Mass-media de ieri si de azi

Mass-media de ieri si de azi

In fiecare zi, milioane de oameni cauta in ziare si in alte surse mass-media informatii si divertisment. Insa, acestea au fost adesea controlate de diversi magnati, care au fost acuzati de manipularea surselor de informare - si opinia publica - pentru propriile scopuri.

Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audienta. Acestea au aparut in secolul al XVII-lea, iar in secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times in Marea Britanie, exercitau o influenta puternica asupra clasei mijlocii educate care forma „opinia publica”.

Mai tarziu, un sistem de invatamant imbunatatit si alte progrese au creat prima audienta a presei scrise. Ziarele care sa satisfaca cerintele publicului cititor au aparut in SUA in anii 1870 si 20 de ani mai tarziu in Marea Britanie.

In locul paginilor cu texte inghesuite, acestea aveau titluri mari, articole scurte si multe ilustratii. Contineau cazuri de senzatie, intamplari socante, campanii si expuneri - dezvaluiri ale ticalosiilor si defectelor morale, in special in randul celor bogati, puternici si moderni - pentru a-si pastra audienta. Desi adesea controlata de persoane instarite, aceasta noua presa populara lua in considerare punctul de vedere al „omului obisnuit”.

Primul ziar de scandal popular a fost Detroit Evening News (1875), publicat de Edward Willis Scripps (1854-1926). Principalii sai rivali erau Joseph Pulitzer (1847-1911) si, din anii 1880, William Randolph Hearst. Competitia pentru atragerea cititorilor a devenit atat de intensa, incat reporterii deformau adesea in mod deliberat realitatea, calomniau oamenii cinstiti si declansau temeri politice - trasaturi ale „jurnalismului de scandal” care au creat probleme inca de pe atunci.

In Marea Britanie primii magnati ai mass-mediei au fost Alfred Hammsworth si fratele sau Harold. In 1888 au fondat saptamanalul Answers, adresat clasei muncitoare, combinand articole usoare cu relatari competitionale. In 1896, prin Daily Mail fratii Hammsworth au introdus stilul cotidienelor continand titluri mari si imagini. Mai tarziu, Alfred Hammsworth a infiintat Weekly Dispatch London Evening si The Times. Astfel, Hammsworth detinea nu doar ziarele populare ci si primul ziar „de calitate”. El a primit titlul nobiliar de Lord Northcliffe si a devenit un personaj puternic si influent.

Dupa moartea lui Northcliffe, in 1922 ziarele au fost preluate de fratele sau, care conducea deja Daily Mirror si Sunday Pictorial.

Harrold Hammsworth a fost de asemenea ridicat la grad nobiliar ca Lord Rothmere si a fondat o „dinastie” inca puternica in anii 1990.

1. Baronii presei

In anii 1920, obiceiul de a acorda marilor proprietari de ziare titluri nobiliare a facut ca lumea sa-i numeasca „baroni ai presei”. Principalul rival al lui Rothmere[1] in aceasta perioada a fost Max Aitken[2], un milionar canadian devenit cunoscut sub numele de Lord Beaverbrook[3]. Imperiul ziarelor acestuia a ajuns la dimensiuni impresionante incepand cu anii 1920, cand a fost preluat Daily Express si l-a transformat intr-o institutie nationala, impreuna cu Sunday Express si London Evening Standard. Insa acesta nu a reusit sa castige cea mai serioasa si organizata campanie a sa pentru Comertul Liber al Imperiului (o „piata comuna” imperiala).

Incepand cu anii 1960, o noua generatie de baroni ai presei au ajuns la putere in Marea Britanie, printre acestia aflandu-se doi „intrusi”, Rupert Murdoch si Robert Maxwell. Rupert Murdoch (n. 1931) a fost jurnalist inainte de a mosteni doua ziare, Sunday Mail si News, in Australia. Modernizand rapid noua formula sex-crima-scandal, a preluat foarte repede si alte ziare din Australia. Apoi, in 1969 a obtinut ziarul britanic News of the World, urmat de The Sun in 1970, ziar care a fost criticat pentru vulgaritatea sa stridenta, dar a avut si un succes enorm. Acesta a devenit cel mai bine vandut cotidian national.

LUCRARE: Cinematograful danez LUCRARE: Lista Filmelor Romanesti din Toate Timpurile

2. Despartirea de Fleet Street[4]

In 1981, Murdoch a preluat prestigioasele The Times si The Sunday Times. Dar cea mai mare lovitura a dat-o in 1986 cand si-a mutat ziarele de la sediul lor traditional din Fleet Street la Wapping in Docklands, Londra. Sfidand puternicile uniuni tipografice, ziaristii de la Wapping isi aranjau in pagini si isi tipareau propriile lor articole. Alte ziare au urmat rapid exemplul lui Murdoch, revolutionand industria. Murdoch a ajuns sa creeze un imperiu american al mass-mediei in ziare, filme, televiziune si publicare de carti.

3. Maxwell si The mirror

In schimb, Robert Maxwell (1293-1991) a inceput ca editor de carti in anii 1950, inainte sa devina proprietar al unui ziar. Nascut in Cehoslovacia, el s-a facut remarcat in armata britanica in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Energic, cu o alura robusta, Maxwell a devenit cunoscut ca proprietarul ziarului Daily Mirror, singurul ziar popular care sprijinea Partidul Laburist; fost laburist, membru al parlamentului, Maxwell era exceptia intre ceilalti magnati, care erau toti conservatori.

Actiunile intreprinse de Maxwell au avut mai putin succes incepand cu sfarsitul anilor 1980, desi in 1990 a fondat un nou ziar interesant, The European, in care exploata implicarea Marii Britanii in CE. Dificultatile sale financiare din ce in ce mai mari au avut probabil legatura cu moartea sa misterioasa - a disparut din iahtul sau, iar cadavrul sau i-a fost gasit mai tarziu in apele oceanului. Curand dupa aceea, s-a constatat ca Maxwell folosise ilegal fondurile companiei pentru a-si sprijini imperiul si risipise o mare parte din fondurile de pensii ale angajatilor sai. In mod inevitabil, Corporatia Comunicatiilor Maxwell a dat faliment. Fii sai, Kevin si Ian, au fost dati in judecata pentru scandalul fondurilor de pensii dar au fost gasiti nevinovati.

In anii 1990, 15 ziare nationale britanice - si 90% din vanzari - erau inca controlate de un grup de magnati. Unii dintre acestia, cum ar fi Robert Maxwell, pretindeau ca le acorda editorilor libertate deplina, insa era evident ca publicatiile „magnatilor” puneau in evidenta orientarea lor politica. Cu toate acestea, la inceputul anilor 90, scandalul din presa parea sa preocupe publicul mai mult decat concentrarea mass-mediei in mana unui numar atat de restrans de persoane.

Data aparitiei primei publicatii romanesti a starnit, printre istorici, o serie de controverse. Prima aparitie o constituie calendarele in 1731, apoi revistele, prima va fi tiparita la Cernauti, in Bucovina, in anul 1820 sub titlul Cherstomaticul romanesc, un an mai tarziu, la Buda, tiparindu-se Biblioteca romaneasca.

Procesul de profesionalizare a jurnalismului romanesc este initiat de I.Heliade-Radulescu[5], Gheorghe Asachi[6] si George Baritiu[7].

Inceputul fiind facut, numarul gazetelor si al revistelor sporeste continuu, acestea reprezentand cele mai eficiente vehicule de promovare a ideilor si idealurilor socio-politice ale romanilor, din tara sau din afara granitelor, contribuind la consolidarea bazelor democratice ale unui stat modern, la impunerea valorilor clasice ale literaturii romane.

Dupa actul de la 1 decembrie 1918, in contextul unui stat suveran, independent si democratic, presa a reusit sa devina a patra putere in stat, mentinandu-si statutul pana la impunerea comunismului, dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Instaurarea comunismului a insemnat pentru presa acceptarea si promovarea unui tip de discurs total neadaptat societatii civile si nevoilor sale de informatie, de cunoastere.

Jurnalistii se transforma in propagandisti, iar presa functioneaza ca o „masina bine unsa”[8], de mobilizare a maselor.

Tranzitia de la jurnalismul de obedienta la cel de opozitie a avut de infruntat dificultati dintre cele mai diverse, de la cele de natura tehnologica, pana la cele mai greu de eradicat, legate de mentalitate.

Sistemul mass-media post-comunist, prin pluralitatea formelor de manifestare si prin coexistenta dintre proprietatea de stat si cea privata, asigura cadrul necesar libertatii de expresie si ajuta la configurarea statutului societatii civile.

Explozia numarului de ziare nu se rezuma doar la spatiul romanesc, majoritatea tarilor est-europene cunoscand evolutii similare.

Evolutia numerica a presei romanesti post-comuniste

Tirajele, barometre care atrag sau resping publicitatea, au cunoscut variatii foarte mari. Sporuri de audienta vor inregistra publicatiile specializate, magazinele pentru femei si, mai recent, cele cu tema erotica, destinate publicului masculin, dar si cele economice sau financiare, in conditiile unei relative stabilizari a cadrului legislativ si de afaceri.