Relatiile publice interne. doar un mit in firmele mici ?

Procesul de relatii publice are menirea de a crea un climat de incredere  si de simpatie in randul propriului personal, precum si in randul publicului extern. Relatiile publice sunt diferite de relatiile cu publicul, marketing sau publicitate. Una dintre cele mai cunoscute definitii este cea data de catre British Institute of Public Opinion : « Relatiile publice sunt un efort deliberat, planificat si sustinut, de a stabili si mentine intelegerea reciproca intre o organizatie si publicul ei. »

Trebuie retinut ca imaginea unei firme este data de suma imaginilor sale diferite. Fiecarei firme ii corespunde o tinta omogena pentru o realitate funtionala a intreprinderii. Increderea globala intr-o firma va depinde in final de echilibrul fiecareia dintre componentele imaginii sale.

Componentele imaginii unei firme sunt:

Aceste componente sunt general valabile pentru toate tipurile de afaceri, dar, din punctul de vedere al importantei, ele au influente diferite, in functie de marimea si specificul fiecarei firme. De aceea, imaginea trebuie coerent gestionata la nivelul oricarei afaceri.

In ce masura putem vorbi despre necesitatea relatiilor publice interne la nivelul unor firme de mici dimensiuni, indiferent ca sunt sau nu bazate pe relatii de familie ?

Am aratat mai sus necesitatea comunicarii reale in cadrul firmelor de familie, pentru bunul mers al afacerii dar si pentru construirea unei identitati coerente a companiei, generatoare de imagine organizationala eficienta. Diversele modalitati comunicationale de depasire a obstacolelor care apar in cadrul relatiilor dintre angajati reprezinta fundamentul relatiilor publice interne. Acestea trebuie intelese ca un instrument de gestionare strategica a firmei, indiferent de marimea acesteia. Misiunea comunicarii interne o reprezinta crearea conditiilor necesare unei bune realizari a obiectivelor generale ale firmei. Astfel, principalele aspecte care se urmaresc sunt, de regula, urmatoarele[1] :

motivarea personalului ;

coerenta actiunilor ;

schimbarea comportamentelor si a mentalitatilor ;

ameliorarea activitatilor si a productivitatii.

Poate parea insa pretentios sa vorbim despre relatii publice interne la nivelul unor firme de dimensiuni mici si foarte mici. Si totusi, daca tinem cont de faptul ca exista mereu conflicte interne, ca acestea au nevoie sa fie rezolvate, se ajunge la concluzia ca prin comunicare, se valorizeaza interlocutorii si astfel, se poate da un loc in firma pentru fiecare. Iar acestea au ca efect integrarea interlocutorului si intarirea coeziunii grupului. Comunicarea nu este panaceul tuturor problemelor, dar poate ajuta intr-o mare masura.

De exemplu, cei cinci asociati care conduc barul « Odd Dwellers », o mica afacere din Bucuresti (Daniela Braniste, 24 de ani ; Avramov Bogdan, 27 de ani ; Maniga Claudiu, 28 de ani ; Kolosi Maria, 25 de ani ; Busu Claudiu, 30 de ani), recunosc azi, la doi ani de cand au infiintat firma, ca au invatat intuitiv ca pot rezolva diferendele dintre ei doar prin comunicare. Cu o investitie initiala de 13000 de dolari imprumutati, afacerea celor cinci a pornit in 2001 din dorinta asociatilor de a face un loc pentru prieteni, cu un decor aparte (pe pereti sunt mastile din lut chiar ale proprietarilor) si cu un slogan simplu : « Fii pregatit sa nu mai pleci. ». Intreprinderea in sine era temerara, nici unul dintre ei nemaiavand experienta in domeniu si tinand cont de si varsta lor. Dat fiind specificul afacerii, asociatii si-au dat seama ca au nevoie de eforturi de imagine, pe care le-au facut in masura posibilitatilor : reclame la Prima TV, fluturasi stradali, distributie de pliante la Festivalul Berii si la licee, aparitii pe site-uri ca sapteseri.ro etc.

Dar faptul ca au neglijat partea de relatii publice interne, ca si lipsa de planificare a activitatilor, au dus la probleme importante. Cu o imagine armonioasa la exterior, de echipa sudata, cei cinci au parte adesea de « sedinte cu scantei ». Desi au trecut prin atat de multe impreuna (ei singuri au facut decoratiunile, au invatat chiar cum se pregateste ipsosul) si sunt vechi prieteni, faptul ca nu au facut distinctie intre vechea relatie de amicitie si cea noua de afaceri, a dus de la probleme comunicationale, de planificare si de stabilire a sarcinilor fiecaruia. Iar toate acestea se reflecta in faptul ca unii vor sa renunte.

Rezulta deci, ca regula generala, necesitatea definirii unei strategii  sau punerea ei in valoare, atunci cand exista in faza incipienta. Minime reguli comunicationale (de politete, de ascultare, de pastrare a consensului la exterior) si actiuni de intarire a echipei (team building) sunt obligatorii, chiar si pentru firmele foarte mici - ceea ce determina primul pas, si cel mai important : definirea obiectivelor (atat generale, cat si particulare).