Stingerea incendiilor in cladiri inalte

Conditiile vietii moderne, marile aglomerari urbane au determinat dezvoltarea cladirilor pe verticala, inaltimea constructiilor administrative, social-culturale si de locuit crescand continuu.

Din punctul de vedere al pompierilor, „cladiri inalte” sunt considerate acele constructii civile la care pardoseala ultimului cat folosibil este situata la inaltimea de 28 m sau mai mult, deasupra nivelului terenului accesibil vehiculelor de interventie ale pompierilor, cu exceptia blocurilor de locuinte P+11 etaje si a unor turnuri care nu sunt destinate adapostirii oamenilor.

Interventia pentru stingerea incendiilor la cladirile inalte comporta pericole specifice deosebite, generate de greutatile legate de evacuarea rapida a oamenilor aflati in pericol, de riscul de prabusire partiala sau totala a cladirii, de dificultatile pe care le intimpina servantii pentru a actiona la etajele superioare, pentru transportarea accesoriilor salvare si stingere la mare inaltime.

1. Caracteristicile constructive ale cladirilor inalte

Cladirile inalte sunt constructii numai de gradul I de rezistenta la foc, cu pereti si acoperis incombustibile (cu exceptia incaperilor situate deasupra placii din beton armat a cladirii) si cu pardoseli, tamplarie si tavane suspendate, construite din materiale care nu trebuie sa permita propagarea incendiului.

In scopul limitarii proportiilor unui eventual incendiu, cantita de materiale combustibile care poate exista in cladire (atat in alcatui unor elemente de constructie sau finisaj, cat si in mobilier sau alte obiecte) este limitata.

Sarcina termica, rezultata din materialele si elementele de constructie ale unei cladiri inalte, nu trebuie sa depaseasca 275 MJ/m² (60000 kcal/m²), iar sarcina termica totala provenita din elementele de constructie, mobilier sau alte materiale si obiecte ce se afla in cladirea inalta, nu trebuie sa fie mai mare de 840 MJ/m² (200 Mkcal/m²), corespunzand unei durate teoretice de incendiu de cea doua ore. Aceasta sarcina termica reprezinta echivalentul incarcaturii uniforme cu lemn de 50 kg/m², respectiv al unei grosimi a stratului de cca. 8 cm.

Pentru impiedicarea propagarii incendiilor, in cladirile inalte sunt prevazute compartimentari eficace, realizate prin pereti, plansee si ele­mente de protectie a golurilor.

Dimensiunile maxime ale compartimentului de incendiu, separat de restul constructiei prin pereti antifoc, sunt de 2200 m² suprafata si 75 m lungime. Separarea incaperilor cu sarcina termica mai mare de 840 MJ/m² este facuta prin pereti si plansee cu o rezistenta la foc de patru ore si, respectiv, doua ore.

Golurile practicate in peretii antifoc, la intersectia coridoarelor sau a altor spatii folosite pentru circulatie, sunt inchise cu usi din lemn pline sau geam armat, dotate cu dispozitive de autoinchidere sau inchi­dere automata in caz de incendiu si proiectate cu o rezistenta la foc de cel putin 3 ore si 30 minute.

Pentru limitarea propagarii incendiului intre portiunile de cladire inalta cu destinatii diferite, precum si intre caile de evacuare si inca­perile adiacente, sunt prevazuti pereti cu limita de rezistenta la foc de minimum doua ore si plansee incombustibile, rezistente la foc cel pu­tin o ora.

Peretii exteriori ai cladirilor inalte sunt realizati din materiale incombustibile si prevazuti cu copertine, parapete, balcoane, precum si cu tamplarie, de asemenea, incombustibile, pentru impiedicarea trans­miterii incendiului pe fatade.

Ghenele verticale pentru instalatii sunt separate de restul construc­tiei prin pereti incombustibili, cu limita de rezistenta la foc de cel putin o ora, iar usile si trapele de acces in acestea au si ele o rezistenta de minimum 30 minute.

Pentru interventia rapida a pompierilor, in caz de incendiu la caturile superioare, cladirile inalte sunt prevazute cu ascensoare cu ca­pacitatea de transport de 3-6 servanti, plus echipamentul si accesoriile necesare ducerii actiunilor de stingere, care sunt calculate sa asigure o functionare de cel putin 2 ore de la izbucnirea incendiului.

Din punct de vedere al dotarii cu mijloace de stingere, cladirile inalte, in afara mijloacelor initiale de stingere, mai sunt prevazute cu:

- instalatii speciale de stingere tip sprinkler, cu rezerva de apa de o ora;

- hidranti interiori capabili sa refuleze 2,5 l/s si sa stropeasca simultan, cu jeturile a doi hidranti, toate punctele cladirii, timp de doua ore.

2. Caracteristicile incendiilor izbucnite in cladirile inalte

Tendinta de crestere a dimensiunilor cladirilor in plan vertical si orizontal, numarul din ce in ce mai mare de persoane adapostite in acestea, aparitia unor structuri din ce in ce mai complexe, cu destinatii dintre cele mai diferite (hoteluri, restaurante, parcaje de autovehicule, birouri administrative, magazine etc), precum si utilizarea pe scara din ce in ce mai larga a maselor plastice, reprezinta tot atatia factori care contribuie la desfasurarea cu mare greutate a actiunii de stingere a incendiilor si de salvare a persoanelor din asemenea obiective.

In cladirile inalte pot izbucni incendii:

a). la instalatiile electrice amplasate in etajele tehnice de la ultimul nivel (camera ascensoarelor, camera de distributie a energiei electrice etc.), la subsoluri (instalatii de incalzire centrala sau de ventilatie, pompe electrice pentru apa calda si rece etc.), precum si la toate etajele unde se gasesc montate instalatii de distributie a curentului cu contoare pentru locuinte;

b). in canalele (ghenele) pentru evacuarea gunoiului menajer, construite de la subsol pana la ultimul etaj si, deci, susceptibile sa inlesneasca o propagare rapida a incendiului izbucnit, de pilda, la subsol, in depozitul de gunoi, catre in sus, datorita tirajului, contribuind, totodata, la inundarea cu fum si gaze fierbinti a etajelor neprotejate, prin locurile de.deversare a gunoaielor menajere;

c). in incaperile pentru locuit si in birourile administrative, unde pot arde materialele combustibile din compunerea mobilierului si celorlalte dotari interioare: lemn, tesaturi sau mase plastice, covoare, perdele, saltele, lenjerie de pat si de corp, imbracaminte din bumbac, lana si amestecuri cu poliesteri etc.;

d). in boxele de depozitare amenajate in subsoluri sau la etajele intermediare, unde pot arde rafturile si stelajele din lemn sau materialele combustibile depozitate aici.

Toate aceste incendii au urmatoarele caracteristici specifice:

- propagarea incendiului de la un etaj inferior la unul superior se face cu usurinta, prin intermediul golurilor existente, cum sunt casele scarilor, dar mai ales prin trecerea directa prin golurile fatadelor, cand acestea nu sunt prevazute cu copertine, parapete, balcoane etc. Fenomenul este explicat de faptul ca aceste imobile se comporta ca niste cosuri foarte inalte, al caror tiraj este deosebit de puternic si din care cauza aerul are tendinta sa intre in constructie la nivelele inferioare si sa iasa din ele la cele superioare, favorizand deci propagarea flacarilor a gazelor fierbinti;

- fumul, caldura si gazele toxice degajate prin ardere, inunda intreaga cladire, fapt ce va facilita aparitia panicii si va ingreuna desfasurarea actiunilor de salvare si evacuare, cat si a celor de stingere;

Document online: Laborator DEEA - determinarea parametrilor amplificatoarelor operationale prin masuratori Document online: Circuit integrat LM317

- formarea tirajului in cladire este favorizata si de diferenta densitate a aerului in interiorul cladirii si la exteriorul acesteia, provocata de diferenta de temperatura, care, fiind mai ridicata la interior, provoaca miscarea aerului in sus si iesirea lui in exterior, prin etajele superioare. Cu cat diferenta dintre temperatura interioara si cea de exteriorul cladirilor este mai mare, cu atat tirajul de aer este mai ternic, cresterea lui fiind direct proportionala cu inaltimea cladirii;

- procesul de raspandire a fumului si gazelor fierbinti are foarte rapid si provoaca aparitia unor presiuni mari, care vor favoriza propagarea gazelor atat pe orizontala, cat si pe verticala. Acest fenomen apare indiferent de conditiile atmosferice si are drept rezultat afumarea geamurilor, inca de la declansarea arderii, inainte chiar ca detectoarele si instalatiile de evacuarea fumului sa intre in functiune.

Incendiile izbucnite in cladirile inalte se mai caracterizeaza prin:

- prezenta in cladiri a unui numar mare de oameni ce trebuie sa fie salvati, activitate care, in multe situatii, nu poate fi realizata decat pe scarile de acces ale cladirii;

- crearea panicii in randurile locatarilor, fapt ce va ingreuna si mai mult actiunea de salvare si de evacuare a acestora;

- blocarea ascensoarelor de interventie cu comanda prioritara si a celor obisnuite, din care cauza transportul pompierilor si al accesori­ilor de interventie in zonele incendiate, precum si actiunea de salvare a persoanelor ramase in caturile superioare ale cladirii incendiate, vor fi realizate cu mare dificultate.

Pe timpul incendiului la cladirile inalte, de regula, se distrug to­tal, prin ardere, mobilele, finisarile, incaperile si izolatia acustica de pe plafon. Pe masura ce focul cuprinde mobila tapitata, pernele si so­falele umplute cu fulgi sau poliuretan spongios, dezvoltarea incendiului se accentueaza. Intensitatea acestuia creste si mai mult, daca au ramas instalatii de ventilatie nedeconectate, marindu-se astfel pericolul trans­miterii incendiului la incaperile vecine, prin deschiderile cabinelor elec­trice si telefonice, prin spatiile ascunse din jurul conductelor ce strabat planseele, prin bransamentele electrice si chiar prin izolatiile conduc­torilor electrici.

Din cauza temperaturii ridicate, grinzile de otel se deformeaza sau sunt deviate, bolturile de legatura se rup, se distruge echipamentul tele­fonic si electric etc.

3. Organizarea si ducerea actiunilor de stingere

a). Recunoasterea

Folosind ascensoarele cu comanda prioritara, oasele scarilor si autoscarile din dotare, comandantul interventiei trebuie sa ajunga cat mai repede la locul incendiului, unde trebuie sa stabileasca:

- numarul persoanelor aflate in cladirea incendiata, pericolul in care se afla, starea lor (valizi, invalizi, tineri sau varstnici), caile de salvare a acestora, necesitatea si posibilitatile concrete de folosire a elicopterelor pentru salvare, modul de salvare (pe scari, cu ajutorul as­censoarelor, cu autoscari pe cabluri de salvare, cu ajutorul tuburilor extensibile sau pernelor de salvare);

- existenta si functionarea ascensoarelor destinate actiunilor de salvare si evacuare;

- locul, proportiile si caile de propagare a incendiului;

- gradul si caile de inundare cu fum si gaze de ardere supraincal­zite, posibilitatea limitarii acestora prin actionarea sistemelor de inchidere, necesitatea actionarii sistemelor de ventilatie din dotarea obiecti­vului, in scopul micsorarii presiunii interioare si a ritmului de inundare cu fum a caturilor superioare, posibilitatea intrebuintarii mijloacelor specializate din dotarea autospecialei pentru evacuarea fumului, gazelor si pentru iluminat (electroexhaustoare, electroventilatoare etc.);

- existenta instalatiilor speciale si a mijloacelor interioare de stingere (instalatii sprinkler, statii de pompe, retele de apa, hidranti interiori). Daca acestea nu au fost puse in functiune, vor fi actionate chiar pe timpul executarii recunoasterii, de catre personalul tehnic din compunerea grupelor de recunoastere;

- existenta conductei uscate de apa si posibilitatea folosirii ei pentru racordarea dispozitivului de lupta cat mai aproape de incendiu.

b). Substante stingatoare

Pentru stingerea incendiilor in incaperile cladirilor inalte, se va folosi apa refulata cu tevi tip „C”, cu robinet si ajutaje pulverizatoare.

Pulberile stingatoare vor fi folosite pentru stingerea incendiilor la instalatiile telefonice si electrice, alaturi de bioxidul de carbon.

c). Stingerea

Cladirile inalte ridica probleme deosebite pentru actiunea de stin­gere, datorita pericolelor specifice, a grabei rezultate din dificultatile evacuarii rapide si totale a persoanelor aflate in incaperile acestor constructii (multe din acestea varstnice, infirme sau neputincioase, lipsite de posibilitati fizice de a cobori pe scari), a tendintei de transmitere a fumului, a gazelor arse supraincalzite si a incendiului pana la etajele superioare.

Actiunea de salvare si de stingere intimpina mari greutati, chiai de la accesul rapid si liber al servantilor la etajul unde a aparut incen­diul, intrucat ascensoarele pot fi pline cu fum sau inaccesibile, iar in caz de evacuare totala, casa scarilor este prea aglomerata.

Baza succesului interventiei la incendiile in cladiri inalte o constituie organizarea si executarea evacuarii rapide a tuturor persoanelor aflate in imobil, ajungerea in timpul cel mai scurt a pompierilor cu ac­cesoriile necesare lucrului, la locul de izbucnire a incendiului, cu conditia ca intreaga cladire sa ramana stabila in timpul si dupa stingerea incendiului, conditie asigurata in parte, de limita de rezistenta la foc de doua ore, calculata pentru elementele portante si autoportante.

In organizarea actiunii de salvare si evacuare a persoanelor din incaperile cladirilor inalte cuprinse de incendiu, comandantul interventie trebuie sa aiba in vedere si alte dificultati, cum sunt:

- faptul ca timpul necesar pentru evacuare creste direct proportional cu inaltimea cladirii, in timp ce fumul si gazele arse se raspandesc rapid, prin casa scarilor si alte canale verticale, complicand si mai mul actiunea inceputa;

- concentrarea pe aceeasi scara a mai multor zeci sau sute de persoane poate provoca, in caz de panica, o dezordine atat de mare, incat evacuarea in continuare sa devina extrem de dificila, chiar daca est dirijata, avand drept consecinta si mai grava intarzierea interventiei pompierilor. Pentru evitarea crearii unor asemenea situatii, comandantul interventiei este obligat sa destine, la nivelul fiecarui cat, servanti dotati cu statii de radio, cu misiunea de a dirija fluxul de evacuare, de a mentine ordinea si a linisti personalul intrat in panica;

- evacuarea trebuie facuta, de regula, pe scarile interioare, daca acestea nu au fost inundate de fum. Nu se vor neglija nici celelalte metode si procedee de salvare de la inaltime.

Pentru a grabi ritmul de salvare si evacuare a persoanelor din cladirile inalte ale caror incaperi sunt cuprinse de flacari, in special a celor blocate in etajele superioare locului incendiat, din cauza inundarii casei scarilor cu fum sau gaze fierbinti si flacari, comandantul inter­ventiei trebuie sa ia urmatoarele masuri:

- sa foloseasca, cu maximum de rapiditate, autoscarile mecanice de 37 si 45 m cu lift de salvare rapida, pe care le va amplasa in dreptul fatadelor cladirii pe care flacarile nu se propaga spre caturile superioare;

- sa transporte la nivelul caturilor incendiate, cu ajutorul liftu­rilor de pe autoscari sau al lifturilor cu comanda prioritara din com­punerea obiectivului, servantii si mijloacele speciale de salvare din do­tare, cum sunt: cosurile, tuburile extensibile si cablurile de salvare - pentru etajele superioare, scarile din dotare si pernele pneumatice de salvare - pentru etajele inferioare.

Scoaterea fumului si a gazelor arse in exteriorul cladirii, prin ven­tilarea zonelor incendiate inca din stadiul initial al dezvoltarii incendiu­lui, este necesara. Aceasta contribuie la scaderea presiunii in interior, aparuta ca urmare a procesului de ardere, asigurand astfel eliminarea unuia dintre principalii factori care contribuie la raspandirea fumului spre alte parti ale cladirii. In conditiile actualei dotari a pompierilor, prin concentrarea mai multor autospeciale pentru evacuarea fumului, gazelor si pentru iluminat si folosirea electroexhaustoarelor, electroventilatoarelor si bobinelor cu cablu proiector, alaturi de organizarea venti­latiei naturale realizate prin deschiderea ferestrelor sau prin spargerea lor, in situatia cand cladirea incendiata nu este prevazuta cu sisteme de ventilatie, este posibila efectuarea cu succes a operatiunii de evacuare a fumului.

In organizarea si conducerea actiunilor de stingere a incendiilor izbucnite in cladirile inalte, comandantul interventiei trebuie sa tina cont de urmatoarele principii:

- transportul fortelor si mijloacelor pentru stingere in cladirea incendiata trebuie facut cu ascensorul cu comanda prioritara (exceptie face situatia in care incendiul a izbucnit chiar la etajul tehnic, cand servantii vor trebui sa foloseasca casa scarilor);

- servantii, echipati cu costume de protectie anticaloriea si apa­rate izolante, vor transporta, in prima urgenta, furtun si tevi tip „C”, pe care le vor racorda la conducta uscata, alimentata cu apa de masinile de lupta, sau cu care vor realiza dispozitive de stingere de sus in jos, prin ferestre, de-a lungul peretilor cladirii, pe fatadele pe care nu se propaga incendiul.

Ei vor mai transporta si lampi cu acumulator, electroexhaustoare, electroventilatoare si bobine cu cablu proiector, in vederea desfasurarii actiunii de evacuare ia fumului.

In cazul blocarii ascensoarelor, pentru ajungerea in timp scurt a servantilor si accesoriilor in zonele incendiate, se vor folosi autoscarile cu ascensor, amplasate in dreptul fatadelor necuprinse de incendiu;

- punctul de comanda al actiunii trebuie instalat la etajul unde a izbucnit incendiul, iar la incendiile de mari proportii, intr-un punct central al cladirii.

Intrucat in situatiile de incendiu la cladirile inalte, pe strazile din jurul constructiei incendiate si pe cele vecine se aduna un mare numar de curiosi, care ingreuneaza accesul masinilor de lupta si servantilor la incendiu, realizarea dispozitivelor si manevra acestora, este necesar, pentru instaurarea ordinii, sa se foloseasca cooperarea cu organele de militie, iar cand fortele acestora sunt insuficiente, sa se apeleze la sprijinul altor forte ale Ministerului de Interne si Ministerului Apararii Nationale din localitate.

Actiunea de stingere se organizeaza, de regula, din interior, punerea rapida in functiune a mijloacelor de stingere existente in cladire (instalatii sprinkler, hidranti interiori etc.), atacul trebuind realizat prin ambele case ale scarilor.

Organizarea stingerii se face pe sectoare de interventie, instalate la etajul incendiat, la cele superioare si la cel inferior, cu misiunea de instaurare a ordinii si limitarea efectelor panicii, de evacuare a persoanelor si fumului, de localizare si lichidare a incendiului, cu dispozitiv de lupta circular si etajat.

Pentru oprirea dezvoltarii incendiului pe cai ascunse (canale de ventilatie, ghene tehnice sau alte goluri etc), comandantul interventiei va destina tevi tip ,,C” pentru umectarea acestora.

In cazul cand statia de pompe nu functioneaza, datorita scoaterii de sub tensiune sau deteriorarii instalatiilor electrice de iluminat si forta, alimentarea retelei interioare de apa se va face cu masinile de lupta din dotarea formatiilor civile de pompieri sau a subunitatilor pompieri militari.

In raport cu gradul de inundare cu fum si de propagare a incendiului la caturile superioare, comandantul interventiei trebuie sa hotarasca actionarea sistemelor de ventilatie, in vederea evacuarii aerului viciat si alimentarii cu aer proaspat a zonelor inundate, aceasta in functie si de prezenta vantului si de conditiile meteorologice locale.

Pentru lichidarea flacarilor ce se extind prin ferestrele etajelor incendiate, spre caturile superioare, datorita tirajului si vantului, se recomanda folosirea tevilor autotunurilor, care au posibilitatea sa fuleze apa la cotele cele mai inalte ale cladirilor, sa lichideze aceste flacari si chiar sa introduca apa in incaperile incendiate prin ferestre, facilitand astfel interventia pentru salvarea persoanelor din catul respectiv sau pentru stingerea incendiului in incaperile interioare. In acest scop, se vor folosi si tevile de la varful autoscarilor, care se pot manevra cu multa usurinta.

In incaperile de locuit se va actiona cu jeturi de apa, refulate tevi tip ,,C” cu ajutaje pulverizatoare.

Pentru lichidarea incendiilor izbucnite la instalatiile electrice de iluminat si forta, se va proceda mai intai la deconectarea si scoaterea acestora de sub tensiune, dupa care se va actiona pentru stingere stingatoare cu bioxid de carbon si, numai cu caracter de exceptie, apa pulverizata.

Cand se actioneaza la aceste instalatii, comandantul interventiei mai este obligat sa execute controlul traseelor de cabluri la etajul tehnic si la etajul inferior acestuia, pentru a determina starea cablurilor si pen­tru a lichida eventualele focare descoperite la invelitorile de protectie a acestora.

Daca s-au incendiat ghenele de evacuare a gunoaielor sau depozi­tele din subsol, se va actiona cu apa pulverizata, realizandu-se un dis­pozitiv etajat, pana la ultimul cat prevazut cu aceste ghene. Este necesar sa se destine tevi tip ,,C” la fiecare etaj, intrucat deschiderile de acces la aceste ghene nu sunt protejate cu dispozitive de limitarea propagarii fumului si gazelor fierbinti, existand, deci, pericolul producerii incen­diului la caturile superioare ale cladirii.

Fiind obligati sa manevreze tevile foarte aproape de focar, pom­pierii vor folosi pe timpul interventiei costume de protectie anticalorica, masti contra fumului si gazelor prevazute cu cartus pentru oxid de carbon sau polivalent, dar mai ales, cu aparate izolante.

Pentru folosirea cat mai eficace a tevilor, servantii vor fi rulati la lucru, dupa un anumit timp de expunere la caldura, si vor lucra in echipe de cel putin doi, pentru a se intrajutora.

In ducerea actiunilor de salvare a oamenilor si de stingere a incen­diilor, o foarte mare importanta o are organizarea si asigurarea legatu­rilor radio intre comandantul interventiei si personalul numit pentru dirijarea evacuarii persoanelor din incaperile etajelor incendiate, intre comandant si sefii sectoarelor de interventie si sectorului tablourilor de actionare a sistemelor de ventilatie.