 hectolitri alcool pur pe an), cotele reduse pot sa coboare sub cota minima, dar nu mai mult de 50%.

Cotele de accize sunt diferentiate in statele membre. Sunt mari in statele nordice la alcool (5880,26 euro pe hectolitri in Suedia fata de 645,36 euro pe hectolitri in Italia), iar la vin intre 0 euro pe hectolitri in Austria, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania) si 318,99 euro pe hectolitri in Suedia. In Franta, care este mare producator de vinuri, acciza este simbolica (3,35 euro pe hectolitru). Comisia europeana a propus cresterea accizei minime la vin de la 0 la 9,925 euro pe hectolitru, fara a se obtine consensul tarilor membre.

5.3. Armonizarea accizelor la produsele petroliere

La armonizarea accizelor produselor petroliere s-au urmarit pe langa alimentarea bugetelor cu venituri in relatii constante si importante, realizarea si la altor obiective economice si sociale ca de exemplu:

protejarea mediului; accizele sunt mai mari la produsele petroliere cu plumb, decat la cele fara plumb, conform principiului "poluatorul plateste";

sustinerea agriculturii; accizele sunt mai mici la combustibili fabricati din produse agricole (biocarburanti);

realizarea unor proportii optime intre diferitele surse de energie (carbune, petrol, energie nucleara)

luarea in considerera a destinatiei combustibililor. Accizele sunt diferite in functie de destinatie: combustibil pentru motoare, industrie si comert incalzire.

deplasarea treptata a poverii fiscale de la forta de munca la alte surse de venit, intre care energia.

Armonizarea accizelor la produsele petroliere a urmarit definirea unitara a acestora grupate astfel: benzina fara plumb, benzina cu plumb, motorina, pacura, gaze petroliere, kerosen (petrol lampant). Statele membre au obligatia sa foloseasca accize specifice stabilite in suma fixa pe 1000 de litri sau kg, ori tona, dar n-au ajuns la un consens in ce priveste cotele unice, fiind diferente mari intre state care pot stimula fraudele fiscale.

5.4 Armonizarea regulilor pentru miscarea produselor accizate intre statele membre

Ca urmare a aranjamentului de suspendare a platii accizelor pana in momentul eliberarii produselor pentru consumul final, UE a stabilit reguli stricte pentru miscarea produselor in cadrul pietei unice, reguli ce se refera la:

un sistem de depozite autorizate pentru stocarea si miscarea produselor cu plata accizelor suspendata.

administratorii depozitelor care sunt autorizati de catre autoritatile nationale si sunt responsabili pentru plata accizelor, la livrarea catre consumatorii finali. Lor li se cer garantii financiare.

obligatia depozitelor de a mentine evidente ale stocurilor.

documente speciale care insotesc produsele cu plata accizelor suspendata.

Statele membre au o responsabilitate comuna pentru administrarea accizelor. Circulatia produselor cu plata accizelor suspendata repreyinta un risc pentru fraude fiscale. Pentru diminuarea acestui risc, in fiecare stat membru exista un birou de legatura pentru accize care administreaza sistemul de verificare a miscarii produselor si schimbul de informatii intre statele membre. Controlul se bazeaza pe selectarea principalilor platitori si pe analiza de risc (o zecime din platitorii de accize achita circa 90% din totalul accizelor).