Casa gradina
Cultivarea bonsaiului - pentru gradini si terase
|
|
CE ESTE UN BONSAI?
„Bonsai'. Tradus ad-litte-ram cuvantul inseamna
„copac in tava' si chiar despre asta si este vorba: despre un copac miniatural, de maximum 70 cm inaltime, care creste intr-o tava sau intr-un vas, dar care, in ciuda dimensiunilor sale reduse, seamana perfect cu fratii lui mai mari: are aceeasi forma, acelasi mod de dezvoltare si poarta chiar si fructe. Un copac in miniatura
Bonsaiul nu este insa vreo specie pitica, ci un copac absolut obisnuit, dar al carui proces normal de crestere a fost impiedicat in mod artificial, prin diverse procedee care vor fi descrise in amanunt in continuare. Marimea si forma sa sunt, deci, rezultatul interventiilor horticultorului; din acest motiv, cultivarea bonsailor se apropie mult de domeniul artei. O arta vie – deci cu atat mai valoroasa - care atrage ca un magnet privirile celor din jur. Iata de ce bonsaii se integreaza perfect in domeniul decoratiunilor interioare: practic in orice apartament care se respecta
si in orice sediu de firma de top exista asemenea „decoruri' vii, care inveselesc atmosfera si ii incanta pe vizitatori. In plus acesti copaci prezinta si avantajul ca pot
fi amplasati pe un spatiu foarte mic.
Ca urmare, bonsaii pot sta la baza unor afaceri excelente, legate fie de cresterea si comercializarea en-detail a acestor plante, fie de inchirierea lor pentru ocazii deosebite (in special receptii), fie de prestarea unor servicii de intretinere adresate posesorilor de bonsai.
Scurta istorie a bonsailor
Arta cultivarii bonsailor a aparut in antichitate si s-a pastrat relativ nealterata de atunci (civilizatia ultimelor 200 de ani a fost incapabila sa aduca vreo inovatie reala). Primii pomi
|
|
|
|
miniaturali cultivati in ghivece au aparut In Japonia, in secolul al IX-lea (asa dupa cum
stim din cateva arhive iconografice budhiste ale perioadei), dar abia in secolul al XIII-lea arta bonsaiului a fost cu adevarat absorbita in cultura japoneza.
Pentru mult timp, ea
a ramas rezervata nobilimii si preotilor de manastiri, care i-au imprimat un caracter filozofic si sacru. Abia pe la inceputul secolului al XlX-lea bonsaiul a castigat popularitate la orice nivel al societatii. La Targul International de
la Paris, in 1878, a fost prezentata pentru prima data in Europa o colectie
de bonsai.
Merita insa amintit faptul ca arta bonsailor provine de fapt de la calugarii budhisti din China, care au dat cresterii pomilor in tavite o semnificatie religioasa. Pentru ei, era o cale de a stabili o legatura speciala intre Dumnezeu, creator al universului, si natura, in toate formele
sale. Din aceasta
perspectiva, a cultiva bonsai inseamna intr-o oarecare masura,
o forma de intelegere a conceptului creatiei lumii, prin participarea la creatie la nivelul banal.
De
ce nu creste bonsaiul?
Dimensiunile reduse ale bonsaiului se datoreaza, in primul rand, faptului ca acest copacel a fost plantat intr-o tavita, ceea ce a dus la ingustarea radacinilor. Apoi, pe
parcursul cresterii, el a fost practic fortat
sa ramana la un gabarit mic, fie prin
taierea periodica a crengilor, fie prin
insarmare. Insarmarea este o operatie prin care trunchiul si
crengile sunt infasurate cu o sarma din aluminiu, in forma de spirala, care tine crengile in pozitia dorita
si le impiedica sa creasca
Copaceii potriviti pentru a fi transformati in bonsai se pot lua direct din natura: plantele tinere din zonele de munte
(speciile de conifere, in special) se preteaza foarte bine la aceasta transformare, deoarece conditiile aspre de la munte le-
|
|
| |
|
au redus deja dimensiunile. Aceste plante nu trebuie decat sa fie supuse operatiilor descrise mai sus O a doua posibilitate este sa se sadeasca seminte si sa se creasca planta de la zero, dar procesul dureaza cativa ani. Si, in fine, bonsaii se pot obtine si plecand de la butasi de tija; important este ca acest butas, din care se va dezvolta copacelul, sa aiba cateva frunze care sa ii asigure supravietuirea, hranind radacinile pe cale de formare.
Desi cultivarea bonsailor cere tehnici inalte specializate
bonsaii sunt in primul rand si in principal doar pomi ce cresc ca si pomii din paduri sau livezi.
|
|
|
|
Obtinerea bonsailor
Desi traditiile filozofice antice ale Orientului indepartat cer sa va gasiti propriul bonsai in natura, este cu certitudine mult mai simplu, in aceste zile, sa obtineti un bonsai de la un crescator profesionist sau de la un importator. Totusi, este de asemenea posibil sa produceti proprii bonsai, asa cum se va vedea in continuare. Iar
primul pas este
|
|
|
|
1.Colectarea din natura
Aceasta actiune are doua avantaje: 1) va permite sa alegeti forma pe care o doriti si 2) pomul are deja cativa ani sau chiar un deceniu. Exista
insa si dezavantaje: colectarea este supusa unor restrictii si exista pedepse severe pentru preluarea oricarui tip de planta din rezervatiile protejate sau chiar din salbaticie (daca planta in sine este protejata), ceea ce limiteaza mult posibilitatile. Acolo unde este vorba de
o proprietate privata, trebuie, desigur, sa
cereti permisiunea proprietarului.
Chiar daca nu exista restrictii legale pentru colectare,
locul trebuie sa fie potrivit pentru producerea unui posibil bonsai. Oprirea din crestere a pomilor poate rezulta numai din
|
|
|
|
cauza conditiilor nefavorabile unei dezvoltari normale. Aceasta poate fi cauzata de clima zonei (mare altitudine, de exemplu), lumina slaba (cum ar fi tufisuri dese sau umbra permanenta a unei creste, costise) sau chiar de un sol sarac
(in
mlastina
nisipoasa sau pamant pietros).
Operatia de culegere
Radacinile unui pom formeaza o retea complexa, care patrunde adanc in pamant in cautare de apa si de substante nutritive. De aceea, radacinile si radacinutele trebuie sa sufere cat mai putine stricaciuni posibile. Planta nu trebuie sa fie niciodata smulsa; sapati cu maxima grija un sant destul de adanc incat sa fie sigura scoaterea tuturor radacinilor cu cat mai mult pamant imprejur posibil. De asemenea, luati niste
pamant din zona pentru a face mai usoara tranzitia pomului de la natura la ghiveci. Aceasta regula este valabila in special
pentru foioase (coniferele pot fi transplantate cu radacinile aproape dezgolite si tot au sanse sa se prinda).
Operatia de transportare
Functia esentiala a radacinilor este sa permita pomului
sa „bea' si acesta este motivul pentru care este vital ca ele sa
fie pastrate umede in timpul transportului. Cel mai natural mod
de a face acest lucru este sa se ia un mic muschi, care sa fie umezit si cu care sa se infasoare radacinile de jur imprejur. Radacinile astfel infasurate trebuie sa fie acoperite apoi cu o folie de plastic sau aluminiu. Daca transportul dureaza cateva
zile, mingea de radacini infasurate trebuie udata din nou.
Pentru pomii care au doar cateva radacini fine si in special atunci cand se
afla in afara perioadei de stagnare,
stropiti pomul. Aceasta va impiedica uscarea inainte de mutare. Inainte de infasurare, radacinile trebuie sa fie, de asemenea, bine stropite. Aceasta stropire actioneaza ca o etansare si ajuta la stoparea deshidratarii pomului prin
|
|
| |
|
transpiratie, dandu-i
astfel o mare sansa de a supravietui socului transplantarii. Uneori este recomandat sa se taie scurt radacinile si frunzisul chiar imediat dupa scoaterea din pamant,
inainte de transport. Astfel, se reteaza unele dintre frunze si
extremitatile radacinilor pentru a limita evaporarea prin frunze si pentru a usura absorbtia apei de la nivelul radacinii.
Atentie! Prelevarea din natura este o operatie delicata, daca avem in vedere varsta plantei. Pentru plantele tinere de la
1 la 4 ani, nu apar deloc probleme si punerea in vasul specific unui bonsai poate urma dupa un an de aclimatizare. Pentru plantele mai in varsta (mai interesante), trebuie luate precautii
deosebite la prelevare si apoi pentru a incepe o adevarata munca de pepiniera, ce va dura mai
multi ani, inainte de punerea in vasul definitiv.
|
|
|
|
2.Cresterea din seminte
Cresterea din seminte ramane cea mai simpla si cea mai
naturala metoda de inmultire, dar nu si cea mai sigura. Este necesara multa rabdare, in special cu pomii care cresc foarte
incet. In nici un caz nu se poate obtine un bonsai din seminte in mai putin de cinci ani.
Cum se
obtin semintele
Trebuie subliniat ca sansele unei germinari de succes a semintelor gasite in natura sunt foarte scazute. Unele seminte,
de exemplu, ar putea fi atacate de paraziti cu dezvoltare periculoasa, in timp ce altele ar putea fi foarte bine contaminate cu boli virale sau fungoase.
Dar asta nu trebuie sa va descurajeze in a colecta specii potrivite din padure si a experimenta bucuria de a creste un pom dintr-o samanta gasita chiar de dvs. Trebuie numai sa fiti constient de riscuri si limite. O solutie sigura este sa cumparati din comert seminte selectate. Acestea ofera o rata foarte mare
|
|
| | | |
|
de germinare si faptul ca sunt comercializate arata ca riscul de a avea boli si paraziti este mult scazut.
Semintele vandute in comert special pentru producerea bonsailor vin, in principal, din Orientul indepartat si sunt dintre speciile care se preteaza foarte bine la aceasta metoda de crestere. Dar aceste seminte nu se transforma in bonsai fara o
ingrijire speciala. Tehnica miniaturizarii nu impune modificari genetice ale pomilor, asa ca semintele de bonsai, daca sunt lasate in pace, vor produce plante de marime normala.
Prepararea semintelor
Multe dintre semintele mici pot fi sadite direct toamna sau primavara, dar acesta nu poate fi si cazul semintelor mari, de pomi, in special daca ele au un invelis dur, rezistent. Acestea trebuie lasate la inmuiat in apa calduta pentru cel putin
24 de ore si s-ar putea sa fie necesar sa se faca si o incizie, fara
a dauna insa
miezului semintei.
Adesea,
samanta nu va germina fara un tratament special, cunoscut sub numele de „stratificare'' , care consta in formarea de straturi alternante de seminte si nisip umed. Aceasta tehnica inmoaie semintele si le ajuta sa incolteasca, cu o crestere considerabila a sanselor de reusita. Fiti pregatit insa sa asteptati, intrucat aceasta forma de preparare a semintelor
poate dura cateva luni sau chiar un an, in functie de
specie. inainte de sadire, este foarte bine sa inmuiati semintele
in dezinfectant (care poate fi unul dintre cele ce se folosesc de obicei pentru semintele de flori) pentru a limita riscul imbolnavirilor cand rasadul incepe sa incolteasca. Oricum trebuie sa fiti pregatit sa stropiti sau sa pulverizati cu fungicide la cateva zile de la germinarea semintelor. Daca folositi seminte cumparate, cititi pe pachet data de valabilitate, pentru ca pierderile sa
nu fie mai mari decat cele normale.
|
|
|
| |
|
|