Prezenta personala

Prezenta personala

Imaginea unei persoane constituie o compozitie proprie, in care trasaturile oferite de natura sunt prelucrate de coafura,machiaj si costumatie potrivit ideii despre sine,culturii si educatiei. O investigatie completa ar presupune citirea drumului compozitional si examinarea fiecarui mijloc de expresie:desen, umbra, culoare, material.

In cadrul structurilor sociale s-a simtit nevoia gruparii membrilor in categorii distincte. Sexul,varsta,rangul si meseria au fost indicate prin semne exterioare. Nu e nevoie

decat de o scurta incursiune in istorie pentru a trece in revista principalele forme de marcare a prezentei personale. Intre simbolurile geometrice tatuate pe fruntea vraciului si halatul alb al doctorului deosebirea e de standard cultural si tehnic,dar nu de principii,caci ambele stabilesc jaloanele unei semnalizari corecte si eficace.

Uniforma militara inspira respectul ordinii,al fortei stapanite prin forme severe.Uniforma civila barbateasca prin excelenta este costumul,obligatoriu pentru functiile publice. Singura pata de culoare e cravata care formeaza un triunghi cu varful in jos,deplasand atentia spre figura. In lupta pentru drepturi egale femeia a abordat la inceput doar experimental tinuta masculina (ca Marlen Dietrich in frac si joben in anii '20) ,prelucrandu-si infatisarea intre 1925-1927 pana la tipul garçon (ilustrat in acei ani de Greta Garbo).

Prin forma ,culoare,textura parul face parte din semnalmentele oficiale alaturi de inaltime sau culoarea ochilor. Asocierea cu forta vitala este redata semnificativ de legenda biblica a lui Samson.Renuntarea la personalitatea lumeasca ceruta la intrarea in anumite ordine calugaresti obliga  raderea capului(budisti) sau doar a crestetului(catolici). Si coafura este o marca de statut. De-a lungul timpului ea a suferit mutatii importante. In costumul gotic din secolul al XV-lea parul doamnei era strans in cornetul cu val pentru a dezgoli gatul. Cel al regelui era tuns la nivelul urechilor din acelasi motiv. In secolul al XX-lea,revolta fata de modul de viata al parintilor i-a facut pe tineri sa-si schimbe frizura.Tocmai pentru a se deosebi de ei "beat-nicii" umblau cu parul lung, ciufulit. In 1965 miscarea hippie ia cu asalt adolescentii. Parul lung impodobit cu flori(flower power)a devenit proclamatia si simbolul generatiei idealiste care isi cauta fericirea altfel. Pentru barbatii secolului al XVII-lea tinuta de gala era completata de peruca. Catre sfarsitul acestui secol ele au devenit monumentale,"leonine",mult inaltate deasupra fruntii si acoperind umerii .Ultimele vestigii ale acestui tip de podoaba se regaseste astazi la tinuta judecatorilor britanici.

Barba si mustata,masca si ochelarii fac parte din arsenalul comunicarii non-verbale.Simbol al fortei si asociata cu varsta inaintata a intelepciunii,barba a reprezentat deseori rangul social si politic. Ea a corespuns tendintelor de spiritualizare a imaginii credinciosilor din diferite religii: de la crestinismul primelor secole la mahomedanism.

Daca masca a ajuns o raritate, ochelarii sunt dimpotriva obiect de uz curent. In Renastere invatatii-ca  Sfantul Ieronim,reprezentat in picturi traducand Biblia in limba latina-tineau in mana ochelarii,atribut al carturarului. In secolele urmatoare,acestia au fost purtati in diverse moduri:doar stransi pe nas(pince-nez), fixati pe o tija lunga (catre sfarsitul secolului al XVII-lea-1900),cu maner mai scurt(lornion),monoclu(caracterizand ofiterii si diplomatii din prima jumatate a secolului XX)sau cu brate,ca azi.

Palaria a fost mereu o proclamatie politica. Tricornul nobiliar sau bicornul lui Napoleon contrastau intentionat cu palaria rotunda a burghezilor britanici si americani. Deosebirea de rang si functie era dublata de o distinctie de gen. Jobenul sau melonul , apanajul barbatilor, erau permise femeilor doar ca exceptie, la costumul de calarie.

La crearea libertatii de miscare contribuie si incaltamintea. In vechime comunicarea sociala pornea de la utilizare. Stapanii erau dusi cu lectica sau trasura si nu-si uzau incaltamintea ca oamenii de rand. Istoria vestimentatiei cunoaste si exagerari:in secolul al XV-lea, in moda de la curtea burgunda, varful incaltarilor atingea 20-30centimetri si trebuia legat de glezna pentru a permite mersul. Epoca nostra nu ar mai accepta cu siguranta o astfel de extravaganta.

Geanta plina cu obiecte marunte functioneaza ca indice de statut:taranii au cos sau traista, functionarii-servieta,diplomat; gospodinele au punga sau plasa, elevii ghiozdanul. Alte exemple de aceeasi factura nu ar face decat sa accentueze importanta acestui tip de comunicare, confirmand intelepciunea antica: vestis verum reddit!