Sarcini electrice de calcul

Sarcini electrice de calcul

Sarcinile de calcul sunt sarcinile care se iau in considerare la alegerea elementelor retelei. Se stabilesc pentru fiecare circuit de receptor sau pentru fiecare linie/punct de distributie, care alimenteaza j = 1, 2, , n receptoare.

Sarcina electrica a unei retele se exprima uzual prin puterea activa P, urmand a fi convertita ulterior, tinand seama de factorul de putere al sarcinii, in valori ale intensitatii curentului I.

1. Puterea (activa) instalata P_i este puterea nominala a receptoarelor (alimentate la tensiunea nominala U_n si frecventa nominala f_n) in serviciu permanent de functionare
(durata de actionare DA = 100%).

a. Puterea instalata pentru un receptor:

- in general, P_ij =P_nj din catalog (putere electrica);

- pentru motoare – puterea mecanica la arbore; puterea electrica absorbita din retea (necesara pentru dimensionarea retelei) se obtine luand in considerare randamentul motorului (P = P_n/h

- pentru transformatoarele cuptoarelor electrice

- pentru receptoare care functioneaza in serviciu intermitent si pentru transformatoare de sudura

b. Puterea instalata totala: suma puterilor instalate ale tuturor receptoarelor care pot functiona simultan (nu se includ receptoarele aflate in rezerva)

REFERAT: Ce sa faceti inainte de inundatie? REFERAT: Executarea si receptionarea ancorajelor metalice tip inel-con si dorn

c. Receptoarele monofazate sau bifazate, alimentate la tensiunea de faza U_f sau de linie U, repartizate uniform pe faze (pentru echilibrarea retelei trifazate) se echivaleaza cu receptoare trifazate, cu conservarea puterii totale. Daca incarcarea unei faze difera cu peste
15 % fata de incarcarea celorlalte faze, puterea instalata in reteaua trifazata se considera triplul puterii instalate pe faza cea mai incarcata.

2. Puterea de calcul (puterea ceruta) P_c este puterea care serveste la dimensionarea retelei.

a. Sarcina reala (de calcul)

Utilizarea puterii instalate pentru dimensionarea retelei ar conduce la o supradimensionare si un cost excesive, intrucat, tinand seama de modalitatile de alegere a echipamentelor si de specificul proceselor tehnologice, incarcarea reala a retelei este mult sub cea nominala, datorita:

- neincarcarii fiecarui receptor la puterea nominala, prin:

- supradimensionare, din proiectare, fata de puterea impusa de mecanismul
antrenat (la motoare);

- nefunctionarii la sarcina constanta;

- nefunctionarii simultane.

In consecinta, sarcina reala (de calcul) a retelei este inferioara sarcinii nominale (puterii instalate)

si nu este constanta in diverse intervale de timp.

Se definesc:

- sarcini medii pe anumite durate (pe schimb, lunar, anual), folosite pentru estimarea consumului de energie electrica;

- sarcini medii pe intervale de timp de o anumita durata, in cadrul unui schimb, servind pentru dimensionarea retelei;

- sarcini maxime de scurta durata (de varf) Dt = 1 10 s, servind la alegerea elementelor de circuit din retea si pentru evaluarea calitativa a retelei.

Sarcinile medii se obtin prin masurari de energie

b. Principii de determinare a puterii cerute

Sarcinile de calcul pentru o retea sunt stabilite pe baza analizei datelor experimentale, legate de functionarea unor retele similare, folosind metodele statisticii matematice si teoria probabilitatii.

Datorita marii diversitati a receptoarelor, sarcinile de calcul se definesc pentru grupe de receptoare.

Grupa – receptoare de acelasi tip, cu regim de functionare similar (cu comportare similara fata de reteaua de alimentare).

Pentru fiecare grupa, se stabileste un grafic de sarcina – grafic in trepte (fig. 1), reprezentand variatia in timp a puterii medii pe un interval de timp prestabilit (interval de cerere) Dt, care aproximeaza variatia continua a puterii solicitate din retea.

Pentru a fi semnificativ din punct de vedere al solicitarii termice a retelei, Dt 3 t t - constanta de timp la incalzirea conductoarelor). Uzual, Dt = 30 minute.

Puterea de calcul (puterea ceruta) este o putere conventionala, constanta in timp, echivalenta puterii reale din punct de vedere al efectului termic produs in elementele retelei. Avand in vedere situatia cea mai defavorabila, puterea ceruta se considera puterea medie maxima intr-un interval de cerere si difera de puterea medie pe schimb.

Puterea de calcul (activa sau reactiva) totala este suma puterilor (active, respectiv reactive) ale tuturor grupelor de receptoare alimentate de tronsonul de retea considerat.