Cresterea ovinelor - actiuni de profilaxie specifica la ovine

Cresterea ovinelor

Cresterea ovinelor reprezinta o indeletnicire foarte veche practicata cu placere de gospodarii din zona de deal si munte, aceasta fiind manifestarea dragostei si pasiunii oamenilor pentru cresterea oilor in scopul asigurarii unor venituri necesare consolidarii gospodarie.

Cresterea ovinelor reprezinta o ramura importanta a zootehniei si a avut o contributie deosebita la dezvoltarea economica a statelor crescatoare, participand direct la imbunatatirea nivelului de trai al oamenilor, alaturi de celelalte sectoare specifice animalelor.

Cresterea ovinelor se poate practica si in unele regiuni din zona de ses, cu toate ca oaia este considerata ca fiind principala concurenta a bovinelor, animale ce se dezvolta bine in toate regiunile tarii.

In regiunile de deal si de munte ovinele se cresc in numar mai mare. In scopul realizarii unei eficiente economice satisfacatoare, se recomanda ca in zona de deal si munte sa fie organizate exploatatii familiale de crestere a ovinelor cu o capacitate de cca 250 oi si mioare.

In zonele de campie de obicei gospodarii se ocupa de cresterea bovinelor, dar in exploatatie, acestia mai cresc un numar de 10 pana la 100 de oi.

Ca o particularite a cresterii acestei specii, trebuie mentionat ca exploatarea ovinelor nu este legata, in mod special de existenta exclusiva a terenului pentru producerea furajelor de volum. Ovinele reprezinta specia care poate asigura hrana prin practicarea transhumantei, metoda foarte veche practicata de ciobani. Transhumanta este pendularea ovinelor din zona de deal si munte in zonele de ses, pentru consumarea excedentului de furaje din aceste zone, mai ales in exploatatiile mari comerciale sau asociative. Se stie ca primavara trecerea cu oile (in mers, pe vreme uscata) peste o cultura infratite de cereale favorizarea intarirea paiului si stimularea fratilor fertile, iar miristile de grau sau tuleistile asigura alte surse de hrana pentru ovinele aflate la ses.

Actiuni de profilaxie specifica la ovine

Actiunile de profilaxie specifica trebuie sa fie in atentia fermierilor de crestere a ovinelor deoarece se supun controlului organelor sanitar-veterinare si executarii lor.

Vaccinarea anticarbunoasa

Vaccinarea anticarbunoasa trebuie efectuata cu CARBOROMVAC primavara inainte de iesirea la pasunat, o singura data pe an, cu completari lunare. In zonele cu antecedente de boala in ultimii 10 ani, vaccinarea se repeta o data la 6 luni.

Vaccinarea antiagalaxie contagioase

Vaccinarea antiagalaxie contagioase se executa cu AGALAXIN la oile gestate in ultimele 3 luni de gestatie (nu in ultima luna) si in cazul evolutiei bolii in teritoriu se vaccineaza tot efectivul inclusiv tineretul si berbecii.

Eimerioza mieilor

Eimerioza mieilor manifestat prin diaree apoasa, apoi hemoragica insotita de tenesme (scremente), atunci cand apare la 1-2 miei se face tratament la intreg efectivul de miei cu AMPROLIUM in furaj si SULAQUANINOXALINA in apa de baut.

Dehelmintizarea

Dehelmintizarea este o actiune de combatere a helmintozelor cu localizare digestiva si pulmonara. Se efectueaza cel putin de doua ori pe an, cu doua saptamani inainte de iesirea la pasunat si cu 3 saptamani inainte de intrare in stabulatia de iarna. In ani ploiosi se face face o actiune in luna septembrie.

Dehelmintizarea se va efectua cu ROMBENDAZOL 2,5% suspensie orala in doza de 3-5 ml/10 kg, repetat la 24 sau 48 de ore.

Imbaierea antiscabioasa

Imbaierea antiscabioasa este necesar a se efectua cel putin o dat pe an, dupa 7-10 zile de la tuns, cu repetare la 7-8 zile. Tratamentul prin imbaiere se recomanda sa se faca cu ROMPARASECT FORTE, CABIOL iar tratamentele de toamna cu ROMIVERMECTINA solutie injectabila.