Stilurile utilizate in amenajarea spatiilor verzi

STILURILE UTILIZATE IN AMENAJAREA SPATIILOR VERZI

1 Stilul geometric (arhitectonic, clasic, baroc)

Este stilul care s-a regasit in evolutia istorica a conceptului de arhitectura peisagistica in gradinile Egiptului antic, apoi in gradinile romane, arabe si maure, trecand prin renasterea italiana spre gradinile din Europa secolului al XVII-lea, culminand cu legendara amenajare a gradinii Versailles realizata de Andre le Notre.

Principiul de structurare al stilului geometric este simetria, ordonarea perfecta in proportionalitate si ritm fata de centrul compozitional (cladirea, statuia, fantana arteziana).

Aleile principale si secundare se deschid simetric de la punctul central a compozitiei. Parterele largi din zona cladirilor adapostesc vegetatie floricola, construita in forme geometrice: arabescuri, mozaicuri, rondouri, rabate. Vegetatia lemnoasa este condusa prin taieri. Pe peluzele largi se planteaza arbusti de talie joasa cu port dirijat. Interventia omului este evidenta. Apa este un element cu importanta deosebita in stilul arhitectonic si este redata fie static in bazine rectangulare, fie in miscare in fantani arteziene.

2 Stilul natural (peisagist sau liber)

Acest stil a aparut in Orientul Indepartat, mai concret in China si Japonia secolului X-XV, adoptat si azi atat la ei cat si in toata lumea. Principiile de structurare ale acestui stil sunt urmatoarele:

- simetria este inlocuita cu stilul asimetric

- traseul aleilor este sinuos, larg si comod

- axele de perspectiva sunt inchise de vegetatie sau de forme pitoresti de relief

Ionizarea negativa a atmosferei este un alt aspect important al rolului pe care vegetatia il are in contextul functiei sanitar-igienice. Dintre speciile lemnoase, liliacul, plopul, salcia, salcamul, stejarul rosu si majoritatea rasinoaselor sunt generatoare de ioni negativi. Arborii si arbustii produc schimbari ale conditiilor edafice, determinand o crestere a cantitatii de humus din sol prin acumularea litierei, imbunatatesc structura si permeabilitatea solului, modifica raportul cationilor si PH-ul.

Vegetatia spatiilor verzi poate actiona ca o adevarata bariera acustica, coroanele arborilor si arbustilor absorb aproximativ 25% din energia sonora, contribuind la confortul urban.

Formele si culorile vegetatiei precum si jocurile de lumina - umbra influenteaza psihicul uman si starea de spirit a celor care beneficiaza de efectele spatiilor verzi. Coroanele columnare sau conice stimuleaza vointa, elanul, fermitatea, coroanele sferice creeaza o atmosfera linistita, familiara, cele umbelate (plangatoare) au efecte calmante degajand o atmosfera de ocrotire sau chiar de nostalgie. Coroanele compacte stimuleaza puterea de concentrare si cea creatoare iar coloanele transparente actioneaza ca un factor conservativ, traditional, de continuitate. Culoarea verde a frunzelor are efect benefic asupra echilibrului psihic. Culorile vii: galb

- interventia omului in amenajarea vegetatiei nu este sesizabila, speciile lemnoase ornamentale fiind preponderente si plantate in asa fel incat sa se armonizeze totul cu cadrul natural

- in stilul natural lipsesc peluzele largi si decoratiunile florale ca mozaicurile, arabescurile, rondourile sau rabatele

- plantele floricole se regasesc amplasate in pete cu contur sinuos la marginea masivelor si folosind numai specii floricole perene

- apa se amenajeaza sub forma de helestee, lacuri cu maluri neregulate, cursuri cu trasee sinuoase sau cascade, toate aparand cat mai natural posibil.

3 Stilul mixt

Secolul al XIX-lea marcheaza inceputul aplicarii acestui nou stil. El se caracterizeaza prin combinarea armonioasa, unitara, organica a elementelor si principiului de structura ale stilului arhitectonic cu cele ale stilului natural.