Metode de evaluare a riscului de incendiu

Metode de evaluare a riscului de incendiu

Incendiul si producerea acestuia

Potrivit prevederilor art. 1, al. 2, lit. c din Legea nr. 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor, prin termenul incendiu se intelege “ ardere autointretinuta, care se desfasoara fara control in timp si spatiu, care produce pierderi de vieti omenesti si/sau pagube materiale si care necesita o interventie organizata in scopul intreruperii procesului de ardere”.

Conform SR.ISO 8421/1, arderea , ca fenomen fizic asociat unui incendiu, este definita ca “reactie exoterma a unei substante combustibile cu un comburant, insotita, in general, de emisie de flacari si/sau incandescenta si/sau emisie de fum”.

Arderea este o combustie produsa de o oxidare rapida a substantei. Comburantul este oxigenul din aer sau din substantele care pot ceda oxigen. Procesul de ardere este posibil numai daca se intrunesc simultan, in timp si spatiu, urmatoarele conditii:

- existenta materialelor sau substantelor combustibile;

- prezenta comburantului (oxigen, aer );

- sursa de aprindere cu energie capabila sa realizeze temperatura de aprindere.

Arderea are loc aproape intotdeauna in faza gazoasa. Combustia fara

flacara este o ardere mocnita. Dupa viteza reactiei intre oxigen si combustibil sunt arderi lente, normale (uniforme) sau rapide (explozii, deflagratii). Procesul de ardere are patru faze: oxidarea, aprinderea (inflamarea), arderea (lenta, activa si generalizata) si regresia.

Parametrii arderii

- temperatura de inflamabilitate (flash-point);

- temperatura de aprindere spontana (autoaprinderea);

- temperatura de aprindere;

- energia minima de aprindere si limitele de ardere, inclusiv limite de explozie sau detonatie ;

- timpul de aprindere;

REFERAT: Calcul forta taietoare REFERAT: Arcuri elicoidale

- inertia termica;

- viteza de ardere.

Schema generala a procesului de ardere releva faptul ca materialele si substantele trebuie sa ajunga in forma gazoasa sau vapori inflamabili pentru a incepe oxidarea, urmata de inflamare (aprindere) si apoi de ardere, care autointretinuta, poate duce la incendiu.

Producerea incendiului este generata de interactiunea in acelasi timp si loc a mai multor factori, denumita sintetic cauza de incendiu, care insumeaza de regula: sursa de aprindere; mijlocul care a produs aprinderea; primul material care s-a aprins; imprejurarile determinante.

Fazele incendiului sunt: aparitia focarului initial; arderea lenta; arderea activa; arderea generalizata; regresia. Flas-hover este momentul in care se aprind (inflameaza) cu flacara emisiile gazoase ale procesului de combustie si focul se intinde foarte rapid, plutind instantaneu in aer, datorita caldurii intense, devenind generalizat in spatiul respectiv.              Backdraught este fenomenul in care focul a consumat tot oxigenul din incapere si explodeaza subit cand intra un curent de aer/oxigen, in general cand se deschide o usa

sau se sparge o fereastra. Schema evolutiei unui incendiu evidentiaza rolul aerului, in esenta a

oxigenului din aer.

Clasificarea incendiilor se poate face din diferite puncte de vedere:

Dupa natura evenimentului, incendiile se pot clasifica in raport de

sursele de aprindere: cu flacara, de natura termica, electrica sau mecanica; cu aprindere spontana (autoaprindere), naturala sau indirecta;

- imprejurarile determinante: neglijenta (erori umane), tehnice, intentionate (arson, autoincendiere);

locul izbucnirii: statii peco, gospodariile populatiei (domestice), agenti economici, institutii, mijloace de transport, culturi agricole, fondul silvic (paduri), zone inaccesibile, in subteran.

Dupa nivelul de gravitate ce tine seama de intensitate, amploare si consecinte, incendiile pot fi

- minore (inceputuri de incendiu);

- semnificative (limitate, moderate, naturale);

- grave (importante, mari) ;

- foarte grave (importante, sinistre) ;

- catastrofale (majore);

- devastatoare (incendii in masa, dezastre).

Dupa unele criterii dominante ale incendiilor, cum sunt

- viteza de propagare: instantanee, rapida, medie, lenta;

- arealul afectat: global, regional, local, punctual;

- frecventa producerii: mare, medie, redusa, extrem de mica;

- nivelul de tolerabilitate a riscului: inacceptabil, tolerabil, acceptabil, neglijabil;

- durata: obisnuita, de lunga durata (interventii de peste 4 ore);

- probabilitate: extreme de rare, rare, improbabile, probabile, posibile, frecvente.

- natura materialelor care ard si substantele adecvate pentru stingere:  clasele de

incendiu A, B (Bh si Bp), C, D si E;

- forma si modul de manifestare in spatiu: punctiforme (izolate); frontale (liniare);

circulare; dispersate (focare izolate); in masa; dezvoltate pe verticala (mai multe

nivele).