Atingerea accidentala  in retelele cu neutrul izolat

Intr-o retea cu punctul neutru izolat in raport cu pamantul, la atingerea concomitenta a unei faze si a pamantului, circuitul curentului prin organism se inchide la retea prin impedantele corespunzatoare celorlalte doua faze. Atingerea unei faze poate avea loc direct (de exemplu, la contactul cu un conductor al retelei sau cu bornele unui echipament, fig. 14.7.1 - a) dar se refera si la atingerea indirecta prin contactul cu elemente intrate accidental sub tensiune, ca urmare a unui defect de izolatie (de exemplu, carcasa unui echipament, fig.14.4.1 - b).

Pe baza schemei echivalente din figura 14.7.2, in ipoteza impedantelor de izolatie egale pentru cele trei faze, se poate calcula intensitatea curentului prin organism la atingerea unei faze (exemplificata pentru faza 1), obtinandu-se, in cazul general, relatia :

(14.7.1)

Din relatia precedenta se pot deduce cazurile particulare :

a. retele cu capacitate mica (C 0 ; se considera numai rezistentele) :

(14.7.2)

b. retele cu rezistenta de izolatie mare (Riz ; se considera numai componenta capacitiva) :

(14.7.3)

REFERAT: Ce sa faceti inainte de inundatie? REFERAT: Executarea si receptionarea ancorajelor metalice tip inel-con si dorn

Pe aceasta baza pot fi apreciate tensiunile de contact U_c = I_hR_h. De exemplu, in primul caz :

(14.7.4)

Similar, se poate arata ca in cazul unei retele bifazate sau monofazate(fig. 14.7.3) :

(14.7.5)

Din expresiile precedente se observa ca rezistenta de izolatie si capacitatea fazelor fata de pamant diminueaza sensibil valoarea intensitatii curentului prin organism (si a tensiunii de contact). La atingerea unei faze, corpul va fi supus numai la o fractiune redusa din tensiunea de linie, deoarece impedantele de izolatie se inseriaza in circuitul respectiv.

In functionare normala (fara defecte de izolatie), retelele cu neutrul izolat sunt deci avantajoase din punctul de vedere al protectiei personalului. Trebuie avut insa in vedere ca aceasta constatare este valabila cat timp izolatia retelei se mentine in buna stare si la valori ridicate pe tot traseul liniei, ceea ce este destul de dificil de realizat in practica, mai ales in cazul unui numar mare de receptoare ale caror rezistente de izolatie sunt legate in paralel, diminuand rezistenta globala a retelei.

De exemplu, deteriorarea izolatiei unei faze (la limita, punerea la pamant a fazei,
R_iz 0) pune omul sub actiunea tensiunii de linie, la atingerea uneia din fazele fara defect. De asemenea, intreruperea unei faze, prin ruperea conductorului sau prin arderea sigurantei la receptor, are ca rezultat deplasarea punctului neutru al retelei si deci cresterea tensiunilor; daca intreruperea nu este insotita de producerea unui scurtcircuit, tensiunea fazei defecte creste de 1,5 ori iar la scurcircuitarea fazei, tensiunile fazelor neafectate devin egale cu tensiunea de linie.

Retelele izolate fata de pamant se recomanda in mediile de lucru foarte periculoase din punct de vedere al electrocutarii sau la alimentarea receptoarelor portabile (prin transformatoare coboratoare de tensiune sau transformatoare de separare, cu secundarul izolat fata de pamant) cu conditia mentinerii unei rezistente de izolatie cat mai mari; se impune controlul permanent al starii izolatiei si deconectarea instalatiei in cazul aparitiei unor defecte de izolatie.

Avantajele acestor retele se mentin daca nu se foloseste neutrul in scopuri de exploatare (pentru alimentarea receptoarelor monofazate). Deteriorarea izolatiei neutrului poate duce la transformarea retelei in retea legata la pamant iar punerea la pamant (printr-o rezistenta relativ mare), mentinuta prin nefunctionarea protectie de suprasarcina (curent mic) poate provoca electrocutarea la atingerea conductorului de nul (prin circuitul faza
defecta-pamant–om-conductorul de nul-punctul neutru a sursei de alimentare). Alimentarea receptoarelor monofazate trebuie facuta prin transformatoare adecvate, racordarea transformatoarelor facandu-se intre faze.