Capitolul 1

CUM NI SE PREZINTA PROBLEMA

OBIECTIVE:

Parcurgerea acestui modul va va ajuta sa:

Intelegeti rolul si caracteristicile etichetelor lingvistice care intervin in comunicarea din viata cotidiana si in cadru terapeutic

Defititi si caracterizati comportamentul si caracteristicile sale

Faceti distinctia intre dimensiunea cantitativa si calitativa a comportamentului

Intelegeti rolul inregistrarii dimensiunilor comportamentale in interventia psihologica

Cuvinte cheie: eticheta lingvistica, comporament, dimensiuni comportamentale

1.1. Carcasa lingvistica

Personajul X spune despre sine ca e ambitios, sociabil si inteligent. Y crede insa despre el ca, de fapt, e duplicitar, ipocrit si smecher. Amandoi spun ca sunt toleranti, empatici si prietenosi. Psihologul Z isi scrie raportul despre ultimul pacient folosind termeni de genul "depresiv", "anxios", "extrovert", cu "intelect de limita", "dominant", "responsabil". Eventual dupa fiecare dintre acesti termeni pune o cifra, care arata scorul obtinut de pacient la un anumit test. Suna familiar, nu-i asa? Viata noastra cotidiana abunda in tot felul de etichete pe care ni le aplicam noua insine sau unii altora, indiferent ca suntem grupuri sau indivizi. Aceste etichete, mai mult sau mai putin sofisticate, functie de abilitatea lingvistica a celui ce le utilizeaza, ne ajuta sa categorizam, sa grupam o suma de manifestari psihologice, intr-un format simplu, cu care ne este usor sa operam. Ele descriu cu suficienta precizie, pentru nevoile vietii cotidiene, diverse clase de comportamente si tot ele ne ajuta sa prezicem un comportament viitor. Daca spunem despre cineva ca e "sociabil", ne asteptam de pilda sa fie o prezenta placuta la petrecerea de saptamana viitoare. Dimpotriva, daca spunem ca e "depresiv", ne putem astepta ca el sa nu vina la chef, sau daca vine, sa stea retras, sa afiseze o mina trista, sa danseze mai putin sau deloc etc. Pe scurt, etichetele pe care le aplicam in categorizarea vietii noastre psihice sunt descriptori cu valoare predictiva. E adevarat ca adesea descrierile pe care le ofera sunt insuficiente sau inexacte iar predictiile pe care le permit seamana cu cele din meteorologie. Sa ne gandim doar cate conflicte, intr-un cuplu, sunt determinate de etichetarea unuia sau altuia dintre parteneri ca "gelos", "indiferent", "agresiv", sau "duplicitar". Si cate deziluzii acumulam cand cineva pe care il socoteam "loial" sau "inteligent" se poarta lipsit de scrupule sau aberant. Insuficienta acestor descriptii, atat de frecvent vehiculate, e resimtita uneori acut, ceea ce-i face pe oameni sa caute in literatura sau in muzica descrieri mai adecvate pentru propriile lor trairi. Asa ajungem sa pretuim un cantec, un vers sau o replica a unui personaj de roman, pentru ca exprima mai bine ceea ce noi simtim sau traim la un moment dat si nu putem exprima in limbajul cotidian obisnuit. Cu toate acestea, avantajele utilizarii descriptorilor psihologici oferiti de limbajul natural sunt superioare costurilor, sau, mai precis spus, validitatea lor e suficienta pentru nevoile vietii sociale obisnuite, cotidiene. Cu ajutorul acestor descriptori putem initia comportamente si interactiuni sociale in timp real, suficient de satisfacatoare.

Aceeasi descriptori devin insa insuficienti daca dorim sa initiem o interventie psihologica eficace de anvergura, indiferent ca ea se numeste ca psihoterapie, consiliere sau ameliorarea / optimizarea unei functii psihice. Principalele lor carente sunt urmatoarele: ambiguitatea, circularitatea explicatiei si incapacitatea de a orienta interventia. Vom discuta, pe scurt, fiecare dintre neajunsurile mentionate.

Ambiguitatea

Descripotrii psihologici naturali (= etichetele verbale referitoare la fenomene psihice, asa cum se gasesc ele in limbajul natural) au o dubla ambiguitate: se utilizeaza cu intelesuri diferite si nu precizeaza contextele in care sunt valide / invalide.

Exercitii participative

a)      Dati definitia notiunilor ca "dependent" si "timid". Specificati apoi un numar de 3-5 comportamente prin care se exprima ele. Comparati definitiile si operationalizarile proprii cu cele oferite de un coleg. Ce constatati?

b)      Pe profesorul X studentii il stiu sobru si rezervat. Unii dintre ei l-au vazut insa vara trecuta, la mare. Era intr-un grup de prieteni, radea galagios, participa la mai toate jocurile de pe plaja, iar seara era nelipsit din discoteci. Cum este profesorul X?

Asa cum se poate observa, efectuand exercitiul propus, semnificatia unui descriptor psihologic natural variaza in functie de utilizator si de situatie. Ce inseamna ca cineva e "agresiv"? Ironiile sale sunt o forma de agresivitate? Dar autoironiile? Agresivitatea se manifesta numai prin violenta fizica sau si prin violenta verbala? Cineva care este violent in familie dar extrem de submisiv la servici, sau invers, cum este, de fapt? Problema e cu atat mai serioasa, cu cat cea mai mare parte din testele de personalitate eticheteaza trasaturile de personalitate (vazute ca "patternuri comportamentale decontextualizate", Allport, 1937) cu aceleasi etichete lingvistice. Asa cum vom vedea ulterior, calea de a dezambiguiza descriptorii e de a-i operationaliza intr-o multime finita de comportamente observabile si masurabile.

Circularitatea explicatiei

In mod curent, in psihologia simtului comun dar, din pacate, si in practica psihologica, descriptorii psihologici sunt utilizati ca variabile explicative. Pacientul X are un ritm cardiac accelerat, roseste si transpira abundent cand se intalneste cu o persoana de sex opus cu care vrea sa faca conversatie, pentru ca e "timid". Timiditatea insa se defineste, la randul ei exact prin acest gen de simptome. Explicatia devine o falsa explicatie, o explicatie circulara: X are cutare simptome pentru ca e timid, dar timiditatea inseamna exact acele simptome. In logica, acest gen de pseudoexplicatie se numeste "idem per idem". Similar, spunem ca cineva are simptomatologia specifica depresiei sau anxietatii pentru ca e depresiv sau anxios; are performante scolare slabe, pentru ca e deficient mintal etc. In general, o eticheta pentru o clasa de comportamente este reificata, adica postulata ca factor psihic real (cand, in fapt, e o simpla descriptie verbala) si considerata cauza (de adancime) care determina o serie de manifestari psihologice vizibile. In mod eronat, comportamentele sunt vazute ca efecte ale unei cauze care, de fapt, e simpla lor eticheta verbala (vezi fig.1.1).

Se "explica" prin

Se defineste prin

Fig.1.1. - Reificarea descriptorilor si circularitatea explicatiei

Referat: Organizatia - caracteristici constructive si functionale Referat: Principiile managementului calitatii

Explicatia unui comportament sau a unei clase de comportamente nu se afla in eticheta lor generala ci intr-o serie de factori interni si / sau externi care le produc. A explica un comportament inseamna a stabili factorii care il fac va varieze, adica relatiile functionale dintre variatia comportamentului respectiv si alti factori care produc variatia.

O eticheta generala, indiferent ca este rezultatul unei observatii cotidiene sau a unui inventar de personalitate, poate sa prezica un comportament, nu sa il explice. Explicatia trebuie cautata in alta parte decat in eticheta lingvistica, anume in analiza functionala a comportamentului, asa cum vom arata in aceasta lucrare.

Utilitatea

Gruparea conduitelor in categorii generale, desi ofera o schema cognitiva economicoasa si permite o anumita predictie, nu explica aparitia si persistenta acestor comportamente si nici nu ofera prea multe sugestii pentru interventia psihologica, pentru modificarea acelor comportamente. O simpla categorie diagnostica ne orienteaza prea putin interventia. Sa presupunem ca:

a.      subiectul X are un IQ = 70 (WISC), deci il incadram la "intelect de limita"

b.      subiectul Y are o cota maxima la STAI, deci are anxietate clinica

c.       subiectul Z are o cota ridicata la neuroticism (testul EPQ)

Cum putem ameliora functionarea cognitiva in primul caz? Cum putem reduce anxietatea sau neuroticismul in celelalte doua? Categoriile psihodiagnostice si, cu atat mai mult, descriptorii psihologici naturali, nu specifica factorii care determina comportamentele sau simptomele in cauza si, in consecinta, nu pot orienta interventia. Tinta unei interventii psihologice eficace este un comportament - sau o clasa de comportamente corelate - nu o categorie nosologica. Prin urmare, interventia presupune:

a.      operationalizarea unei categorii in conduite observabile si masurabile

b.      evaluarea acestor conduite ( ex.: in termeni de frecventa, durata, intensitate, latenta etc.)

c.       identificarea factorilor care controleaza sau influenteaza aceste comportamente.

Abia dupa ce sunt indeplinite aceste prerechizite vom sti ce sa schimbam (care sunt conduitele deficitare / excesive) si cum sa schimbam (care factori trebuie modificati pentru a induce schimbarea). E lipsit de sens, de pilda, sa ne propunem sa modificam inteligenta de limita (dupa testele psihometrice), dar e mult mai util si mai fiabil sa amelioram scris-cititul la un subiect cu intelect de limita, prin modificarea strategiilor sale metacognitive, de pilda. Similar, daca in cazul unui pacient cu atac de panica reducem frecventa interpretarilor catastrofice pe care le face pornind de la propria cenestopatie, am facut un pas insemnat in ameliorarea atacului de panica. Pe scurt, etichetele lingvistice (fie ca sunt descriptori psihologici naturali sau categorii psihodiagnostice) nu specifica comportamentele tinta si nici factorii de care aceste comportamente depind, de aceea utilizarea lor in interventia psihologica e redusa. Dimpotriva, odata specificate comportamentele-tinta si factorii care le controleaza, interventia castiga mult in eficacitate. Din nou transpare necesitatea de a trece dincolo de "carcasa lingvistica", cum o numea logicianul R. Carnap, si de a lucra cu procesul psihologic real.

Rezumand, categoriile psihologice cu care operam in mod obisnuit, fie ca sunt descriptori din limbajul natural, fie categorii psihodiagnostice, sunt teorii prescurtate (microteorii), care ofera o cunoastere si o predictie suficienta pentru nevoile vietii cotidiene. Ele nu pot insa explica un comportament (sau clasa de comportamente) si nu pot ghida, decat in mica masura, interventia psihologica. Tinta interventiei psihologice e comportamentul sau clasa de comportamente nu eticheta generala care li se aplica. Dar ce este comportamentul?

1.2. Comportamentul si dimensiunile sale

1.2.1. Definitia

Comportamentul, in sens larg, este orice activitate pe care o realizeaza un organism, interna sau externa, care este observabila si masurabila. E ceea ce face un organism. In acest sens larg chiar si o buna parte din cognitie - cea observabila si masurabila este un comportament. Este adevarat ca principala caracteristica a cognitiei este prelucrarea de informatie, ceea ce difera foarte mult de comportamentul motor, de pilda sau actiunile intentionate de schimbare a mediului fizic. O parte din prelucrarea de informatie, in masura in care e observabila si masurabila, poate fi socotita ca si comportament intern (privat), spre deosebire de comportamentele care pot fi observate de un observator extern si se numesc comportamente externe (publice). De pilda, putem observa frecventa cu care ne vine in minte un gand obsesiv ("Am SIDA", "Voi avea un nou esec sentimental", "Sunt plin de microbi" etc.). Majoritatea scalelor de evaluare a cognitiilor disfunctionale, care se utilizeaza in terapia anxietatii sau depresiei se bazeaza pe ideea ca aceste cognitii sunt observabile si masurabile, ca atare, comportamente in sens larg. Evident, o mare parte din procesarile de informatie nu sunt direct observabile si masurabile. De pilda, schemele cognitive sau procesarile inconstiente de informatie nu pot fi observate decat prin efectul lor asupra cognitiilor constiente sau asupra performantei in sarcina. Iar in cognitie, inconstientul este regula, nu exceptia. Sa mai subliniem inca o data ca principala caracteristica a proceselor cognitive consta in prelucrarea de informatie, nu in calitatea de a fi observabile si masurabile. Ca atare interventiile de modificare a cognitiilor difera substantial de cele implicate in modificarea actiunilor ostensive (= cele care au loc in mediul extern). In sens restrans, prin termenul de comportament se desemneaza o actiune, o activitate externa, masurabila si observabila, care are impact direct asupra mediului fizic sau social. In aceasta categorie intra majoritatea activitatilor pe care le facem in decursul unei zile, care au o anumita frecventa, durata, intensitate sau alte dimensiuni masurabile. Cu exceptia situatiilor in care facem mentiuni explicite, pe parcursul acestei lucrari termenul de "comportament" va fi utilizat in sens restrans.

Exercitii participative

a) Dati exemple de comportamente alimentare, comportamente prosociale, comportamente agresive, comportamente submisive, comportamente de curtuazie.

b) Descrieti, in detaliu, un comportament propriu (ex.: comportamentul alimentar, studiu etc.).

2.2. Dimensiunile comportamentului

Un comportament are cateva caracteristici care pot fi observate si masurate, anume: frecventa, durata, intensitatea, latenta si calitatea.

Frecventa unui comportament se stabileste raportand numarul de aparitii a unui comportament tinta la unitatea de timp. Astfel, putem stabili, de pilda, cate pagini de literatura de specialitate am citit pe zi, cate pagini am scris pe saptamana, de cate ori am initiat noi o conversatie cu partenerul intr-un cuplu, cu ce frecventa raspundem la nevoile celor din jurul nostru (comportamentul prosocial), cat de frecvent ne-am abandonat in reverie pe parcursul unui curs etc.

Durata unui comportament este intervalul de timp cuprins intre momentul initierii si cel al incetarii unui comportament. De pilda, pentru a modifica programul zilnic al unui elev din clasa I e important sa stim care e durata zilnica pe care el o aloca pentru a-si pregati lectiile, cat timp sta in fata televizorului, cat timp se joaca etc. Optimizarea unui program zilnic presupune, adesea, modificarea timpului acordat diverselor activitati.

Intensitatea unui comportament se refera la magnitudinea cu care el se manifesta. Aceasta dimensiune este mai greu de masurat decat durata si frecventa. Cea mai frecvent utilizata metoda este scala de evaluare, caz in care intensitatea e exprimata printr-o cota a acestei scale. In terapia cognitiv-comportamentala, de pilda se utilizeaza astfel de scale in care pacientului i se cere sa-si observe intensitatea unui simptom (ex.: "senzatia de panica") sau a unei convingeri (ex.: "Nu sunt bun de nimic", "Viitorul meu e sumbru") pe o scala de la 1 la 100. Progresul psihoterapiei se evalueaza, printre altele, prin diminuarea intensitatii unor simptome sau a convingerilor dezadaptative.

Latenta comportamentului se refera la intervalul de timp dintre stimulul sau situatia care induce un comportament si manifestarea efectiva a acestuia. Stimulul poate fi, de pilda, o rugaminte, iar latenta - intervalul dintre momentul in care am adresat rugamintea si momentul in care celalalt a inceput sa o indeplineasca. E informativ din punct de vedere psihologic, sa stim daca un prieten ne-a indeplinit rugamintea promt sau dupa indelungi si repetate amanari, daca acceptam imediat sau dupa o indelungata latenta asumarea unui risc, daca o organizatie sau un manager rezolva imediat sau cu intarziere o disfunctie semnalata etc.

Toate dimensiunile comportamentale prezentate mai sus pot avea o expresie cantitativa, numerica. Ele ne ajuta sa exprimam si aspectele calitative ale unui comportament, pentru ca adesea calitatea se poate exprima cantitativ. De pilda, un "student bun" este un student care studiaza un anumit numar de ore pe zi, care ofera raspunsuri corecte la un numar de intrebari, care participa la sesiunile de comunicari stiintifice etc. Tot astfel, un "stil de viata sanatos" se poate exprima in frecventa si durata activitatilor fizice, cantitatea de proteine sau glucide asimilate pe zi, cantitatea de consum de alcool pe saptamana, frecventa implicarii in activitati sociale etc. Nu vrem sa spunem ca o calitate se epuizeaza complet in operationalizarile ei cantitative, dar daca o calitate (ex.: "inteligenta", "creativitatea", "tandretea", "loialitatea" etc.) nu se exprima la un moment dat intr-o serie de comportamente observabile si masurabile atunci e o simpla forma fara fond, o eticheta fara referent, flatus vocis, cum spuneau scolasticii. Suntem ceea ce facem. Limbajul are o forta aparte. Prin cuvinte putem construi o reprezentare a realitatii care, pe nesimtite, ne indeparteaza, in loc sa ne apropie de fenomenul real. Operationalizarea etichetelor verbale prin comportamente si investigarea dimensiunilor cantitative ale acestora este o buna metoda de a nu ne lasa sedusi de forta inselatoare a cuvintelor, in dauna realitatii. Prezentam mai jos cateva dintre avantajele inregistrarii datelor comportamentale.

Precizarea problemei. Una dintre pacientele depresive a inceput o sedinta de terapie prin a se plange ca sotul ei "ii acorda prea putina atentie si nu face deloc conversatie", ceea ce, in opinia ei, ii inrautatea situatia. Saptamana urmatoare ea a acceptat solicitarea mea de a tine o evidenta a conversatiilor pe care le aveau intr-o zi si de a marca acele situatii in care conversatia este initiata de catre sot. Spre surprinderea ei, dupa o saptamana a constatat ca conversatiile lor, e adevarat, reduse ca frecventa, erau initiate, in 80% din cazuri, chiar de catre sotul ei. Aceste date au dus la reformularea completa a problemei. Problema initiala: "cum sa sporim frecventa conversatiilor din partea sotului ei" se transforma in "cum sa fie ea mai expansiva si sa initieze conversatia". Exemplul de mai sus arata cat de utile sunt datele comportamentale pentru circumscrierea mai precisa a unei probleme. In psihoterapie mai ales, mecanismele de aparare ale pacientului determina adesea, distorsiuni semnificative in prezentarea problemelor sale. El poate nega anumite manifestari, poate exagera prezentarea unor simptome si minimaliza altele, poate sa prezinte o problema-substitut in locul celei reale (fie pentru ca inca nu are incredere in terapeut, fie pentru ca nu este inca pregatit sa si-o recunoasca), poate recurge la proiectii si rationalizari, poate construi false-probleme etc. Recursul la date cantitative despre comportamentele relevante ne ajuta sa trecem dincolo de distorsiunile defensive si sa circumscriem mai precis problema. Inregistrarea datelor comportamentale este la fel de importanta in interventia psihologului scolar sau a celui care lucreaza in industrie / organizatii.

Exercitiu participativ

Dirigintele unei clase se plange ca A este "un elev rau" si nu mai stie cum sa procedeze cu el. Precizati problema.

Calibrarea interventiei. Datele cantitative despre un comportament sau o clasa de comportamente ne ajuta in precizarea strategiei de interventie. Ele ne ofera informatii despre:

a.      ce anume trebuie schimbat (frecventa unui raspuns, durata, latenta sa, intensitatea unui comportament, ce dimensiune calitativa trebuie schimbata)

b.      efectele interventiei (ex.: s-a modificat sau nu, in sens dezirabil frecventa / durata / latenta / intensitatea / comportamentului tinta).

Pe scurt, avem repere precise despre situatia initiala si feed-backuri clare despre mersul interventiei pe care am initiat-o. Aceste feed-back-uri ne ajuta sa corectam "din mers" interventia noastra. Ele sunt insa la fel de importante pentru beneficiarul interventiei (client), pentru ca isi poate cuantifica progresele in ameliorarea simptomatologiei. Ori, dupa cum stim din cercetarile asupra motivatiei, oferirea de informatii despre progresele inregistrate constituie o puternica motivatie pentru continuarea lui. Acest gen de feed-back-uri au o importanta speciala in psihoterapia depresiei, depresivul avand tendinta sa-si ignore / minimalizeze reusitele, deci inclusiv progresele in ameliorarea propriei simptomatologii. Prezentarea unor date despre impactul terapiei asupra unor comportamente (ex.: frecventa cognitiilor dezadaptative la inceputul si intr-o faza ulterioara a terapiei, modificarea duratei insomniei / hipersomniei) au o contributie deloc neglijabila la complianta / aderenta la tratament si progresul psihoterapiei. Pe scurt, cu cat problema pacientului / clientului nostru este mai clar exprimata in comportamente masurabile si observabile, cu atat mai multe date putem culege despre ea. Cu cat avem mai multe date, cu atat mai rapid e progresul interventiei psihologice.

Ameliorarea comportamentului. Uneori simpla inregistrare a unui comportament poate produce ameliorarea lui. Wright & Miltenberger (1987) au observat ca inregistrarea de catre subiect a propriilor ticuri motorii a dus la reducerea lor. In mod similar, Ackerman & Shapiro (1987) au constatat ca autoobservarea si inregistrarea propriilor performante in cazul unor persoane cu handicap mintal a dus la ameliorarea performantelor lor, iar Winett, Neale & Grier (1979) au aratat ca evidenta proprie pe care oamenii o tin pentru consumul casnic de electricitate duce la reducerea consumului. In general, daca exista o motivatie initiala suficienta, feed-back-ul despre performantele proprii favorizeaza in mod clar imbunatatirea acestora. E. Hemingway, de pilda, pentru a-si imbunatati productia scriitoriceasca, facea zilnic un grafic cu numarul de cuvinte pe care le scria. Cand graficul "arata bine", adica scria suficient (in jur de 1250 de cuvinte pe zi), isi dadea o recompensa, petrecand cateva zile la pescuit. Un exemplu mai putin celebru, dar mult mai raspandit in viata cotidiana se refera la evidenta stricta a cheltuielilor din bugetul familiei. Inregistrarea lor riguroasa este extrem de utila, mai ales in perioadele de "dificultati" financiare si constituie un factor important de mentinere a lor la un nivel rezonabil si chiar de reducere a acestora. Banii putini trebuie intotdeauna planificati, daca vrem sa ajunga. Dimpotriva, ignorarea cronica a marimii cheltuielilor facute este o caracteristica tipica pentru cei care cheltuiesc excesiv.

Exercitiu participativ

Tineti evidenta stricta, timp de o saptamana, a comportamentului "a pierde timpul de pomana". Discutati rezultatele.

Alte doua mentiuni importante trebuie facute.

Mai intai, pentru planificarea unei interventii nu e nevoie de colectarea datelor referitoare la toate dimensiunile comportamentale mentionate anterior. Culegem date pentru a obtine informatii relevante; ca atare, uneori e nevoie sa avem informatii doar despre frecventa unui comportament, alteori doar despre durata sau latenta lui si asa mai departe. Pentru a reduce consumul de alcool sau fumatul e mai putin relevanta latenta sau durata acestor comportamente cat frecventa cu care ele apar pe unitatea de timp. Asadar, pentru realizarea unei interventii nu avem nevoie de toate datele comportamentale ci doar de acelea care au valoare diagnostica, cele care sunt mai informative.

In al doilea rand, beneficiarul sau solicitantul interventiei cognitiv-comportamentale isi va exprima problema in limbaj cotidian, utilizand cuvintele care le are la indemana, descriptorii psihologici naturali. El se va plange ca e "depresiv", "anxios", "incapabil sa se concentreze", "lipsit de vointa" etc. Mai mult chiar, mecanismele sale defensive vor determina un discurs care, mai degraba impiedica, in loc sa favorizeze identificarea problemei reale. Ramane in sarcina psihologului ca, bazandu-se pe datele oferite de client, prin inteligenta si cunostintele de specialitate sa traduca discursul acestuia intr-un limbaj operational, comportamental, cu maxima valoare informativa. Pentru a putea calibra interventia ulterioara discursul clientului trebuie facut transparent: prin el sa vedem realitatea despre care este vorba. Altfel, preluand discursul clientului si raspunzandu-i in acelasi limbaj, psihologul participa, din nestiinta sau din neputinta la un "delir in doi", cu efecte negative asupra interventiei psihologice.

1.3. Sumar

Modul in care oamenii isi prezinta problemele pentru care solicita o interventie psihologica abunda in etichete psihologice, preluate din limbajul cotidian, in descriptori psihologici naturali. Aceste descriptii sunt suficiente pentru nevoile vietii cotidiene; ele permit o descriere si predictie satisfacatoare, dar nu pot explica un comportament problematic si nu pot orienta interventia de modificare a acestuia. Ele sunt ambigue, circulare si prea putin instrumentale in realizarea interventiei.

Discursul clientului trebuie facut transparent prin operationalizarea comportamentala a descriptorilor psihologici pe care acesta ii utilizeaza. Comportament este orice activitate observabila si masurabila. In acest sens larg, cognitiile constiente pot fi abordate ca orice alt comportament. Diferenta lor specifica (aceea de a fi procesare de informatie) este insa mult mai importanta decat genul proxim (acela de a fi comportament in sens larg). In sens restrans, comportamentul se refera numai la activitatile externe, care produc modificari directe in mediul fizic si / sau social. Comportamentul are o serie de dimensiuni masurabile: frecventa, durata, latenta si intensitatea. Calitatea unui comportament poate fi, adesea, exprimata in dimensiuni cantitative. Inregistrarea datelor despre dimensiunile comportamentului influenteaza precizarea problemei, calibrarea interventiei si ameliorarea comportamentului. Culegem si prelucram date nu ca scop in sine ci pentru a obtine informatii. Pentru o interventie eficace in timp real culegem si prelucram numai acele date care au valoare informativa, diagnostica. Pentru a-si asigura sansele unei interventii eficace, psihologul trebuie sa realizeze transparenta discursului clientului sau, sa treaca dincolo de carcasa lingvistica a acestuia, traducand-o in comportamente masurabile. Interventiile se construiesc pe date, nu pe impresii subiective.

Exercitii si aplicatii:

a) Operationalizati urmatoarele descriptii: inteligent, sociabil, constiincios, curajos, empatic, extravert, introvert, dominant, apatic, plictisit. Reflectati asupra diferentei dintre definitia si operationalizarea comportamentala a acestor constructe.

b) Studiati cateva categorii nosologice descrise de DSM-IV. Discutati modul in care ele sunt operationalizate comportamental.

c) Directorul unei organizatii se plange ca stafful sau nu e suficient de creativ si va cere sugestii, in calitatea dumneavoastra de psiholog organizational. Cum specificati problema? Oferiti o schita de interventie.

d) Alegeti o caracteristica proprie pe care doriti sa o ameliorati (ex.: studiul). Operationalizati-o comportamental si tineti evidenta ei stricta timp de o saptamana (ex.: nr. ore lectura pe zi; nr. de notite - in propozitii, legate de textele citite etc.). Ce observati?