Analiza stabilitatii fortei de munca

Analiza stabilitatii fortei de munca

Miscarea personalului /circulatia acestuia e reprezentata de modificarile care intervin in marimea personalului unei intreprinderi datorita intrarilor si plecarilor care au avut loc in cursul unei perioade de timp.

Miscarea personalului poate fi determinata de cauze obiective cum ar fi: modificarea volumului de activitate, modificarea gradului de inzestrare tehnica a intreprinderii, pensionari, decese, plecari la studii/pentru satisfacerea stagiului militar, precum si de cauze subiective ca: plecari fara aprobarea intreprinderii, demisii, desfacerea contractului de munca pentru absente nemotivate si abateri disciplinare.

Pentru caracterizarea miscarii personalului se pot folosi urmatorii indicatori: coeficientul intrarilor; coeficientul plecarilor; coeficientul circulatiei totale; coeficientul stabilitatii.

Coeficientul intrarilor - exprima raportul dintre numarul de personal intrat( incadrat, angajat) si numarul mediu scriptic de personal din perioada analizata:

unde: I - numarul de personal intrat;

- coeficientul intrarilor;

- numarul mediu scriptic de personal.

Acest indicator arata ponderea personalului nou angajat in total personal si se poate calcula pe total personal sau pe categorii de personal utilizand diferite criterii de structurare a salariatilor.

Coeficientul plecarilor - se stabileste ca raport intre numarul de personal plecat din intreprindere si numarul mediu scriptic de personal, in perioada analizata:

unde: - coeficientul plecarilor;

P - numarul de personal plecat.

Indicatorul masoara ponderea in totalul personalului al celor plecati din intreprindere intr-o anumita perioada si ajuta la aprecierea intensitatii iesirilor de personal.

Coeficientul circulatiei totale - se determina ca raport intre numarul total de personal intrat si plecat intr-o perioada de gestiune si numarul mediu scriptic de personal:

unde: - coeficientul circulatiei totale.

Acesta masoara ponderea miscarii totale a personalului (intrari si plecari) in totalul personalului si se poate calcula pe total salariati ,pe categorii de personal sau pe subunitati organizatorice ale intreprinderii.

Coeficientul stabilitatii - se poate determina :

a) raport dintre numarul de personal in vechime mai mare de 5ani in intreprindere si numarul mediu scriptic (limita de vechime luata in calcul poate fi adaptata in functie de specificul si particularitatile unitatii);

b) coeficientul stagiului in aceeasi unitate calculat ca raport intre vechimea in intreprinderea analizata (t) a fiecarui lucrator si vechimea totala (T) in munca, exprimata in ani:

c) vechimea medie in aceeasi unitate:

Acesta exprima ponderea personalului cu stabilitatea relativ ridicata, in totalul personalului si se poate calcula pe total personal, pe categorii de personal sau pe sectoare de activitate. Cu cat gradul de stabilitate e mai ridicat se inregistreaza efecte pozitive manifestate prin:

scaderea frecventei actiunilor de recrutare si incadrare cu personal;

cresterea productivitatii si a eficientei resurselor de munca.

Principalele masuri ce pot fi intreprinse de catre agentul economic pentru stabilitatea fortei de munca sunt:

aplicarea principiilor cointeresarii materiale;

imbunatatirea conditiilor de munca, de transport si de locuit;

crearea unui climat favorabil in colectivele de munca;

respectarea normelor de etica;

imbunatatirea activitatii de recrutare, angajare si promovare.