Program de dezvoltare a cresterii iepurilor de casa in romania

SOCIETATEA ROMANA DE ZOOTEHNIE

PROGRAM DE DEZVOLTARE A CRESTERII IEPURILOR DE CASA IN ROMANIA

Cresterea iepurilor de casa reprezinta o indeletnicire straveche si pe plaiurile carpatine. Ceea ce i-a determinat pe oameni sa creasca aceasta specie de animale au fost multiplele avantaje pe care le prezinta:

- carnea, asemanatoare organoleptic cu cea de pasare, este bogata in proteine si saruri minerale, saraca in grasimi si aproape lipsita de colesterol;

- blanitele argasite se pot folosi la confectionarea de caciuli, gulere, jachete, mantouri, manusi etc.;

- parul este utilizat in industria de fetru;

- animal de laborator excelent;

- valorifica foarte bine nutreturile vegetale existente in gospodarie;

- pot fi crescuti in spatii reduse si in adaposturi ieftine;

- se inmultesc foarte usor si au un ritm de crestere rapid, putand fi valorificati pentru carne la varsta de 2-3 luni. O iepuroaica, prin produsii ei, poate produce 60-70 kg carne/an;

- au un randament la sacrificare foarte bun (55-60%).

In decursul timpului in tara noastra s-au crescut iepurii in tarcuri exterioare, grajduri pentru taurine, custi dispuse sub cerul liber sau sub soproane, iar mai recent in sisteme intensiv industriale. Daca o lunga perioada de timp in care in exploatatiile cunicule s-au crescut rase pure sau hibrizi rezultati din incrucisari intamplatoare, incepand dupa anii 1980 s-au importat si mentinut in exploatatiile de tip intensiv din tara noastra linii de ascendenti din care s-au obtinut hibrizi performanti.

Primul Centru de Selectie si Hibridare al Iepurilor de casa s-a infiintat in anul 1979 la Intreprinderea Avicola de Stat Sibiu, ferma Cisnadie. Intre anii 1980-1988 s-au infiintat pe langa Intreprinderile Avicole noi complexe de crestere a iepurilor, care au impanzit toata tara. In aceste complexe s-a crescut un hibrid de carne SUPERCUNI destul de performant.

Conform informatiilor furnizate de LEBAS si COLIN (1992) tara noastra producea in jurul anului 1990 circa 18.000 tone de carne de iepuri de casa, din care 8000 to in crescatorii specializate si 10.000 to in crescatorii de tip rural.

Dupa anul 1990, cand efectivul de iepuri de casa a atins valoarea de 1.330.000 capete (tab. 1), odata cu incetarea activitatii in Intreprinderile Avicole de Stat, efectivele cunicule au fost lichidate. Drept urmare in anul 1992 este atins cel mai mic efectiv de iepuri de casa din tara noastra si s-a pierdut fondul genetic care a asigurat multiplicarea hibridului romanesc de carne SUPERCUNI. In anii urmatori, efectivele de iepuri de casa au crescut in gospodariile populatiei, satisfacand siguranta alimentara a unei populatii confruntata cu dificultatile financiare, ajungand in anul 1999 la un efectiv de 1.300.000 iepuri de casa, care a ramas constant pana in anul 2003.

Tabelul 1

Evolutia efectivului de iepuri de casa din Romania intre anii 1989-2003

(dupa FAO 2003)

* Sursa: www.fao.org

In tarile din Uniunea Europeana, efectivele de iepuri de casa (tab. 2) au scazut intre anii 1998 si 2003 de la aproximativ 94.000.000 la 92.000.000 iepuri. Acest fapt se datoreaza, in principal, reducerii efectivelor de iepuri de casa in Franta cu aproape 2,6 milioane capete. O tendinta crescatoare a efectivelor de iepuri de casa a fost consemnata in Italia, care a inregistrat un spor de efectiv de 1 milion de capete. Efective mari de iepuri de casa se cresc in Italia (67 milioane), Franta (11 milioane), Germania (9,8 milioane), Spania (2 milioane) si Grecia (1,5 milioane).

Tabelul 2

Evolutia efectivelor de iepuri de casa (in mii capete) in tarile din Uniunea Europeana

(dupa FAO 2003)

In tarile din Europa de Est, in perioada 1998-2003, efectivele de iepuri de casa (tab. 3) au inregistrat o evolutie ce poate fi apreciata in linii generale ca descrescatoare, dar neinsemnata cantitativ. Cele mai mari efective de iepuri de casa au fost crescute in Cehia (5 milioane), Romania (1,3 milioane), Polonia si Slovacia (1 milion).

Tabelul 3

Evolutia efectivului de iepuri de casa (in mii capete) in tarile din Europa de Est si C.S.I.

(dupa FAO 2003)

* Sursa: www.fao.org

In Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.), efectivele de iepuri de casa, de aproape 19 ori mai numeroase decat in Europa de Est si de 2 ori decat Uniunea Europeana, au crescut in perioada 1998-2003 cu aproape 13 milioane capete. Din cei 179.840.000 iepuri de casa crescuti in tarile C.S.I., Uzbekistanul detine 80 milioane, Kazakhstanul 62 milioane, Tajikistanul 25 milioane, Ucraina 5,6 milioane, Armenia 5 milioane si Federatia Rusa 1,8 milioane.

Intre anii 1992 si 2002 importurile de carne de iepure de casa (tab. 4) in Uniunea Europeana au crescut cu aproximativ 1000 tone, pe cand exporturile au crescut cu doar 400 tone. Daca importurile se situeaza in mod constant la peste 3000 tone, uneori cu valori apropiate de 3900 tone, exporturile au inregistrat fluctuatii foarte mari, variind intre 1400 si 3800 tone. In majoritatea anilor luati in studiu importurile au fost superioare exporturilor in Uniunea Europeana. In anul 1995 exporturile au reprezentat doar 45% din importurile de carne de iepure de casa in Uniunea Europeana.

Cantitati importante de carne de iepure de casa importa (tab. 5) Belgia, Portugalia, Franta, Italia si in ultimii ani Danemarca. Exporta cantitati mari de carne de iepure de casa: Spania, Olanda, Belgia, Franta, Danemarca si Germania.

In anul 2002 importurile de carne de iepure de casa in Uniunea Europeana au fost in valoare de aproape 16 milioane euro, in timp ce exporturile s-au ridicat la suma de aproximativ 13 milioane euro. Exprimate procentual, exporturile (3164 tone) reprezinta 81% din importurile (3893 tone) de carne de iepure de casa.

In Europa de Est au importat carne de iepure de casa (tab. 6) doar Cehia si Macedonia, iar export a facut Cehia, Macedonia si in anul 2002 Serbia si Muntenegru. In statisticile FAO tara noastra apare ca a realizat in anul 2000 un export in valoare de 103.000 euro.

Tabelul 4

Importul si exportul de carne de iepure de casa realizate de Uniunea Europeana (15 tari)

(dupa FAO 2003)

* Sursa: www.fao.org

Tabelul 5

Importurile si exporturile de carne de iepure de casa in tarile din Uniunea Europeana

(dupa FAO 2003)

* Sursa: www.fao.org

Tabelul 6

Importurile si exporturile de carne de iepuri de casa in tarile din Europa de Est si C.S.I.

(dupa FAO 2003)

* Sursa: www.fao.org

Dintre tarile din Comunitatea Statelor Independente au facut importuri de carne de iepure de casa in perioada 1998-2000 Georgia si Kazakhstanul, iar in anul 2002 numai Ucraina. Au exportat carne de iepure de casa Kazakhstanul si Ucraina.

Trebuie subliniat faptul ca in aceste zone (Europa de Est si C.S.I.) atat importurile cat si exporturile de carne de iepure de casa se cifreaza la valori scazute si extrem de oscilante de la un an la altul si de la o tara la alta, ceea ce denota o piata neconsolidata, aflata in cautari, dar care dispune de un potential productiv mare.

Conform estimarilor FAO din anul 2001 productia mondiala de carne de iepure de casa se ridica la peste 1.000.000 tone (tab. 7). Cel mai mare producator de carne de iepure de casa este China, cu 315.000 tone/an, dar in care consumul este de doar 0,07 kg/locuitor/an. Italia produce 221.000 tone de carne de iepure de casa si are cel mai mare consum pe locuitor (5,8 kg/an/locuitor). In principalele tari producatoare si consumatoare de carne de iepure de casa din Uniunea Europeana se consuma in medie 3,7 kg/an/locuitor.

Tabelul 7

Productia si consumul de carne de iepure de casa

(dupa FAO 2001)

Productia de carne de iepure de casa pe continente este urmatoarea: 570.051 tone in Europa, 85.782 tone in Africa si 55.681 tone in America. In Africa 90% din productia de carne a continentului este produsa in tarile din nord.

Preturile pe tona de carne de iepure de casa la producator (tab. 8) au fost stimulative in tarile din Europa. Analizand evolutia acestora in Germania, in perioada 1998-2001, se constata ca la producator carnea de iepure de casa s-a vandut cu preturi cuprinse intre       3,87-4,47 marci/kg carne.

In Romania, intre anii 1991-2001, preturile pe tona de carne de iepure de casa (tab. 9) au variat extrem de mult, de la 441,65 dolari US in anul 1997 la 4129,71 dolari US in anul 1999. In perioada 1991-1994 pretul pe tona de carne de iepure de casa s-a situat la valori ce depaseau, in general, 1000 dolari. Cele mai scazute preturi s-au inregistrat intre anii 1995-1998, cand tona de carne de iepure de casa a costat intre 441,65-959,68 dolari US. Pretul tonei de carne de iepure de casa din anul 2001, de 2442,51 dolari US, este un pret stimulativ pentru crescatorii acestei specii de animale.

La Conferinta ONU din 28 septembrie 2001 de la Roma, FAO a anuntat ca este pregatita sa promoveze cresterea iepurilor de casa prin diverse proiecte aplicate in toata lumea. Expertul FAO in productia animala Emmanuele Gurne Bleich a precizat ca „este o recunoastere tot mai mare a potentialului pe care animalele mici il prezinta, potential subestimat pana acum”.

Tabelul 8

Pretul (in moneda nationala) pe tona de carne de iepure de casa la producator,

in tarile din Europa

In 29 septembrie 2001 la Ragusa, Sicilia, a avut loc a doua adunare generala a Observatorilor Internationali ai Cresterii Iepurilor din tarile mediteraniene care promoveaza cresterea iepurilor din punct de vedere al unei surse sigure de hrana.

Cresterea iepurilor de casa in ferme are un important potential de a imbunatati securitatea alimentara a populatiei Terei, inclusiv a tarii noastre, cu un produs cu valoare nutritiva adecvata unui regim alimentar echilibrat, sanatos.

Prin masuri adecvate cuniculicultura poate fi redresata in Romania, iar prin orientarea pentru export aceasta poate contribui la un aport valutar consistent, extrem de util tarii noastre.

Tabelul 9

Pretul (in lei si dolari) pe tona carne de iepure la producator in Romania

MASURI DE REVITALIZARE A CUNICULICULTURII

IN ROMANIA

Urmarind evolutia importurilor, exporturilor si a consumului de carne de iepure din ultimii ani ne putem orienta spre piata nesaturata oferita de consumatorii acestui produs alimentar si putem elabora previziuni privind productia, comercializarea si costurile de productie ale acestuia.

Productia de carne de iepure de casa

In vederea cresterii productiei de carne de iepure de casa trebuie sa avem in vedere urmatoarele:

- asigurarea unei desfaceri constante a carnii de iepure de casa prin magazine alimentare si supermarketuri (Metro, Carfoure, Billa etc.);

- punerea in valoare a fostelor ferme de crestere a iepurilor de casa depopulate (aflate in conservare) sau privatizate;

- atragerea unor investitii straine in vederea retehnologizarii exploatatiilor cunicule si a imbunatatirii calitatii produselor;

- acordarea unor stimulente pentru crescatorii de iepuri de casa care produc pentru piata interna si externa;

- asigurarea posibilitatii de a beneficia de fonduri nerambursabile SAPARD pentru achizitionarea de animale pentru prima populare, pentru producerea si dozarea furajelor combinate granulate, pentru utilaje, echipamente si instalatii necesare abatorizarii iepurilor de casa;

- infiintarea unor centre acreditate de insamantare artificiala care sa distribuie meterial seminal de la animale cu valoare genetica ridicata;

- infiintarea unor Statiuni de selectie si hibridare a iepurilor de casa zonale in care sa se pastreze liniile de ascendenti (bunici, parinti, materne, paterne) si sa se creeze hibrizi de carne;

- infiintarea asociatiilor de crescatori de iepuri de casa, precum si a cooperativelor producatoare de hrana si de echipamente pentru iepuri;

- construirea unor abatoare pentru sacrificarea iepurilor de casa care sa fie agreate de Uniunea Europeana pentru export;

- realizarea unor proiecte de pregatire scolara pentru cresterea iepurilor de casa in zona rurala si preoraseneasca in scopul familiarizarii copiilor cu dezvoltarea unei afaceri proprii si cu cresterea animalelor pentru consumul familial.

Comercializarea iepurilor de casa

- importul:

- acordarea de facilitati vamale pentru importul de reproducatori pentru prima populare;

- limitarea importurilor de carne de iepure de casa, concomitent cu stimularea productiei interne si a reducerii preturilor de vanzare;

- exportul:

- prospectarea pietii europene de carne de iepure de casa si realizarea de contracte cu parteneri din Uniunea Europeana in vederea comercializarii productiei romanesti;

- diversificarea ofertei de export: carcasa, carne transata, carne semipreparata si conserve de carne;

- acordarea de prime de export pentru carne sau subproduse cunicule.

Costurile de productie

Investitiile straine atrase au ca directie de actiune implementarea unor tehnologii performante in urmatoarele activitati:

- intretinerea iepurilor de casa:

- utilizarea unor sisteme moderne de hranire, adapare si ventilatie;

- controlul computerizat al microclimatului din adaposturi;

- insamantarea artificiala cu material seminal de la reproducatori valorosi;

- hranirea iepurilor de casa:

- controlul calitatii materiilor prime si a furajului finit: nutritiv, micotic, toxicologic si bacteriologic;

- optimizarea retetelor furajere: energo-proteic, vitamino-mineral s.a.;

- granularea retetelor furajere pe categorii de iepuri de casa;

- sacrificarea iepurilor de casa:

- cresterea gradului de igiena in abatoare;

- aplicarea sistemelor europene de control al calitatii produselor alimentare (HACCP, ISO);

- aplicarea unor tehnologii moderne de abatorizare.

Prin aplicarea unor tehnologii moderne cu indicatori tehnici superiori se va realiza o sporire a productivitatii muncii si o reducere a costurilor de productie in cuniculicultura.

Structuri de productie si forme de integrare a acestora

Intr-un sistem de productie exista mai multe parti componente care trebuie a fi studiate pentru a avea succes. Acestea sunt urmatoarele: componenta istorica, componenta tehnologica, componenta animala, componenta umana si componentele socio-economice (agricultura si gestionarea rezervelor tarii, infrastructura agrara si zootehnica, in cazul de fata, productia de carne de iepuri de casa).

Structurile de productie, dupa componenta animala si tehnologica, pot fi de tip intensiv, de tip gospodaresc (rural) sau de tip instructiv-educativ.

Structurile de productie de tip rural pot fi organizate dupa programul „Pachete familiale” dezvoltat in Mexic. Acest program este coordonat de Directia Generala de Avicultura si Animale Mici (DGAAM) si are in vedere nu numai iepurii de casa, ci si pasarile, albinele si alte animale mici. Scopul acestor programe este de a produce, cu resurse locale, carne, oua si produse apicole pentru consumul casnic. Prin utilizarea unui program de marketing al acestor produse cresc veniturile familiilor implicate.

Obiectivele programului sunt urmatoarele:

- sa informeze producatorii asupra caracteristicilor iepurilor, sa-i faca sa inteleaga potentialul pe care-l are cresterea iepurilor si sa informeze prin mass-media despre aceste actiuni;

- sa-i instruiasca pe viitorii crescatori si experti, privitor la principalele operatiuni tehnice utilizate in cresterea iepurilor;

- sa produca reproducatori atat pentru exploatatiile mici cat si pentru cele industriale.

Pentru sprijinirea acestui program, DGAAM coordoneaza o serie de experimente, in exploatatiile proprii, pentru testarea tehnicilor de productie, a instalatiilor si echipamentelor, precum si a ratiilor alimentare preparate din resurse locale. Dupa testare, solutiile tehnice vor fi aplicate in sistemul de productie rural.

Programul abordeaza patru nivele de productie: familial, comunal, judetean si national. Dificultatile la nivelele familial si comunal sunt usor de urmarit, drumul de la producator la consumator fiind scurt. La nivelele judetene si nationale situatia este mai complicata, deoarece este nevoie de piata de desfacere, de marketing etc.

Programul „Pachete familiale” cuprinde actiuni de informare, instruire, expertize tehnice, inmultirea animalelor de prasila si asistenta tehnica pentru crescatorii de iepuri.

Sediul central al DGAAM se afla capitala tarii, iar pe teritoriul tarii se afla mai multe puncte de lucru.

Directia Generala de Avicultura si Animalele Mici actioneaza la nivel national si la nivel comunitar.

La nivel national procedeaza la urmatoarele actiuni: publica brosuri de specialitate si alte mijloace de informare, asigura material biologic propriu, participa la expozitii si targuri, distribuie pliante si postere prin care ilustreaza metodele de lucru cu animalele intr-o modalitate usor de inteles de catre toti fermierii.

La nivel comunitar actiunile agentiei sunt promovate de un inginer zootehnist instruit in tehnici de comunicare intr-un centru DGAAM, numit promotor, care asigura pe teren aplicarea programului. In prima etapa promotorul prezinta programul catre conducerea locala, explicand scopul si beneficiile acestuia. Apoi organizeaza intalniri cu cei interesati, viziteaza familiile si inmaneaza documentatia cu tehnologia care se va aplica. De asemenea, incearca sa implice invatatorii si profesorii in aceste actiuni, deoarece copii sunt cei mai receptivi si ii pot convinge pe parinti sa achizitioneze „Pachetul familial”.

Promotorul face o lista cu familiile interesate si stabileste cu acestea modul de plata a „Pachetului familial”. Acesta se poate plati pe loc sau in rate sau in natura. Pentru un pachet format dintr-un mascul si cinci femele, fermierul poate plati cu acelasi numar de animale sau cu 7 piei prelucrate. Un reprezentant al comunitatii locale colaboreaza cu promotorul, conducandu-l la fermele comunitatii.

Structuri de productie de tip intensiv pot fi realizate fie prin incheierea unor contracte directe cu firme de specialitate din tari din Uniunea Europeana (Italia, Franta, Germania s.a.) care sa asigure, pentru crescatorii de iepuri de casa din Romania material biologic, echipamente si nutreturi granulate, precum si desfacerea productiei de carne realizata in exploatatiile noastre, fie prin intermediul unor distribuitori din Romania, din Ungaria sau din alte tari, care au stabilite deja relatii de colaborare cu firme din Uniunea Europeana.

In acest din urma caz putem da ca exemplu firma „GEREND” din localitatea Kerekegyhaza din Ungaria, care este reprezentanta a firmelor:

- „RICHEL ELEVAGE” din Franta care produce sisteme de intretinere pentru iepurii de casa;

- „HYCOLE” care furnizeaza iepuri hibrizi;

- „FRANCOM” care asigura calculatoare si utilaje pentru dirijarea microclimatului din adaposturile de iepuri;

- „ROXEL” care produce silozuri verticale, sisteme de transport, furajare si tehnologie pentru intretinerea in sistem intensiv al iepurilor de casa;

- „MENEGHIN” din Italia, care realizeaza custi pentru iepurii de casa pe un nivel sau pe doua nivele.

Firma „JAGER” din localitatea Bikal, Ungaria, poate asigura pentru cei ce doresc sa creasca iepuri: custi, material biologic, furaj granulat, sacrificare a iepurilor si desfacere a carnii acestora.

Dat fiind faptul ca fostele ferme de crestere a iepurilor din cadrul Intreprinderilor Avicole au fost privatizate, acestea pot deveni intermediari intre firmele din Uniunea Europeana si producatorii de carne de iepuri din tara noastra si chiar producatoare de material biologic valoros pentru fermele mici. Ele ar trebui ajutate cu credite rambursabile pe termen lung pentru a-si construi abatoare moderne, care sa poata fi acreditate de Uniunea Europeana pentru export.

Structuri de productie de tip instructiv-educativ pot fi organizate de cadrele didactice din invatamantul primar si gimnazial. In Statul Texas din S.U.A. exista pentru elevi programul „4H Rabbit Project” care ofera acestora posibilitatea de a impartasi cu prietenii experienta acumulata in clubul 4H, distractii si activitati instructive cu alti membrii, ajutorarea in ceea ce priveste conducerea si comunicarea, oportunitatea de a invata despre comportamentul animalelor si modul lor de reproducere, dobandirea capacitatii de a avea rabdare cu animalele, de a le intelege si de a le ingriji, initierea in stiinta hranirii si a prevenirii bolilor, obisnuirea cu anumite responsabilitati (ingrijire) si de a initia noi afaceri, precum si experienta in cresterea iepurilor.

In familii, educatia prin munca a tinerilor trebuie sa constituie o trasatura definitorie, care sa-si puna amprenta asupra starii sociale a acestora. Copiii, care iubesc foarte mult animalele, se pot ocupa cu efort fizic scazut si fara a afecta timpul destinat pregatirii scolare, de cresterea iepurilor in gospodaria familiei. Cu mainile lor mici si pasiunea specifica varstei, ei isi pot dezvolta propria lor afacere prin care sa contribuie la realizarea unui standard de viata decent.