Silvicultura
Structura lemnului - parți componente - structura macroscopica a lemnului
Structura
lemnului - Parți componente - Structura macroscopica a lemnului
1. Parți componente
Arborii sunt formați din doua parți
principale: radacina și tulpina.
Radacina fixeaza arborele in sol și
reprezinta cca. 5-25% din volumul arborelui. Cele de dimensiuni mari se
pot debita in furnire estetice (de ex. nucul).
Tulpina, partea aeriana vizibila, este
formata din trunchi, de la nivelul solului pana la coroana, și
coroana, 5-20% din volum, alcatuita din craci, ramuri, frunze,
flori și fructe.
Trunchiul, care reprezinta 50-90% din volumul
arborelui, este partea prelucrata sub diverse produse utilizate in
industrie.
2.
Structura
macroscopica a lemnului
Fiecare
specie lemnoasa poate fi identificata dupa anumite elemente
specifice cum ar fi:
Aspectul,
culoarea, structura cojii
Marimea,
forma și aspectul frunzelor
Aspectul,
forma și marimea mugurilor
Analiza
elementelor se poate face pe cale macroscopica sau microscopica.
Aspectul
macroscopic al lemnului este identificat cu ochiul liber și este necesar sa
fie analizat funcție de trei secțiuni principale executate prin
trunchi:
- secțiunea
transversala (perpendiculara pe axa arborelui);
- secțiunea
radiala (longitudinala, trecand prin axa arborelui);
- secțiunea
tangențiala (longitudinala, tangenta la inelul anual).
Sectiuni
de baza prin trunchiul arborilor
A – sectiune transversala
B – sectiune radiala
C – sectiune tangentiala
C’
- sectiune
tangentiala oblica
1
– inel anual
2
– raza medulara
3
– maduva
4
- coaja
|
Intr-o
secțiune transversala putem observa o alcatuire a trunchiului
din: coaja, alburn, duramen, maduva, inele anuale, raze
medulare.
Coaja – un strat de celule solzos,
format din doua zone: celule vii la interior (scoarța vie sau liber) și
celule moarte la exterior (ritidom). Este un țesut protector extern,
format din celule mari, parenchimatice (celule cu cele 3 dimensiuni aproximativ
egale, care au pereți subțiri și care conțin plasma cu
nucleu, cromatofori-particule care conțin clorofila sau alți
pigmenți- și incluziuni lichide), poliedrice sau rotunde, care
acopera ramurile, tulpina și radacina plantelor lemnoase.
Alburnul – strat lemnos situat intre
inima lemnului și imediata apropiere a cojii, activa fiziologic, cu
conținut mare de apa, prin care se face transportul apei și al
sarurilor minerale. Poate fi colorat distinct sau nu fața de
duramen.
Lemnul
din alburn este mai ușor, mai elastic, mai permeabil și mai
puțin rezistent la solicitarile mecanice.
Duramenul – strat lemnos situat in zona
centrala a tulpinii și ramurilor, inactiv fiziologic, cu
conținut scazut de apa, format din celule cu pereții
impregnați cu diferite substanțe, și care servește pentru
rezistența arborelui la solicitari mecanice. Procesul
duramenificarii lemnului incepe numai de la o anumita varsta,
diferita de la o specie la alta.
Lemnul
din duramen are densitate mai mare, este mai dur și mai rezistent la
solicitarile mecanice.
La unele
specii partea centrala a trunchiului este colorata neuniform și
neregulat, colorație de natura patologica, care este denumita
'duramen fals' (caracteristica fagului).
Specii
cu duramen diferit de alburn:
rașinoase
– pin silvestru, duglas, larice, tisa, ienupar etc.
foioase
– stejar, frasin, nuc, ulm, castan brun, cireș, dud, plop alb, salcie
alba, gorun, prun, plop negru, platan, salcam etc.
exotice
- macore, cosipo, mahon, mansonia, amazac, mutenie, sapeli etc.
Specii
cu duramen nediferit de alburn:
rașinoase
– brad, molid;
foioase
– arin negru, anin, carpen, fag, jugastru, mesteacan, paltin, plop tremurator,
tei, castan porcesc etc.
Maduva – este situata in mijlocul secțiunii transversale a tulpinii și este
formata dintr-un țesut moale și celule de parenchim afanat,
avand culoarea diferita de a lemnului inconjurator. Ea poate avea
forma circulara (castan, nuc, paltin), triunghiulara (alun,
anin, fag, mesteacan), stelata etc. fiind inconjurata de o
zona de lemn mai puțin densa.
Inelele anuale – sunt straturi lemnoase
formate succesiv, in fiecare an, la speciile din zona temperata. Sunt
constituite din lemn timpuriu (lemn de primavara), mai puțin dens,
poros, mai deschis la culoare, format in prima perioada a sezonului
vegetativ și lemnul tarziu (lemn de vara), mai dens, compact, mai
inchis la culoare, format in a doua perioada a sezonului activ.
In
secțiunea transversala, ele apar sub forma unor inele concentrice, cu
contur regulat (la majoritatea speciilor), ondulat fin (tisa, arin),
ondulat grosolan (carpen, ienupar) sau retras in dreptul razelor (fag,
anin și stejar).
In
secțiunea radiala, inelele anuale apar sub forma unor benzi
longitudinale paralele, iar in cea tangențiala apar ca suprafețe
cu contur curb, parabolic sau ondulat.
Alte
elemente anatomice care pot ajuta la definirea speciei mai sunt:
Porii
– gauri de diferite forme și marimi, mai mari in lemnul timpuriu
și mai mici in cel tarziu. Funcție de așezarea lor in cuprinsul
inelului anual, avem lemn cu pori așezați inelar și lemn cu pori
impraștiați. Pot fi dispuși radial sau in benzi. Pot fi goi
sau umpluți cu membrane celulozice (tile).
Specii
cu pori inelari: stejar, ulm, salcam, frasin, dud, castan etc.
Specii
cu pori impraștiați: nuc, fag, mar, mesteacan, paltin,
plop, salcie, tei etc.
Razele
medulare – sunt
țesuturi alcatuite din șiruri de celule parenchim radial. Ele
pornesc din maduva și ajung pana la coaja.
In
secțiunea transversala apar sub forma de linii sau benzi, de grosimi diferite, care pornesc
din centru catre coaja, radiale, drepte sau curbe, cu luciu și
culoare deosebita de a lemnului inconjurator. Pot fi continui sau intrerupte,
dar au totdeauna o continuitate prin cilindrul lemnos catre coaja.
In
secțiunea radiala razele apar sub forma unor benzi de diferite lungimi
si inalțimi, numite 'oglinzi' care dau un luciu deosebit de
apreciat suprafeței lemnului (stejar, paltin, platan, fag).
Dupa
aspect și dimensiuni razele medulare pot fi:
late
(anin, carpen, dud, fag, paltin, platan, stejar etc.),
inguste
(brad, duglas, larice, pin, alun, arțar, frasin, jugastru, mesteacan,
nuc, plop, salcie, ulm),
fine
foarte
fine (corn, unele specii de plop, salcie etc.).
Zonele
de parenchim – in secțiunea transversala se observa zone
de celule de culoare mai deschisa, dispuse in forme mai mult sau mai puțin
regulate. Datorita conținutului mare de substanțe minerale
și gume ele creeaza dificultați la prelucrarile mecanice (incleiere,
finisare).
Celulele
de parenchim – zone de celule de culoare mai deschisa, grupate sub
diverse forme, formand uneori desene caracteristice in cuprinsul inelului
anual.
Petele
medulare – formațiuni patologice in urma vatamarii
scoarței vii de catre insecte sau ger. Pete mici, rare, mate de forma
neregulata ce se gasesc numai la unele specii de foioase cu porii impraștiați
(anin, arțar, jugastru, mar, mesteacan, paltin de camp, par,
salcie etc.).
Zona
de fibre – grupare care caracterizeaza specia lemnoasa. Se
distinge cu ochiul liber mai des la speciile cu porii așezați inelar
(stejar, ulm, salcam).
Zonele
de fibre se intalnesc rar, mai ales la speciile foioase cu porii dispuși
tipic inelar (flacari de stejar).
Canalele
intercelulare sunt formațiuni anatomice alcatuite din celule
parenchimatice epiteliale care secreta rașini, gume, uleiuri
etc.:
Canalele
rezinifere – canalele in care este depozitata rașina,
marimea și dispoziția lor diferind de la o specie la alta. Pot
fi in lemnul tarziu, la limita inelului anual, sau impraștiate in
toata masa inelului anual.
In secțiunea
transversala se observa bine cu ochiul liber, la lemnul verde fiind
de culoare galbuie și la cel uscat fiind de culoare albicioasa.
In secțiunea
longitudinala apar ca linii discontinue, de culoare galben-bruna sau
albicioasa.
In secțiunea
tangențiala sunt dispuse in razele medulare, facand legatura
intre scoarța și centrul arborelui.
Specii
indigene care secreta rașina: pin, molid, larice, duglas,
jneapan, zambru.
Specii rașinoase
care nu au canale rezinifere: brad, tisa, ienupar, tuie, chiparos de
balta.
Canalele
gumifere – care secreta gume se intalnesc foarte rar la speciile
foioase din zona temperata, dar mai frecvent la speciile exotice (mutenie,
dibetou).
 |
|
Silvicultura
|
|
|
Referate pe aceeasi tema
|
|
| Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
| |
