Analiza productivitatii muncii si a cailor sale de crestere

Analiza productivitatii muncii si a cailor sale de crestere

Productivitatea muncii este unul dintre cei mai importanti indicatori sintetici ai eficientei activitatii economice a intreprinderilor, care exprima rodnicia cu care este cheltuita munca vie.

Cresterea productivitatii muncii constituie cel mai important factor de sporire a volumului productiei, de reducere a costurilor de productie si de crestere a rentabilitatii si competitivitatii produselor pe piata interna si externa.

Principalele obiective ale analizei productivitatii muncii sunt:

a)           analiza situatiei generale a productivitatii muncii;

b)           analiza efectelor economice ale modificarii productivitatii muncii;

c)            analiza productivitatii marginale a muncii;

d)           analiza cailor de crestere a productivitatii muncii.

Analiza situatiei generale a productivitatii muncii

Productivitatea muncii se manifesta ca raport intre rezultatele activitatii de exploatare si comercializare si consumul total de munca (productia pe unitatea de consum de munca ) sau ca raport intre consumul total de munca si rezultatele totale (consum de munca pe unitatea de rezultate).

                     sau

in care: W - productivitatea muncii;

Q - volumul productiei;

T - consumul total de timp de munca;

t - consumul de timp de munca pe unitatea de produs.

Deci, nivelul productivitatii muncii exprima volumul productiei obtinute intr-o unitate de timp de munca sau timpul de munca cheltuit pe unitatea de produs, iar cresterea productivitatii muncii presupune sporirea volumului productiei cu aceleasi cheltuieli de munca sau reducerea consumului de munca pe unitatea de produs.

Intre nivelul celor doi indicatori ai productivitatii muncii exista un raport de inversa proportionalitate, astfel:

                          ;

In functie de sfera de cuprindere, productivitatea muncii imbraca doua forme: productivitatea muncii sociale si productivitatea muncii individuale.

Productivitatea muncii sociale exprima eficacitatea consumului total de munca vie si materializata la nivelul intregii societati, in conditiile sociale de productie dintr-o anumita perioada.

Productivitatea muncii individuale indica eficacitatea cu care este cheltuita forta de munca de catre un muncitor sau de un colectiv de lucratori dintr-o sectie, intreprindere sau ramura in conditii specifice de inzestrare tehnica, calificare si intensitate normala a muncii. Ea arata, de obicei, gradul de economisire a muncii vii si se masoara prin timpul de munca individual cheltuit pentru producerea unui anumit produs sau prin cantitatea de produse obtinute de catre un muncitor sau de intregul colectiv al sectiei, intreprinderii sau ramurii respective.

Principalii indicatori ai volumului productiei utilizati in calculul productivitatii muncii pot fi: productia exercitiului, productia marfa, cifra de afaceri, valoarea adaugata. Nivelul productivitatii muncii stabilit pe baza indicatorilor valorici ai productiei industriale trebuie apreciat prin prisma avantajelor si deficientelor pe care le prezinta acesti indicatori.

In functie de unitatile de masura a timpului de munca, productivitatea muncii poate fi orara, zilnica si anuala. Pentru calcularea productivitatii muncii orare sau zilnice, timpul de munca se exprima in om-ore si respectiv om-zile, iar in cazul productivitatii anuale, ca unitate de masura a timpului de munca se foloseste indicatorul " numar mediu de muncitori sau de salariati ".

Pentru analiza situatiei generale a productivitatii muncii exprimata valoric se pot utiliza urmatorii indicatori:

productivitatea muncii anuala;

productivitatea muncii zilnica;

productivitatea muncii orara.

Nivelul productivitatii muncii anuale se stabileste prin raportarea productiei exercitiului, productiei marfa, cifrei de afaceri sau valorii adaugate la numarul mediu de personal sau de muncitori:

        

Productivitatea muncii anuale nu evidentiaza influenta numarului de zile nelucrate in timpul anului si pentru a inlatura acest neajuns, este necesar sa se determine productivitatea zilnica.

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

Nivelul productivitatii muncii zilnice se poate stabili fie prin raportarea productiei exercitiului, productiei marfa sau a valorii adaugate la numarul total de om-zile lucrate, fie prin raportarea productivitatii muncii anuale la numarul mediu de zile lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-un an:

              sau

in care: - numarul mediu de zile lucrate intr-un an de un muncitor sau o persoana angajata;

- numarul total de om-zile lucrate intr-un an de catre toti muncitorii sau de intregul personal.

Nivelul productivitatii muncii orare se determina fie prin raportarea productiei exercitiului, productiei marfa, cifrei de afaceri sau valorii adaugate la numarul total de om-ore lucrate de catre toti muncitorii sau intregul personal, prin raportarea productivitatii muncii anuale la numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-un an, sau ca raport intre productivitatea muncii zilnice la numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-o zi:

          ; ;

in care: - numarul mediu de ore lucrate intr-un an de un muncitor sau de o persoana angajata;

- numarul mediu de ore lucrate intr-o zi (durata medie a zile de lucru) de un muncitor sau o persoana angajata;

- numarul total de om-ore lucrate de toti muncitorii sau intregul personal in perioada analizata.

Dupa determinarea nivelului productivitatii muncii trebuie sa se stabileasca:

abaterea absoluta a productivitatii muncii

- diferenta, in marimi absolute, dintre nivelul productivitatii din perioada curenta si cea de baza;

indicele productivitatii muncii

- proportia in care se regaseste nivelul productivitatii din perioada curenta in nivelul perioadei de baza;

abaterea in marimi relative a productivitatii muncii

Analiza factoriala a productivitatii muncii se realizeaza cu ajutorul metodei substituirilor in lant.

Astfel, productivitatea muncii anuala depinde in mod direct de numarul mediu de zile lucrate de un muncitor sau o persoana angajata, numarul de ore lucrate intr-o zi si de nivelul productivitatii muncii orare. Aceste legaturi se exprima astfel:

      

                                                             

Masurarea sensului si marimii factorilor:

1.            Modificarea numarului mediu de zile lucrate de un muncitor:

2.Modificarea productivitatii muncii zilnice:

2.1.     Modificarea numarului mediu de ore lucrate intr-o zi:

2.2.     Modificarea productivitatii muncii orare:

Analiza productivitatii marginale a muncii

In urmarirea productivitatii muncii, pe langa nivelul acestui indicator, stabilit ca o medie la nivelul unitatii economice, se impune si analiza eficientei consumatorilor suplimentare (marginale) a fortei de munca si care se apreciaza prin intermediul productivitatii muncii marginale:

in care: - productivitatea marginala a muncii;

∆ Q - sporul de productie determinat de consumul suplimentar de munca;

∆ T - consumul suplimentar de munca.

Consumul suplimentar de munca poate viza sporirea productiei sau imbunatatirea calitatii produselor si implicit a cifrei de afaceri si a valorii adaugate. Se justifica un consum suplimentar de munca atunci cand ritmul de crestere a productiei devanseaza pe cel al evolutiei consumului de munca. In aceste conditii productivitatea marginala va fi superioara productivitatii medii a muncii.

Analiza cailor de crestere a productivitatii muncii

Nivelul si dinamica productivitatii muncii sunt influentate de o serie de factori naturali, tehnico-organizatorici, economici, social-politici, psihologici si structurali.

Caile principale de crestere a productivitatii muncii sunt:

introducerea progresului tehnic;

ridicarea calificarii fortei de munca;

introducerea unor metode moderne de management;

perfectionarea stimularii materiale a salariatilor.

Pentru stabilirea corecta a cailor de crestere a productivitatii muncii este necesar sa se tina seama de toti factorii care actioneaza asupra nivelului si dinamicii productivitatii muncii, precum si de particularitatile procesului de productie din fiecare ramura si intreprindere.

Introducerea progresului tehnic constituie principala cale de crestere a productivitatii muncii, de economisire a muncii vii si materializate in fiecare intreprindere. In cadrul analizei se urmareste situatia introducerii progresului tehnic sub toate formele sale precum si a consecintelor acestuia. In acest scop trebuie sa se studieze situatia mecanizarii, automatizarii si cibernetizarii productiei, dotarea intreprinderilor cu masini si utilaje de inalt nivel tehnic, precum si introducerea procedeelor tehnologice avansate.

Situatia mecanizarii productiei se analizeaza cu ajutorul gradului de mecanizare stabilit ca raport intre volumul productiei, lucrarilor sau operatiilor efectuate mecanizat si volumul total de activitate, adica:

in care: - gradul de mecanizare;

- volumul productiei, lucrarilor sau operatiilor efectuate mecanizat;

- volumul total de activitate.

O forma superioara de introducere a progresului tehnic o reprezinta automatizarea. Situatia automatizarii proceselor de productie se urmareste cu ajutorul gradului de automatizare al productiei si al muncii, stabilit ca raport intre volumul productiei obtinuta in mod automatizat si volumul total al productiei fabricate sau ca raport intre numarul de muncitori care lucreaza la liniile automatizate si numarul total al muncitorilor, adica:

                ;

in care: - gradul de automatizare al productiei;

- gradul de automatizare al muncii.

In mod asemanator, se poate stabili si gradul de chimizare sau cibernetizare a productiei prin raportarea productiei obtinute prin asemenea procedee la volumul total al productiei fabricate.

Introducerea progresului tehnic sub toate formele sale are consecinte pozitive asupra activitatii intreprinderilor, concretizata in sporirea productiei si a productivitatii muncii, reducerea timpului de munca pe unitatea de produs si a necesarului relativ de muncitori, reducerea costurilor de productie, ridicarea rentabilitatii, etc.

Perfectionarea metodelor de organizare a productiei si a muncii reprezinta o cale importanta de sporire a productiei si a productivitatii muncii, chiar si in conditiile in care tehnica si nivelul inzestrarii tehnice a muncii nu se modifica, ceea ce permite economisirea fondurilor de investitii.

Perfectionarea organizarii productiei si a muncii cuprinde trei laturi principale: perfectionarea metodelor de conducere, perfectionarea managementului productiei si perfectionarea organizarii muncii.

Perfectionarea metodelor de conducere necesita introducerea metodelor moderne de conducere si decizie, perfectionarea sistemului informational, imbunatatirea structurii organizatorice a intreprinderii, delimitarea corecta a competentelor si raspunderilor, etc. In cadrul analizei se pot urmari unele aspecte legate de eficienta activitatii de conducere, cum ar fi: marimea cheltuielilor de conducere, modul de fundamentare a deciziilor, numarul nivelelor ierarhice si marimea ponderii ierarhice, volumul lucrarilor efectuate, cantitatea, calitatea, circuitul si costul informatiilor, etc.

Perfectionarea managementului productiei presupune: optimizarea concentrarii, specializarii si cooperarii in productie, imbunatatirea pregatirii, programarii, lansarii si urmaririi operative a productiei, organizarea rationala a fluxului tehnologic si amplasarea judicioasa a utilajelor, eliminarea locurilor inguste, a intreprinderilor si golurilor de productie, aprovizionarea ritmica a intreprinderilor, sectiilor si locurilor de munca cu materii prime, materiale, piese de schimb, scule, dispozitive, verificatoare, asigurarea documentatiei si asistentei tehnice corespunzatoare, organizarea riguroasa a controlului calitatii productiei.

Perfectionarea organizarii muncii contribuie la cresterea productiei si a productivitatii muncii prin folosirea deplina si eficienta a timpului de lucru, prin eliminarea pierderilor de timp nejustificate, perfectionarea sistemului de normare a muncii, organizarea rationala a locului de munca si asigurarea unor conditii optime de munca in conformitate cu principiile ergonomiei.

O alta cale importanta de sporire a productivitatii muncii o constituie ridicarea calificarii fortei de munca si folosirea eficienta a acesteia.

In cadrul analizei se studiaza concordanta dintre nivelul tehnico-organizatoric al productiei cu nivelul de calificare si folosire a fortei de munca, masurile intreprinse pe linia ridicarii calificarii si consecintele acestora.

Un rol important in sporirea productivitatii muncii revine perfectionarii cointeresarii materiale a salariatilor. In aceasta directie se urmareste imbinarea stimularii materiale pentru rezultatele obtinute in productie cu raspunderea materiala pentru daunele provocate in activitatea depusa, perfectionarea formelor si metodelor de salarizare, de premiere, de participare la profit.