Analiza realizarii programului de productie pe sortimente si structura

Analiza realizarii programului de productie pe sortimente si structura

Un obiectiv important al analizei activitatii de productie si comercializare in intreprinderile industriale il constituie studierea modului de realizare a programului de productie pe sortimente si din punct de vedere al structurii.

Deoarece produsele finite obtinute in cadrul unei intreprinderi pot constitui materie prima pentru alte intreprinderi sau alte ramuri ale economiei nationale, nerealizarea productiei pe sortimente si structura creeaza greutati in desfasurarea activitatii altor agenti economici.

De asemenea, nerealizarea productiei pe sortimente si structura provoaca greutati in satisfacerea deplina si la timp a cerintelor si nevoilor consumatorilor sau poate duce la aparitia unor produse greu vandabile care nu sunt cerute pe piata.

Nerealizarea productiei pe sortimente si structura duce la folosirea nerationala a mijloacelor fixe si a fortei de munca atat in intreprinderile producatoare, cat si in cele consumatoare fapt care se reflecta negativ in eficienta activitatii economice a acestora.

Obiectivele generale ale analizei constau in studierea modului de realizare a productiei pe sortimente si structura in vederea stabilirii modificarilor intervenite, a consecintelor si cauzelor acestor modificari, precum si a directiilor de reglare si optimizare a sortimentelor si structurii productiei.

Analiza realizarii productiei pe sortimente si structura cuprinde doua aspecte principale:

- analiza realizarii programului de productie pe sortimente;

- analiza structurii productiei.

1. Analiza realizarii programului de productie pe sortimente

Prin sortiment se intelege un produs sau o grupa de produse care figureaza ca pozitie distincta in nomenclatorul de productie al intreprinderii. Analiza programului de productie pe sortimente se face mai intai prin simpla comparare a indicatorilor efectivi cu cei programati, pe fiecare sortiment. In acest fel avem posibilitatea sa examinam modul de realizare a productiei la fiecare produs sau grupa de produse. Astfel se poate evidentia daca in unitate exista tendinta de a se realiza si depasi productia programata numai la unele sortimente si din ce considerente.

Modificarile absolute si procentuale pe fiecare sortiment se stabilesc astfel:

in care: - volumul productiei pe sortimente;

_- indicele indeplinirii programului de productie pe sortimente.

Pentru aprecierea unitara a realizarii productiei pe toate produsele sau grupele de produse se foloseste un indicator sintetic numit coeficient mediu de sortiment. Acest indicator se determina prin raportarea volumului productiei obtinute in contul productiei programate la volumul intregii productii programate, pe baza relatiei:

in care: - coeficientul mediu de sortiment;

- volumul productiei programate;

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

- volumul productiei realizate in contul productiei programate.

Volumul productiei realizate in contul sau limitele productiei programate () se determina prin compararea pe fiecare sortiment a productiei efective cu cea programata si luarea in considerare a cantitatilor celor mai mici.                                                    

Coeficientul mediu de sortiment poate fi egal sau mai mic decat 1 sau 100 (≤ 1).

Marimea acestuia este egala cu unitatea in urmatoarele situatii:

productia a fost realizata in proportie de 100% la toate sortimentele;

productia a fost realizata in proportie de 100% la unele sortimente, iar la altele a fost depasita;

productia a fost depasita la toate sortimentele.

Daca productia nu a fost realizata la unul sau mai multe sortimente, atunci coeficientul mediu de sortiment ia valori subunitare.

Marimea coeficientului mediu de sortiment arata intensitatea modificarilor intervenite pe ansamblul intreprinderii in realizarea programului de productie pe sortimente si este influentata de urmatorii factori:

numarul sortimentelor la care nu s-a realizat productia;

proportia nerealizarii productiei la sortimentele respective;

ponderea sortimentelor la care nu s-a realizat productia in volumul total al productiei.

Nivelul coeficientului mediu de sortiment reflecta atat proportia de realizare a programului la unele sortimente, cat si numarul acestora. Analiza poate fi completata pe baza coeficientului de nomenclatura () calculat cu relatia:

                    

unde: n - numarul pozitiilor la care nu s-a realizat programul;

N - numarul total al pozitiilor din program.

2. Analiza structurii productiei

Prin structura productiei sau asortiment, se intelege ponderea detinuta de fiecare sortiment din nomenclatorul de fabricatie al unei intreprinderi in volumul total al productiei intr-o anumita perioada de timp.

Structura productiei ce urmeaza a se fabrica se stabileste in functie de contractele de desfacere incheiate cu diversi beneficiari precum si de resursele disponibile ale intreprinderii.

Analiza realizarii productiei din punct de vedere al structurii sau asortimentului, se face mai intai prin compararea ponderii prevazute cu ponderea efectiva a fiecarui sortiment in volumul total al productiei astfel:

                                                             

in care: - greutatea specifica (ponderea) sortimentului " i ";

- valoarea sortimentului " i ";

- valoarea totala a productiei;

- modificarea greutatii specifice (ponderii).

Aprecierea sintetica a respectarii structurii productiei se face cu ajutorul unui indicator cunoscut sub numele de coeficient mediu de structura sau asortiment ().

Marimea coeficientului mediu de structura sau asortiment se determina prin raportarea volumului productiei efective executate in contul structurii programate la volumul productiei efective recalculata la structura programata.

Pentru determinarea acestui coeficient trebuie sa se parcurga urmatoarele etape:

a) Mai intai trebuie sa se recalculeze volumul productiei efective la structura programata. Recalcularea se face ponderand valoarea efectiva totala a productiei cu greutatea specifica programata a fiecarui sortiment:

                                                         

in care: - volumul productiei efective recalculata la structura programata pe fiecare sortiment;

- ponderea programata a fiecarui sortiment in volumul total al productiei programate;

- volumul total al productiei efective.

De mentionat ca, pe total intreprindere, volumul productiei efective recalculata in functie de structura programata a fiecarui sortiment corespunde cu volumul productiei efective, insa pe sortimente aceasta difera datorita schimbarilor in structura productiei.

b) A doua etapa consta in stabilirea productiei executate in contul sau in limitele structurii programate ( ). Pentru aceasta este necesar sa se compare pe fiecare sortiment volumul efectiv recalculat la structura programata ( ), cu volumul productiei efective ( ) si luarea in considerare a valorilor minime ( ).

c) Ultima etapa consta in stabilirea coeficientului mediu de structura sau asortiment pe baza relatiei:

            

unde: - coeficientul mediu de structura (sau asortiment);

- volumul productiei totale realizate in contul structurii programate;

- volumul productiei efective totale recalculata la structura programata.

Cu ajutorul coeficientului mediu de asortiment se poate aprecia daca s-a respectat structura programata a productiei si intensitatea abaterilor care au avut loc fata de program.

Marimea coeficientului mediu de structura poate fi egala sau mai mica decat 1 sau 100 (≤1). Acest coeficient este egal cu 1 cand programul de productie a fost realizat 100% la toate sortimentele sau a fost depasit ori nerealizat in aceeasi proportie la toate sortimentele si este mai mic decat 1 cand programul de productie pe sortimente a fost realizat in ritmuri diferite.