Conditii generale ale investirii in functie

CONDITII GENERALE ALE INVESTIRII IN FUNCTIE

Regimul juridic al functiei publice reprezinta ansamblul normelor juridice care au ca obiect reglementarea functiei respective in privinta modului ei de formare, modificare si incetare. Desi functia publica reprezinta o situatie juridica obiectiva, preexistenta, legal reglementata, totusi raportul juridic concret de functiune sau de serviciu se formeaza in mod efectiv numai prin investirea unei persoane fizice cu/sau in functia publica respectiva si care devine, astfel, titulara drepturilor si obligatiilor ce alcatuiesc continutul raportului juridic nou format, de unde si concluzia ca odata ocupata functia devine si o situatie juridica subiectiva, prin apartenenta ei la o anumita persoana strict determinata.

Investirea in functie reprezinta actul juridic individual unilateral de putere al unei autoritati care numeste, cu respectarea conditiilor legale, o persoana fizica intr-o anumita functie determinata in scopul exercitarii acesteia corespunzator legii.

Exista conditii generale de acces la functiile publice administrative care trebuie intrunite, conform Statutului, in persoana celui care urmeaza a fi investit cu o anumita functie (alaturate diverselor conditii speciale atat de diferite de la o functie la alta, dar care sunt prevazute in statute sau reglementari proprii) si anume

existenta cetateniei romane si domiciliul in Romania;

existenta varstei de 18 ani impliniti;

capacitate deplina de exercitiu;

stare de sanatate corespunzatoare atestata pe baza de examen medical de specialitate;

cunoasterea limbii romane, scris si vorbit;

promovarea concursului sau examenului de specialitate;

pregatirea profesionala de specialitate;

declaratia de avere;

compatibilitate morala;

lipsa starii de incompatibilitate;

depunerea juramantului de credinta.

De asemenea persoana care urmeaza sa ocupe o functie publica trebuie:

sa nu fi fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsita cu intentie care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;

sa nu fi fost destituite dintr-o functie publica sau sa nu-i fi fost incetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani;

sa nu fi desfasurat activitati de politie politica.

Rezulta ca pentru investirea in functia publica trebuie indeplinite anumite conditii, si anume:

- existenta cetateniei romane deoarece mai mult decat oriunde exercitarea puterii publice fiind chintesenta statului, persoana indreptatita la aceasta activitate trebuie neaparat sa apartina numai de acel stat pe care il reprezinta si cu ale carei autoritati si interese se identifica.

In cazul nostru, cetatenia romana exprima apartenenta persoanei la statul roman si reprezinta o garantie de loialitate fata de acesta si fata de modul de promovare a intereselor nationale. De aceea, conform Statutului si altor legi numai cetatenii romani pot fi admisi in functiile publice civile si in cele militare, iar conform Constitutiei, functiile si demnitatile politice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara.

Daca existenta cetateniei reprezinta o conditie minimala de acces la o functie publica rezulta ca strainii (cu sau fara alta cetatenie) sau calitatea de strain constituie un impediment legal absolut pentru accesul si ocuparea functiei publice, datorita conflictului sau coliziunii posibile de interese intre cele ale statului roman si statul sau statele ce-si reclama propriile prerogative fata de persoana care prin cetatenia sa straina intra si sub jurisdictia statului tert, daca ar indeplini o atributie de competenta autoritatilor romane.

Prin modificarea Statutului a disparut conditia cetateniei romane exclusive pentru accesul la functia administrativa.

Nu are nici o relevanta modul in care a fost dobandita cetatenia romana - prin faptul nasterii, prin actul incetatenirii la cerere, prin adoptie, nici faptul ca, eventual, a fost redobandita prin repatriere - important este ca aceasta conditie a cetateniei romane exclusive sa se mentina pe tot parcursul exercitarii functiei, deoarece pierderea ei atrage dupa sine, de drept, si incetarea raportului de functiune operand eliberarea din functie dispusa de conducatorul institutiei.

Cetatenia este generatoarea egalitatii intre cetateni in fata legii, a autoritatilor publice, inclusiv administrative, precum si in privinta modul de acces si a sanselor de ocupare si promovare in functiile publice.

a) Conditia de domiciliu in Romania trebuie si ea indeplinita, in mod cumulativ, deoarece exercitiul functiei presupune prezenta permanenta a titularului ei in raza teritoriala a autoritatii careia ii apartine, dupa cum insasi functia are, la randul ei, o componenta sau o dimensiune spatiala prin locul de manifestare a competentei intre anumite limite geografice. Mai mult, in unele situatii, mai ales in cazul unor functii reprezentative eligibile (cazul primarilor, viceprimarilor, consilierilor) pe plan local, cerinta legala este ca domiciliul sa fie in raza unitatii administrativ-teritoriale in care cel in cauza este ales.

In conditiile aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana, cetatenii uniunii care indeplinesc conditiile legale, adica cele prevazute in Statutul alesilor locali, au dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile administratiei publice locale

b) Varsta de 18 ani impliniti, respectiv deplinatatea facultatilor mintale deoarece cei lipsiti de discernamant (minorii sub varsta de 14 ani si debilii mintali) sau avand discernamantul alterat sau diminuat (alienatii mintali si minorii intre 14-18 ani) n-au acces la functia publica daca, desigur, avand psihicul deficitar sunt pusi sub interdictie prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, ceea ce ii lipseste sau ii priveaza de exercitiul drepturilor atat civile cat si electorale. Intr-adevar, cel care nu poate alege nici nu poate fi ales, dar nici investit sau numit in functii publice, conform legislatiei noastre electorale in materie.

Statutul face referire expresa la conditia capacitatii depline de exercitiu ceea ce include, fara indoiala, atat majoratul (cu excluderea capacitatii de exercitiu restranse), cat si inexistenta punerii sub interdictie, deci starea legala de pierdere a exercitiului drepturilor civile si electorale.

Document online: Test grila management Document online: Managementul inovarii, spiritul de initiativa si de intreprinzator

Se subintelege ca cel lipsit de discernamant prin act juridic, neavand exercitiul drepturilor civile, nu poate avea nici exercitiul drepturilor electorale.

Pierderea ulterioara a discernamantului si, implicit, a capacitatii de exercitiu, justifica eliberarea din functie.

Statutul a prevazut aceasta conditie prin doua elemente distincte.

Unul se refera la majorat, adica la varsta de 18 ani impliniti desigur cel tarziu in ziua numirii in functie, desi pentru unele functii se prevedea varste mai mari (de exemplu, prefectul si subprefectul cel putin 30 de ani, respectiv 27 de ani cum prevedea initial Legea nr.69/1991 abrogata prin Legea nr. 215/2001).

Celalalt element se refera la starea de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza cel in cauza, atestata pe baza de examen medical de specialitate. Aceasta conditie deosebit de larga include si starea psihica corespunzatoare, inclusiv existenta discernamantului complet, neabolit si nealterat.

c) Starea de sanatate corespunzatoare vizeaza atat aspectul psihic, cat si cel fizic. Intr-adevar, lipsa, definitiva sau temporara, a discernamantului, alterarea acestuia impiedica persoana sa poata detine o functie ce reclama discernamantul permanent necesar exercitarii continue a puterii si asumarii responsabilitatii si raspunderii care decurg din ea.

De aceea, nu are relevanta, in acest sens, ca este cazul debililor sau alienatilor mintali, pusi sub interdictie pe cale judecatoreasca, asa cum prevede legislatia in vigoare, ori a celor fata de care s-a dispus numai masura de siguranta a obligarii la tratament medical (psihic) ori la internarea medicala obligatorie pentru ca s-a savarsit o infractiune sau cazul celor care prezinta tulburari psihice ori de comportament, care daca sunt constatate medical de specialisti, iar nu si legal, sau nu ca urmare a unei solicitari a organelor judiciare, reprezinta temei pentru a-l exclude pe cel in cauza de la accesul la o functie publica sau justifica, ulterior, eliberarea din functie

d) Capacitatea deplina de exercitiu are in vedere existenta in persoana celui in cauza a drepturilor politice (de a alege si de a fi ales) in totalitatea lor deoarece insasi functia publica este expresia puterii chemate sa apere si sa garanteze realizarea drepturilor fundamentale cetatenesti.

Drepturile electorale sau politice se exercita in anumite conditii prevazute de Constitutie si de legislatia electorala, iar lipsirea de aceste drepturi pe durata stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva de condamnare impiedica accesul la o functie publica pe o perioada temporara de timp (exceptie facand cazul condamnarii la inchisoare pe viata), in acest sens Codul penal a prevazut ca pedeapsa complimentara interzicerea dreptului de a alege si de a fi ales in organele puterii de stat si in functii elective de stat.

e) Compatibilitate morala definita in Statut in sensul ca cel in cauza sa nu fi fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni care l-ar face incompatibil cu exercitarea functiei publice.

Modificarea adusa Statutului nu a eliminat interdictiile prevazute in Codul penal care consacra ca pedepse complimentare pentru cel condamnat, interzicandu-i:

dreptul de a ocupa o functie publica implicand exercitiul autoritatii de stat;

dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii.

In schimb, au fost prevazute ca abateri penale incompatibile cu calitatea de functionar pentru cel care a fost condamnat pentru infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea.

In aceste situatii nu este necesar ca instanta penala sa fi pronuntat si pedeapsa complimentara a interdictiei, aceasta operand de drept, "ope legis", impiedicand fie accesul la functia publica, fie impunand eliberarea din functie a celui condamnat definitiv.

Pedepsele complimentare nu ridica probleme deosebite in cazul infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, cum ar fi cele de genul abuzului si neglijentei in serviciu, luarii de mita, etc., unde pedepsele principale sunt insotite, de regula, si de pedepsele complimentare corelative. Insa, textul din Statut este cu mult mai larg facand referire nu numai la infractiuni care se preteaza a fi savarsite si de functionari, ca de exemplu, cele de coruptie sau de fals, ci, se are in vedere orice infractiune intentionata, indiferent de modul ei de sanctionare, cu inchisoare ori cu amenda, de modul de executare ori de suspendare a executarii, chiar daca faptuitorul a fost amnistiat sau pedeapsa aplicata a fost gratiata, cu exceptia situatiei cand a intervenit reabilitarea.

Desigur, daca cel in cauza a fost condamnat si s-a dispus o pedeapsa complimentara de interdictie nu se mai ridica probleme deosebite in privinta situatiei juridice a functiei publice respective. In schimb, in celelalte situatii ramane la aprecierea autoritatii, mai ales pentru acele infractiuni intentionate in care condamnarea pentru ele atrage si incompatibilitatea exercitarii functiei publice, daca il mentine sau nu in functie pe cel in cauza.

Tot incompatibilitati morale sunt determinate si de:

destituirea dintr-o functie publica in ultimii 7 ani;

desfasurarea unei activitati de politie politica, astfel cum este ea definita prin lege.

Daca in timpul exercitarii functiei cel in cauza sufera o condamnare pentru o infractiune incompatibila cu functia avuta va fi eliberat din functie.

f) Cunoasterea limbii romane scris si vorbit, ca o cerinta minimala de cultura generala, indiferent de nivelul (mediu sau superior al pregatirii), dar si ca o cerinta legala intrucat limba oficiala a statului este romana, lucrarile (sedintele) autoritatilor se desfasoara in aceasta limba, iar actele se intocmesc (redacteaza) in limba romana.

Aceasta cerinta revine tuturor functionarilor, inclusiv celor apartinand minoritatilor nationale si activand in autoritatile din unitatile administrativ-teritoriale unde locuiesc astfel de minoritati legal recunoscute, chiar daca acestia cunosc limba acestei minoritati apartinatoare ca limba materna sau insusita.

Indeplinirea cerintei poate fi verificata la numirea in functie prin examinarea sustinuta de candidat, fie direct la limba romana, fie indirect prin probele scrise si orale de specialitate ori este prezumata a fi indeplinita prin certificatele si diplomele de absolvire depuse la dosar.

In unitatile administrativ-teritoriale in care persoanele apartinand unei minoritati nationale detin o pondere semnificativa (de peste 20%), unii functionari publici din serviciile care au contact direct cu cetatenii vor cunoaste si limba minoritatii nationale respective.

g) Pregatirea profesionala de specialitate sau conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica, respectiv nivelul studiilor superioare de lunga sau scurta durata, studii medii, liceale sau post-liceale ori al specializarii (administrative, juridice, economice, tehnice, medicale, didactice, etc.). Daca intre timp aceste cerinte de studii sunt modificate sau se schimba, iar cel in cauza nu le mai indeplineste, va opera eliberarea lui din functie.

h) Promovarea examenului sau castigarea concursului organizat pentru ocuparea functiei publice sau, altfel spus, capacitatea sau competenta profesionala ori de specialitate pentru postul pe care urmeaza sa-l ocupe, diploma de studii in sine nefiind suficienta pentru ocuparea si detinerea functiei publice decat cel mult pentru perioada debutului sau stagiaturii, limitata in timp. Aceasta inseamna verificarea profesionala prealabila prin examinarea, uneori si efectuarea perioadei de stagiu sau de proba ori de incercare cu caracter provizoriu in functie.

i) Obligatia prezentarii declaratiei de avere, in conditiile legii, la numirea si la eliberarea din functie conducatorului autoritatii sau institutiei din care face parte in scopul cunoasterii starii sale materiale la preluarea postului, precum si a evolutiei acesteia la finele exercitarii functiei publice, ca o garantie ca exercitiul puterii nu a reprezentat o sinecura sau un prilej de imbogatire, relevat de discrepanta dintre venituri si achizitiile de bunuri ori acumularile de bani peste nivelul celor dintai. Declaratia de avere se reactualizeaza anual. Concomitent se depune si o declaratie de interese care se reactualizeaza, dupa caz.

j) Lipsa sau inexistenta incompatibilitatii intre calitatea de functionar public cu orice alta functie sau demnitate publica, cu exceptia calitatii sau activitatii didactice, stiintifice, literar - artistice, adica practic imposibilitatea cumulului de functii.

Intr-adevar, in sistemul actual legislativ care consacra libertatea muncii, orice persoana poate cumula mai multe functii avand dreptul sa primeasca salariul corespunzator pentru fiecare din functiile ocupate.

Legea a prevazut ca incompatibilitati detinerea altor functii si desfasurarea altor activitati, remunerate sau neremunerate dupa cum urmeaza:

2       in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;

3       in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public este suspendat din functia publica, in conditiile legii, pe durata numirii sale;

4       in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;

5       in calitate de membru al unui grup de interes economic.

Functionarii publici care, in exercitarea functiei publice, au desfasurat activitati de monitorizare si control cu privire la asemenea societati sau unitati nu pot sa-si desfasoare activitatea si nu pot acorda consultanta de specialitate la asemenea organizatii timp de 3 ani dupa iesirea din Corpul functionarilor publici.

In privinta calitatii de membru al unui grup de interes economic trebuie sa avem in vedere faptul ca acest grup reprezinta o asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice constituita pe o perioada determinata, in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai, precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective

Grupul este persoana juridica cu scop patrimonial care poate avea sau nu calitatea de comerciant.

De aszmenea, nu sunt permise raporturi ierarhice directe intre functionarii publici care sunt soti sau rude de gradul I. Aceeasi incompatibilitate apare si in cazul in care seful ierarhic direct are calitatea de demnitar sau ales local (primar, viceprimar).

Functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia publica pe care o exercita.

Conflictul de interese este definit de Legea nr. 161/2003 ca situatie in care persoana ce exercita o demnitate sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative

Astfel, functionarul public este in conflict de interese daca se afla in una din urmatoarele situatii:

2       este chemat sa rezolve cereri, sa ia decizii sau sa participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice si juridice cu care are relatii cu caracter patrimonial;

3       interesele sale patrimoniale, ale sotului ori rudelor sale de gradul I pot influenta deciziile pe care trebuie sa le ia in exercitarea functiei publice;

4       participa in cadrul aceleasi comisii, constituite conform legii, cu functionarii publici care au calitatea de sot sau ruda de gradul I;

Din analiza raportului dintre incompatibilitati si conflictul de interese releva urmatoarele aspecte:

incompatibilitatea vizeaza o stare perpetua, continua, pe durata exercitarii functiei publice, fiind un conflict permanent cu o alta functie sau autoritate, in timp ce conflictul de interese este numai temporar, intre cele doua stari;

incompatibilitatea se rezolva prin renuntarea la una din starile care o genereaza, in timp ce conflictul de interese presupune abtinerea de la implicarea functionarului in rezolvarea cererii ori participarea la procesul decizional respectiv;

incompatibilitatea cuprinde prohibitii vizand functii sau alte activitati atat remunerate cat si neremunerate, conflictul de interese vizeaza numai aspecte patrimoniale;

rezolvarea starii de incompatibilitate prin optiunea celui in cauza conduce, dupa caz, la mentinerea sau la pierderea functiei publice, in timp ce nerezolvarea conflictului de interese atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, administrativa, penala sau civila potrivit legii.

Legislatia mai prevede si cazuri speciale de incompatibilitate vizand administratia publica, cum este cazul membrilor guvernului si primarilor (prefectilor, subprefectilor si secretarului unitatii administrativ-teritoriale care nu pot fi membri ai unui partid sau al unei formatiuni politice, sub sanctiunea eliberarii din functie).

Corelativ incompatibilitatii - ca stare de durata - exista si interdictia, ca stare de moment, sau opreliste temporara, care nu permite functionarului, de exemplu, exprimarea de opinii politice in cadrul exercitarii atributiilor de serviciu.

Daca totusi functionarii publici sunt alesi sau numiti pentru exercitarea functiei eligibile sau de demnitate publica, vor fi suspendati din functia publica detinuta pe durata exercitarii acelei functii.

Toate aceste incompatibilitati, desi sunt limitari ale capacitatii juridice a persoanelor fizice, nu sunt o stirbire ori o decadere din drepturile politice si civile - de genul interdictiilor pronuntate prin hotarare judecatoreasca - menite a-l impiedica pe cel vizat in accesul la functia publica, deoarece el poate renunta la calitatea sau functia care-i blocheaza accesul, ele fiind doar simple ingradiri temporare de natura speciala in scopul evitarii unor conflicte de interese, conferind o reala independenta functionala in exercitarea deplina a puterii publice.

Inexistenta starii de incompatibilitate trebuie sa persiste pe toata durata exercitarii functiei. Aparitia ei in acest interval, neurmata, imediat, de renuntarea la calitatea incompatibila de catre cel in cauza, atrage destituirea din functie a celui vizat prin actul conducatorului.

Statutul a mai prevazut, fara sa le defineasca, si interdictiile, ce reprezinta simple oprelisti privitoare la anumite activitati sau actiuni ce nu trebuie savarsite de functionar in legatura cu sau in timpul exercitarii functiei sale ca, de exemplu, abtinerea de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice.

A unsprezecea conditie de acces la functia publica se refera la depunerea juramantului de credinta in termen de 3 zile de la numire avand urmatorul continut: "Jur sa respect Constitutia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara partinire legile tarii, sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia publica in care am fost numit, sa pastrez secretul profesional si sa respect normele de conduita profesionala si civica. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!" Juramantul se poate depune si fara formula religioasa de incheiere, respectand libertatea convingerilor sau cu o alta formulare religioasa.

Depunerea juramantului inseamna angajarea deplina si fidela a titularului functiei in realizarea integrala si intocmai a atributiilor de serviciu, in litera si spiritul legii. Depunerea lui, ca ultima formalitate procedurala, desavarseste investitura in functie si reprezinta momentul de debut in exercitarea legala a functiei. Savarsirea de fapte care il incalca atrage declansarea raspunderii juridice, in diferite forme, unele chiar foarte severe, penale (tradarea), in persoana celui vinovat.

Lipsa depunerii juramantului nu afecteaza in mod esential valabilitatea actiunilor intreprinse de functionar care vor putea fi considerate legale, in baza principiului aparentei in drept ("error communis facit ius"), daca s-au respectat toate conditiile prevazute de lege in realizarea lor (sau la emiterea inscrisurilor administrative).

Refuzul depunerii juramantului se consemneaza in scris si atrage revocarea actului administrativ (deciziei) de numire uneori legea prevazand sanctiuni deosebit de specifice cum ar fi demisia de drept a celui in cauza, cazul consilierului local sau judetean ori a primarului

Mai pot exista si unele conditii speciale care se cer a fi intrunite pentru ca o persoana sa poata ocupa anumite functii publice, de conducere sau de executie, prevazute in reglementari speciale cuprinse in statute si regulamente proprii mai ales in cazul militarilor sau unor servicii speciale. In randul acestor conditii, care se adauga celor generale sau care le particularizeaza pe acestea, putem enumera limita de varsta maxima, studii de specialitate corespunzatoare sistemului, vechimea in functie, sexul, conditia fizica, reputatia si moralitatea nestirbita, etc.