Aprecierea pericolului de incendiu

Aprecierea pericolului de incendiu

1.PERICOLUL DE INCENDIU

1.1.STAREA DE PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE

In principiu, o stare de pericol consta dintr-un complex de conditii tehnico-organizatorice in care se afla la un moment dat un sistem tehnic delimitat spatial si care poate determina scoaterea integrala sau partiala a acestuia din starea normala,prin evenimente negative (incendiu,explozie,avarie,accident tehnic etc.),avind drept consecinta producerea de victime omenesti si de distrugere de bunuri materiale.

Prin sistem tehnic se intelege,in general,un ansamblu de elemente,de piese,de aparate,de masini,de instalatii etc.,care se tun in interdependenta,constituind un intreg organizat,destinat unui anumit scop.

Starea de pericol de incendiu sau de explozie este definita sau determinata de existenta materialelor si substantelor combustibile care alcatuiesc un sistem inflamabil,de prezenta unor surse de aprindere (energie) si a mijloacelor care le pot produce,precum si de aparitia unor imprejurari favorizante.

„Sistemul inflamabil” este constituit din natura si cantitatea materialelor si substantelor combustibile,care inmagazineaza in componenta lor energia chimica,precum si dintr-un agent de oxidare (oxigenul din aer).

Sursa de aprindere contine energia necesara aprinderii materialelor si substantelor combustibile,rapiditatea initierii ei si modul de manifestare depinzind de puterea energetica a sursei.Cantitatea de energie a sursei trebuie sa fie egala sau superioara energiei minime de aprindere,mai mare chiar decit energia „sistemului inflamabil”.

Imprejurarile favorizante constau,in principiu,din producerea unor defectiuni in sistemul tehnic,in exploatarea acestuia fara respectarea instructiunilor de functionare,neglijenta personalului muncitor si aparitia altor factori neprevazuti.

Izbucnirea incendiului este posibila numai atunci cind exista o corelatie in timp si spatiu a conditiilor care conduc la aparitia acestuia.Determinant este insa sistemul inflamabil si sursa de aprindere.Daca nu sunt indeplinite conditiile,starea de pericol se prezinta ca un potential ridicat de incendiu sau de explozie,fiind oricind posibil producerea acestora.De fapt,are loc trecerea energiei unei surse de aprindere asupra „sistemului inflamabil”,ceea ce are ca urmare pregatirea necesara a substantei combustibile si activarea ei pentru crearea conditiilor de izbucnire a incendiului.

De aceea,starile de pericol trebuie depistate la timp,o atentie prioritara acordindu-se starilor de pericol iminent,luindu-se toate masurile,pentru imprastierea lor operativa.

1.2.STAREA DE PERICOL POTENTIAL

Starea de pericol determina in mare masura intensitatea (valoarea) pericolului de incendiu potential.

Pentru aprecierea pericolului de incendiu potential trebuie sa se tina seama de: sarcina termica; conditiile de vizibilitate in caz de interventie; toxicitatea si cresterea pagubelor datorita degajarii fumului; marimea compartimentelor de incendiu si posibilitatea de evacuare a cladirii,fumului si de realizare a ventilarii incaperilor; inaltimea incaperilor,respectiv a cladirii; eventualitatea cresterii valorilor pagubelor datorita degajarii gazelor de ardere ca actiune coroziva,densitatea valorica pe unitatea de suprafata.

Produsul acestor factori dau pericolul de incendiu potential.

1.3.MASURI DE PROTECTIE

Produsul valorilor care reduc pericolul de incendiu exprima valoarea efectiva de protectie.

Dintre masurile de protectie fac parte:

- masurile normale (regulile generale si normele specifice) de prevenire si stingere a incendiilor;

- masuri speciale (instalatii de semnalizare si stingere a incendiilor,mijloacele de legatura cu unitatile de interventie,dotarea pompierilor,ignifugarea elementelor de constructie);

- asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.

Rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente: stabilitate,izolatie termica si etanseitate la flacari.Ar trebui sa se tina seama si de un al patrulea element: etanseitatea la fum.

Se apreciaza ca cele mai eficiente masuri de protectie contra incendiilor sunt cele construite (inclusiv cele referitoare la instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor).

1.4.PERICOLUL DE INCENDIU

Acesta s-ar putea defini ca raportul dintre pericolul potential si masurile de protectie.Astfel:

Pericolul de incendiu=Pericolul potential .

Masurile de protectie

Deci se impune luarea unor astfel de masuri de protectie care sa duca la reducerea sau anihiliarea pericolui potential.

Din cele aratate mai sus,notiunea de pericol de incendiu se refera si la posibilitatea de izbucnire a incendiului,de propagare si evolutie a acestuia,de intoxicare,de alarmare si interventie la timp,de evacuare si salvare a oamenilor si bunurilor materiale.

Pericolul de icendiu se poate referi la pericolul pentru cladiri si la pericolul pentru continut.

Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructie,iar pericolul pentru continut se refera la distrugerea bunurilor materiale din cladire.

Cele doua categorii de pericole sunt strins legate intre ele,deoarece pe de o parte distrugerea unei cladiri,are drept efect,de regula,si distrugerea continutului acesteia,iar pe de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal pentru cladire.Cu toate acestea cele doua pericole pot exista independent unul de altul.

2.PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU

a) Sarcina termica

Sarcina termica S_q constituie cel mai important parametru al pericolului de incendiu:

_n

S_Q= ∑ Q_iM_i [MJ]

ⁱ⁼¹

Q_i – puterea calorifica interioara¹ a unui material,in MJ/kg; pentru gaze in MJ/m³

M_i – masa materialelor combustibile de acelasi fel aflate in spatiul luat in consideratie

Densitatea sarcinii termice (q_s) se determina cu relatia:

q_s=S_Q [MJ/m²]

A_s

Echivalentul lemn al sarcinii termice:

M_lemn = m_iQ_i [kg lemn/m²]

A_sQ_i ∙_lemn

m­_i – masa unui material combustibil

Q_{i lemn}= 4400 kcal/kg

b) Grupa de combustibilitate

Incombustibile

Combustibile: Clasa C₁ – practic neinflamabile

Clasa C­₂ – dificil inflamabile

Clasa C₃ – mediu inflamabile

Clasa C₄ – usor inflamabile

Greu combustibile: C₁ si C₂

c) Indicele de combustibilitate

Pina la 0,1 – incombustibile

Intre 0,1 si 0,5 – greu combustibile

Intre 0,5 si 2,1 – greu inflamabile

Peste 2,1 - combustibile

d) Temperatura de inflamabilitate

e) Temperatura de aprindere

f) Temperatura de autoinflamare

g) Tendinta de autoaprindere

h) Intervalul de explozie

i) Energia minima de aprindere

Analiza: Formalismul Lagrangeian privind determinarea starii si evolutiei starilor Proiect: Arzator mixt cu aer insuflat gaz - instructiuni pentru instalare, utilizare si intretinere

j) Continutul minim de oxigen pentru explozie

k) Indicele de oxigen

I_o=100O₂

O₂+N­₂

O₂ – concentratia volumetrica de oxigen

N₂ – concentratia volumetrica de azot in amestecul gazos

30>I­_o>20 – materiale naturale

15<I_o<95 – materiale sintetice

l) Viteza de ardere

m) Viteza de incalzire a lichidului

n) Presiunea maxima de explozie

o) Caracterul reactiei intre materialele si substantele care ard si mijloacele de stingere (apa si spuma)

3.PUNCTELE VULNERABILE LA INCENDIU

3.1.STABILIREA PUNCTELOR VITALE VULNERABILE LA INCENDIU

Prin punct vital vulnerabil la incendiu se intelege zona (sectorul,sectia,instalatia sau alt loc) cu un pericol potential de incendiu din cadrul unui obiectiv,care ii asigura acestuia functionalitatea principala si indispensabila desfasurarii activitatii economice sau social-culturale.

STABILIREA SI CLASIFICAREA PUNCTELOR VULNERABILE LA INCENDIU AU LA BAZA URMATOARELE CRITERII PRINCIPALE:

3.1.1.Importanta politica,economica,sociala si culturala a punctului vital

Aceasta se apreciaza prin: marimea si insemnatatea consecintelor pe care le pot avea evenimentele in punctul vital; gradul posibil de distrugere a punctului vital in caz de incendiu,explozie sau avarie urmata de incendiu; posibilitatile existente prin durata de timp necesara pentru inlocuirea sau preluarea operativa a functionalitatii punctului vital de alte puncte asemenea; caracterul de unicat al punctului vital.

3.1.2.Marimea vulnerabilitatii la incendiu a punctului vital si frecventa variatiei in timp al acesteia

Acestea se apreciaza prin: pericolul de incendiu prezentat de procesul de productie; cantitatea,natura si proprietatile materialelor si substantelor utilizate sau depozitate; amplasarea,gradul de rezistenta la foc si modul de comportare a constructiilor in caz de incendiu sau exploziel; amplasarea si tipul instalatiilor,masinilor,utilajelor si aparatelor utilizate in activitatea de productie si nivelul de siguranta in functionare; frecventa incendiilor,exploziilor si avariilor ce au avut loc in punctul vital,respectiv sau in alte puncte similare,pericolul prezentat de vecinatatile punctului vital in caz de incendiu,explozie sau avarie.

3.1.3.Gradul de protectie impotriva incendiilor

Aceasta se apreciaza prin: sisteme proprii constructiilor si instalatilor tehnologice care asigura acestora functionarea si exploatarea in conditii de siguranta (alimentare cu energie,protectii electrice,electrostatice si paratrasnete,iluminat de siguranta,inchideri hidraulice etc.); sisteme specifice de protectie impotriva incendiilor,masuri organizatorice luate de conducerea obiectivului,comisia de aparare impotriva incendiilor si SPPC pentru apararea punctului vital impotriva incendiilor.

3.2.FORTE ANGRENATE,MIJLOACE SI FORME SPECIFICE ACTIVITATII DE PREVENIRE SI

COMBATERE A INCENDIILOR SI EXPLOZIILOR IN PUNCTELE VITALE

3.2.1.Fortele in cadrul obiectivului

Organele de conducere ale obiectivului; comisia de aparare impotriva incendiilor; cadrele tehnice speciale incadrate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a incendiilor; compartimentul de control al instalatiilor; SPPC; intregul personal muncitor.

Aceste forte trebuie orientate sa puna accent in activitatea lor pe: cunoasterea aprofundata a situatiei in punctele vitale; supravegherea permanenta a punctelor vitale prin personalul de pe locul de munca sau din compunerea SPPC; asigurarea dotarii cu instalatii si aparatura speciala de sesizare si semnalizare operativa a unor pericole de incendiu si explozie cu aparatura de masura si control,si dispozitive care asigura protectia constructiilor si instalatilor si intretinerea acestora in perfecta stare de functionare; selectionarea si instruirea personalului de deservire a punctelor vitale; asigurarea prompta a primei interventii si instruierea prin exercitii si aplicatii a SPPC; analizarea de catre conducerea obiectivului si comisia de aparare impotriva incendiilor a starilor de pericol,a concluziilor si invatamintelor la unele incendii din punctele vitale; controlul instalatiilor si utilajelor care prezinta pericol de incendiu si explozie din punctele vitale (lunar de catre specialisti si zilnic de catre SPPC in cadrul activitatii de rond).

3.2.2.Organele tutelare ale obiectivului

Organele tutelare,in baza obligatiilor ce le revin trebuie sa contribuie la asigurarea conditiilor depline de securitate a punctelor vitale impotriva incendiilor,exploziilor si avariilor.Unitatile de cercetare si proiectare sa fie antrenate la gasirea unor solutii necesare inlaturarii unor stari de pericol din punctele vitale.

3.2.3.Unitatea de pompieri militari

Asigura indrumarea si controlul intregii activitati de prevenire si stingerea incendiilor.Punctele vitale de mare importanta vor fi controlate de cadrele de conducere si de cele cu o buna pregatire de specialitate (controale tehnice de fond,operative).Pentru toate punctele vitale se vor intocmi ipoteze de interventie si se vor executa aplicatii complexe cu angrenarea organelor de conducere,SPPC si personalul de pe locurile de munca.Va actiona pentru solutionarea problemelor care pun in pericol securitatea obiectivului.

3.2.4.Alte organe care participa direct la asigurarea securitatii in functionare a punctelor vitale

Un aport important in protectia impotriva incendiilor il pot aduce organele specializate de control (ISCIR,protectia muncii,de distributie a gazelor si energiei electrice etc.).Se pot organiza actiuni si controale comune cu alte organe care au responsabilitati in domeniu prevenirii si stingerii incendiilor in obiective.

Pe baza criteriilor prezentate mai sus,in obiective se stabilesc puncte vitale vulnerabile la incendiu si explozie,tinindu-se o stricta evidenta a lor.

3.3 METODOLOGIA DE EXECUTIE SI FINALIZARE A CONTROLULUI DE SPECIALITATE IN PUNCTUL

VITAL

Controlul tehnic de specialitate nu difera,in principiu,fata de metodologia generala,insa are unele particularitati,care vizeaza indeosebi laturile calitative.

Controlul se executa de regula in sensul desfasurarii procesului de productie executandu-se in ordinea:

- verificarea obligatiilor si raspunderilor concrete stabilite,privind prevenirea si stingerea incendiilor,a tuturor fortelor angrenate in asigurarea protectiei impotriva incendiilor,pe baza prevederilor legale in vigoare;

- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale vulnerabile la incendiu,urmarindu-se respectarea normelor si la instalatiile tehnologice conexe punctului vital,care ii asigura acesteia functionarea neintrerupta si in conditii se siguranta;

- organizarea si materializarea in punctul vital al activitatii de dotare cu instalatii,utilaje,aparatura,dispozitive,

echipament si mijloace de prevenire si stingere a incendiilor;

- verificarea modului de organizare si desfasurare a instruirii personalului privind cunoasterea normelor,sarcinilor si masurilor de prevenire si stingere a incendiilor realizate pe baza tematicii anuale intocmite de comisia de aparare impotriva incendiilor;

- verificarea masurilor si sarcinilor de interventie in caz de incendiu,explozie,avarie,calamitati naturale si catastrofe punandu-se un accent deosebit pe modul de alarmare a personalului si anuntarea operativa a evenimentului;

- verificarea ordinei si disciplinei pe locurile de munca din punctul vital,controlandu-se printre altele capacitatea personalului de a-si indeplini atributiile;

- verificarea modului de organizare,executie si finalizare a controlului periodic,al respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale de catre comisia de aparare impotriva incendiilor,sefii de sectii,ateliere,instalatii si formatii de lucru,cadrul tehnic special incadrat si SPPC;

- verificarea modului cum se analizeaza situatia prevenirii si stingerii incendiilor din punctele vitale vulnerabile la incendiu.

In final se va evalua gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat in punctul vital,precum si masurile ce trebuie realizate.

4.CLASIFICAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR DEPOZITATE DUPA CLASA DE 

PERICULOZITATE