Teiul, teiul pucios

Teiul In tara noastra, teiul este un arbore raspandit in padurile din vest, est si sud. Dupa datele publicate in literatura de specialitate, masivele de tei din padurile noastre ocupa o suprafata de 54 102 ha, din care numai 40 208 ha sunt trecute de varsta de 20 ani, varsta de la care incepe inflorirea utila pentru apicultura. Din aceasta suprafata, cea. 35 000 ha sunt trecute de 40 ani, varsta cand teiul incepe sa produca mai multe flori si sa secrete nectar mai abundent. In paduri se gaseste foarte rar in masive pure, crescand de obicei in amestec cu alte specii forestiere (arborete de stejar, gorun, ulm, frasin, corn, alun, artar, jugastru etc). In compunerea acestor arborete, teiul reprezinta proportii variate, intre 10 si 30% Si mai rar 50-90%, cum de exemplu se poate gasi in Dobrogea de nord (Babadag, Isaccea, Niculitel, Tulcea), care in totalitatea lui ocupa o suprafata de peste 15 000 ha. In general, teiul poate ajunge pana. la varsta de 200-250 ani.
Speciile de tei care se intalnesc mai frecvent in tara noastra sunt
1. teiul cu frunza mare (fluturesc);

2. teiul cu frunza mica (pucios);

3. teiul argintiu sau teiul alb.

Prima specie care infloreste este teiul cu frunza mare, urmeaza teiul pucios la 10-16 zile si apoi la 20-22 zile fata de teiul cu frunza mare, infloreste teiul argintiu.
Durata de inflorire a celor trei specii luate impreuna este in medie de 30 zile.
Masivul de tei din Moldova este cel mai important, pentru ca asigura culesuri constante, dand posibilitatea realizarii unor productii mari de miere. Cele 15343 ha (din totalul de 19000 ha) valorificabile din regiunea Iasi sunt folosite de apicultori numai partial.
Masivul de tei din Banat totalizeaza o suprafata de 11600 ha (tei 5754 ha), teisuri intinse aflandu-se la Resita, Oravita, Lipova, Deta, Bozovici, Moldova noua etc.
Teiul din Banat este putin valorificat, pentru ca stuparitul pastoral se practica doar la masivul Ramna (raionul Resita) si in Orsova.
in regiunea Bucuresti, cele mai mari masive (5456 ha de tei, din cea. 3100 ha valorificabile) sunt in jurul Snagovului (masivul Lipia, Bojdoni, Ciofliceni), la sud de Bucuresti (Mihai Bravu, Comana, Calugareni), langa Titu (Vanatorii Mici, Cernica, Cascioarele, Cosoba-Riioasa etc.).
Toate soiurile de tei din tara noastra sunt melifere, dar sunt si ani in care - mai ales teii din padurile situate in regiunile de stepa - nu secreta nectar. Cea mai raspandita specie de tei este teiul alb, care infloreste in iunie si este cel mai cautat de albine. Uneori secretia este atat de mare incat in lumina soarelui nectarul apare ca o picatura de roua. Pe anterele florilor se gaseste putin polen, fapt pentru care ele nici nu sunt cercetate de albine. Doar in lipsa nectarului albinele aduna si polen. Florile sunt mici, de culoare galbena-verzuie, cu o aroma caracteristica ce se raspandeste departe.
Determinarile facute in tara noastra prin metoda spalarii florilor, privind productia de nectar a teiului, au aratat urma­toarele: cantitatea de miere produsa la hectar este de 940 kg la teiul argintiu si 460 kg la teiul pucios.
Teiul pucios (rosu, de deal) cu frunze mici, pe fata de deasupra de o coloratie verde-inchis, cu florile marunte, albe-galbui si mirositoare, cu fructele ca niste margeluse ruginii, infloreste in iunie-iulie.
Teiul secreta cea mai mare cantitate de nectar pe timp cald, dupa ploaie. Inflorirea teiului la ses dureaza 14-16 zile, cateodata se prelungeste pana la 20 zile. Inceputul infloririi si al culesului depinde de caracterul localitatii; pe versante sudice, teiul infloreste mai devreme decat pe cele nordice; pe locurile joase, mai tarziu decat pe cele mai ridicate. Cand vara este calda, teiul infloreste mai devreme decat daca este racoroasa. S-a observat ca secretia de nectar la tei este mai abundenta dimineata si seara. In tara noastra, teiul infloreste la un interval de cea. 20-25 zile dupa inflorirea salcamului. Spre deosebire de salcam, culesul de tei este de durata mai lunga, in special in padurile formate din mai multe varietati. In ceea ce priveste secretia de nectar, teiul este capricios. Acolo unde factorii locali favorizeaza o mai mare umiditate a aerului, secretia de nectar se mentine, asa cum se intampla in nordul Dobrogei si in regiunile limitrofe, unde teiul da productii aproape constante in fiecare an. Culesuri slabe in unii ani sau lipsa culesului sunt din cauza conditiilor de timp neprielnice primavara, cand se formeaza mugurii florali si mai ales daca timpul este neprielnic in timpul infloritului. Daca teiul infloreste pe timp ploios, nectarul este diluat, daca nu complet spalat din cauza florilor care sunt deschise. Culesul de tei nu este intotdeauna asigurat, chiar cand infloritul este foarte bogat, din cauza slabei secretii a nectarului. Intensitatea infloririi variaza la tei de la un an la altul. De asemenea, precipitatiile atmosferice din anul precedent determina cantitatea florilor si a nectarului in anul respectiv. Aceasta constituie asa-numita periodicitate a teiului. Ca la oricare alta specie, si la tei s-a constatat ca dupa o inflorire abundenta urmeaza o alta mai putin intensa. Un pericol mare pentru tei il constituie ingheturile de primavara, cand sunt distrusi mugurii florali. La fel, ploaia sau frigul in timpul infloririi compromit culesul. Dupa constatarile facute de cercetatori si apicultorii, in afara de conditiile atmosferice, o influenta mare asupra secretiei de nectar o au si conditiile de crestere a teiului, varietatea lui, pozitia ramurilor inflorite fata de coroana, solul, relieful, desimea plantatiei etc. Astfel, teiul crescut in zona de cernoziom are o secretie de nectar mai abundenta (27 mg la o floare) decat teiul crescut pe sol argilos (22,43 mg). Teiul cu frunza mare produce mai mult. nectar (11,5 mg) decat cel cu frunza mica (7,46 mg). Teiului ii prieste mai mult in locurile deschise decat in locurile umbrite; crescut in defrisari de paduri (in al doilea an de la defrisare) secretia de nectar a fost de 11,54 mg fata de 4,37 mg cat a dat in locuri umbrite. Asezarea florii in coroana este un alt element ce conditioneaza productia de nectar. Pe timp de seceta florile indreptate spre nord dau mai mult nectar (7 mg) decat cele asezate spre sud (6,4 mg). Situatia se inverseaza insa dupa o ploaie cand dau mai mult nectar (10 mg) florile indreptate spre sud decat cele indreptate spre nord (6,00 mg).