CUM SA-TI FACI HELESTEU IN CURTE

In ultima vreme, in amenajarea gradinilor apare si acel element care a fascinat omul dintotdeauna, apa. Ca este un simplu paraias (natural sau artificial) sau un helesteu inconjurat de verdeata, acestea vor bucura ochiul privitorului si vor umple sufletul de liniste si frumos. Pentru noi, cei impatimiti de acel obiect care are la capat o pluta si un vierme, ce poate fi mai placut decat savurarea unui gratar delicios, in compania catorva colegi de suferinta, la apus de soare, acolo, pe malul iazului, cu betele in mana.

Prospectarea terenului si alegerea locului
Ideal este sa avem in curte o sursa de apa permanenta (izvor, fantana cu capacitate mare de umplere etc.) care va asigura elementul principal. Primavara, dupa topirea zapezii si pana la aparitia vegetatiei, locurile unde panza freatica este la suprafata se pot observa cu ochiul liber (pamant umed, vegetatie bogata). Helesteul sapat in acel loc va avea in acest caz o sursa suplimentara de apa.
Daca terenul este situat in panta, saparea unui sant de dren paralel cu malul va asigura, chiar si la mai mai multe zile dupa ploaie, o alta sursa de apa. Directionarea acesteia catre helesteu va fi facilitata de panta terenului, cu ajutorul unor conducte ingropate in pamant.
La final, daca locul ales va asigura principalele cerinte (sursa de apa, controlul deversarii in caz de intemperii de lunga durata, imagine placuta ochiului prin pozitionarea fata de celelalte elemente din gradina etc.), putem sa ne apucam de saparea gropii.

Saparea gropii
Daca ne-am hotarat sa sapam un helesteu de dimensiuni mai mari (250-300 mp), e bine sa-i dam o forma cat de cat neregulata (de genul boaba de fasola). Un helesteu cu un contur patrat sau dreptunghiular va aparea ca o banalitate in gradina, ca un element strict artificial, ceea ce tocmai cautam sa evitam in amenajarea gradinii, ca intreg.
Adancimea gropii ar trebui sa fie minim 2-2 m, pentru ca la final apa sa masoare intre 1,5-2 m adancime medie. Acest lucru va fi necesar pe timpul iernii, atunci cand temperaturile scazute vor face gheata sa fie din ce in ce mai groasa, iar pestii au nevoie de conditii sigure de iernare.
O groapa (sau un sant) practicata pe fundul helesteului va face ca, pe timpul iernii, pestii sa se stranga in aceasta, astfel eliminandu-se riscul pierderilor prin hipotermie accentuata in cazul micsorarii neprevazute a nivelului apei.
Este bine ca la demararea lucrarii sa discutam la fata locului cu operatorul utilajului de sapat si sa-i precizam toate detaliile helesteului (punctele de colectare sau intrare a apei, conturul gropii etc.) precum si unde sa aseze pamantul rezultat. O problema importanta este aceea ca odata cu derularea escavajului, va rezulta la inceput pamant negru, vegetal, iar la sfarsit lutul sau huma. Acesta din urma va trebui imprastiat primul prin gradina si la sfarsit, deasupra, pamantul vegetal care a fost in prealabil depozitat separat.

Consolidarea malurilor
Pentru a preintampina surparea malurilor, acestea se vor consolida cu ajutorul unor pari dintr-un lemn de esenta tare (stejar, fag, salcam), batuti pe fundul gropii, in imediata apropiere a malului. Printre acestia se vor impleti crengi ca in cazul cosurilor de nuiele, astfel incat bulgarii de pamant, care se vor desprinde la inceput din buza malului, se vor opri in aceasta consolidare, colmatarea helesteului fiind mult ingreunata in timp.
Daca v-ati hotarat ca undeva pe mal sa amenajati si un ponton, in acel loc, este indicat sa consolidati malul mai bine prin ancorarea parilor de lemn cu ajutorul unor tarusi batuti la aproximativ 2 m de mal.

Amenajari finale
Pentru ca frumosul sa fie intregit, dupa umplerea helesteului cu apa, in primavara, se vor planta mladite de rachita (se stie ca iubeste apa), care, pe langa aspectul placut, vor avea si rolul de a consolida malul. Un palc de papura, plantat undeva intr-un colt, va intregi tabloul. Daca aveti posibilitatea, puteti planta nuferi care vor fi cireasa de pe tort si vor avea rolul de a oferi umbra pestilor in zilele de canicula.

Populare
O populare echilibrata este cea cu pasnici – crap, caras, rosioara, lin etc. Acestia sunt destul de rezistenti si au o gama variata de hrana. Cativa bibani ar fi bineveniti in acest microclimat dar, in viitor, inmultirea acestora ar trebui bine controlata.
E bine de evitat popularea cu stiuca, din motive bine stiute. Daca din diferite motive vor aparea, in timp, populatii mari de albitura (chisoaga, obleti etc.), cateva exemplare de salau ar controla inmultirea acestora, dar si ei vor trebui controlati la randul lor.
Articol preluat de pe www.revistalupeste.ro