FEBRA PUERPERALA - infectia diaplacentara

Etiologie:

Prin “febra puerperala in sens larg se intelege orice imbolnavire septica care apare in urma unei infectii a organelor genitale in faza puerperala

Infectia are loc de regula in timpul fatarii, dar poate avea loc in ultima parte a gestatiei sau dupa fatare.

Exista foarte multe cai pentru raspandirea germenilor.

Infectia diaplacentara are loc in timpul gestatiei cand germenii de la nivelul mucoaselor, a ugerului inflamat, de la nivelul pielii ajung prin sange si limfa in placenta materna si apoi in cea fetala Aceasta invazie diaplacentara se produce mai ales de germenii care produc avortul.

Autoinfectia se produce cu germenii aflati la nivelul regiunii vulvo-vestibulo-vaginale. In caz de avorturi sau fatari prelungite cu leziuni ale cailor genitale care constituie porti de patrundere a germenilor se produce o autoinfectie a uterului.

O autoinfectie poate avea loc si pe calea invelitorilor fetale dupa fatare cand acestea se infecteaza. Un exemplu de autoinfectie p.p. este infectia cu Necrobacili intestinali care patrund in uter  sau in alte segmente ale aparatului genital.

Cel mai frecvent are loc insa infectia vehiculata de la exterior prin: controalele vaginale inainte, in timpul si dupa parturitie fara respectarea unor masuri severe de antisepsie (maini,instrumentar,lantisoare,franghiute,furtun,pompa uterina,echipament,etc).

Infectia se produce in cazurile in care nu se face o curatire si o dezinfectie corespunzatoare a organelor genitale externe si a zonelor limitrofe, atunci cand concentratia dezinfectantului este mica, cand asternutul este murdarit,infectat si necorespunzator, cand alaturi de animalele gestante in ultima perioada se gasesc animale cu infectii puerperale si retentii placentare, cu pododermatite sau mamite.

La vaca pagubele cele mai insemnate le provoaca C.piogenes, care  este adeseori prezent in infectiile puerperale si produce impreuna cu ceilalti germeni piogeni si producatori de putrefactie o secretie urat mirositoare,purulenta,galben-verzuie.

Proiect: Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)

Germenele invadeaza mucoasa lezata, patrunde in profunzimea tesuturilor si produce modificari grave si persistente.

Prin vehiculare, germenii patrund in sange si limfa aparand tendinta de inflamatie metastatica la nivelul articulatiilor, tecilor tendinoase, ganglionii limfatici, pulmon,ficat,splina,uger.

In unele cazuri produc tumefactii ,infiltratii,abcese,C.piogenes, produc modificari grave mai ales la inceputul puerperiumului.

In primele zile p.p. in uter se gasesc un nr.mare de E.coli mai ales ca urmare a interventiilor neingienice care pot produce imbolnaviri grave locale si generale (piemie si septicemie). Adeseori pot apare mastita colibacilara ca urmare a infectarii ugerului cu germeni patogeni.

Vaca in perioada puerperala este sensibila si la germenii necrozei si in special la bacilul Novy. Streptococii si stafilococii sunt germeni de asociatie aproape permanent gasiti dar uneori pot declansa infectie si solitari.

La iapa infectia puerperala se produce cu germeni ai putrefactiei si de catre strepto si stafilococi. Germenii edemul gazos pot declansa infectia puerperala dar nu si C.piogenes care nu este patogen la aceasta specie.

Infectia puerperala la rumegatoarele mici este provocata de strepto- diplo si micrococi, germenii edemului gazos si ai necrozei si numai ocazional de C.piogenes.

La scroafa un rol important il au germenii, colii, Strepto si Stafilococi, C.piogenes

si cei ai edemului gazos.

La catea Strepto - Stafilococii si coli.

O importanta deosebita o are in terapia antiinfectioasa a afectiunilor  puerperale antibiograma - metoda care ar trebui efectuata de catre fiecare medic veterinar.

Patogenia.

Bazandu-se pe semnele clinice, imbolnavirile bacteriene p.p. se pot imparti in doua grupe.

Adeseori, nu se poate face un diagnostic diferential precis deoarece infectia p.p. apare impreuna cu intoxicatia.

Intoxicatia bacteriana puerperala se datoreste degradarii continutului uterin (fetusi morti,lichide losiale,resturi placentare,carunculi,resturi de invelitori fetale) rezultand un continut cu un puternic miros fetid. Daca se produce resorbtia toxinelor prin mucoasa sau pe la nivelul leziunilor, se produce o intoxicatie locala sau generala mai mult sau mai putin grava

Infectia bacteriana p.p se produce de catre germeni care patrund in tesutul organelor genitale unde isi manifesta patogenitatea prin multiplicare sau toxiemie. Procesul poate evolua local sau se generalizeaza, prin vehicularea germenilor pe cale sangvina sau limfatica

Intensitatea infectiei depinde de specia florei microbiene, patogenitate, de numarul

degermeni , de segmentul genital in care a ajuns, de rezistenta locala sau generala

Uterul, avand o bogatie de vase sangvine si limfatice , fiind segmentul cel mai solicitat in gestatie, parturitie si puerperium ofera cel mai bun mediu de cultura pentru germeni, este cel mai predispus pentru a se infecta. Un alt loc care este adeseori sediul unor infectii ce cu greu pot fi combatute cu ajutorul antibioticelor este tesutul perivaginal si pericervical.

Evolutia infectiei depinde si de momentul declansarii procesului. Astfel, daca involutia uterina este avansata, portile de intrare a infectiei sunt limitate, vasele sanguine si limfatice sunt mai contractate. Intr-o faza mai avansata a infectiei, edemele se retrag reducandu-se intr-o si mare masura predispozitia pentru infectie.

Un rol deosebit in aparitia infectiei il are starea de rezistenta sau de receptivitate a organismului

Rezistenta poate scadea datorita stabulatiei indelungate,tulburarilor de metabolism,fatarilor laborioase si a distociilor, a nerespectarii conditiilor de zooigiena si furajare in perioada periparturiala. In al doilea caz este vorba de o flora microbiana facultativa mai agresiva sau de bacterii piogene care ajunse in tesurile vii pot declansa simptome grave de boala

Se poate observa in cazul unei involutii normale a uterului ca, mucoasa uterina are o putere mare de aparare. Asa numitul perete de aparare se gaseste intre celulele epiteliale si tunica mucoasa proprie.

Odata cu declansarea procesului inflamator apar si primele reactii de aparare. Inca in perioada puerperiumului timpuriu se formeaza o bariera de aparare subepiteliala formata din  leucocite, limfocite, celule reticulo-endoteliale, din celule si fibrina. Daca prima bariera a fost total sau partial distrusa prin actiunea chimica sau toxica, se formeaza o a doua bariera in profunzime cu rolul de a opri inaintarea germenilor si a toxinelor protejand astfel tesutul nealterat.

Tesutul mortificat si distrus se demarca si apoi se elimina. In acest fel apar respingerile de tesut, ingrosarea si tumefierea tesutului zonei infectate.

Terapia - urmareste stabilirea directiilor si metodelor de tratament in cazul imbolnavirilor bacteriene p.p.

In urma stabilirii etiologiei se va proceda la o terapie locala: la un tratament specific si nespecific general care are scopul de a opri patrunderea germenilor in tesuturi sau combaterea acelora ajunsi in tesut, precum si un tratament simptomatic.