Gastroenterita transmisibila a porcului - tratament

Def.: boala infectioasa virotica care afecteaza porcinele de toate varstele producand mari pierderi prin mortalitate in special la purceii sugari.

Etiologie:

agentul etiologic este un ribovirus din fam Coronaviridae, gen Coronavirus. Virusul GET are rezistenta scazuta la actiunea factorilor fizici si chimici. Lumina solara il distruge in cel mult 6 ore.

Caractere epidemiologice:

Receptivitate: porc domestic la care apar semnele clinice; caine pisica, vulpe – s-a izolat virusul GET din fecale. Purceii de 1-2 saptamani fac formele cele mai grave ale bolii.

Surse de infectie: porcii bolnavi care elimina virusul prin toate secretiile si excretiile, porcii trecuti prin boala, care continua sa elimine virusul prin fecale inca 5-8 saptamani. Sursele secundare sunt: autovehicule, vizitatori, furaje, etc. Cainii, pisicile si vulpile care au consumat organe infectate, elimina virusul prin fecale 7-15 zile contribuind la difuzarea acestuia in mediul ambiant.

Calea de infectie: digestiva, dar e posibila si cea respiratorie in special la purcei.

Dinamica bolii: apare de toamna pana primavara. Evolutia bolii este de tip epidemic avand mare putere de difuzare in cadrul focarului. ( in 1 saptamana poate cuprinde intreg efectivul, iar primele cazuri apar la grasuni si scroafe).

Patogeneza:

Virusul ingerat traverseaza stomacul si se multiplica in celulele epiteliale ale vilozitatilor intestinale, mai ales in jejun.

Celulele infectate impreuna cu virusul se desprind si cad in lumenul intestinal, apoi virusul replicat patrunde in alte celule si ciclul se repeta ~ 24 ore. Se ajunge la o atrofie a vilozitatilor intestinale care cuprinde intreg jejunul, partial ileonul si portiunea posterioara a duodenului.

Tablou clinic:

Incubatia- 16-24 ore.

La purceii sugari (< 10 zile) – vomitare, diaree cu fecale galbui sau cenusii, urat mirositoare, deshidratare, slabire, moarte.

La purceii mai mari – abatere, diaree fetida, vomitari, slabire rapida.

La adulti- evolueaza deobicei asimptomatic cu diaree profuza, urat mirositoare, incoordonari in mers si uneori vomitari.

La scroafele lactante – evolutie grava cu febra, agalaxie, vomitari, diaree.

Tablou morfopatologic:

Cadavrele sunt deshidratate, cu pielea incretita, fara luciu, cu tenta cenusie

stomacul e plin cu lapte coagulat

intestinul subtire destins de un continut de culoare galbuie

congestie renala, hemoragii in corticala, depozite de urati

Diagnostic:

pe baza caracterelor epidemiologice asociate cu manifestarile clinice si tabloul morfopatologic.

evidentierea antigenului viral direct in celulele mucoasei intestinale- imunofluorescenta directa sau testul de imunoperoxidaza pe raclat de mucoasa jejunala; ELISA dublu sandwich cu ser monoclonal sau policlonal

evidentierea genomului viral din fecale, tesuturi sau culturi infectate

izolarea si identificarea virusului- pe culturi de glande tiroide, salivare sau testiculare si identificare prin seroneutralizare, IFD sau imunoelectromicroscopie.

serodiagnostic- rezultate tardive

Tratament:

pe durata epidemiei se asigura un mediu favorabil, uscat si umed cu apa la discretie

administrare parenterala de electroliti si lichide nutritive

antibioterapie pentru o reducere a mortalitatii.

Profilaxie si combatere:

masuri generale de profilaxie

administrarea de vaccinuri vii atenuate sau inactivate nu determina inducerea unei protectii satisfacatoare la nivelul intestinului desi induc pozitivare serologica

pt protectia totala a purceilor fata de GET se administreaza per os la scroafele gestante virusul GET neatenuat cu 2-3 saptamani inainte de fatare.