SPATIUL SILVIC - situatia padurilor in Romania, aprecierea economica a fondului forestier, functiile padurilor

SPATIUL SILVIC

1.1. Situatia padurilor in Romania

Romania avea in 1800, 8.5 mil. hectare de padure, adica 35-45% din teritoriu, suprafata care s-a redus continuu astfel ca, in 1974 ajunsese la doar 6.5 mil. hectare (27% din teritoriu), iar acum suprafata impadurita a scazut sub optimul ecologic. Cauzele acestei reduceri drastice  presupun poluarea industriala (cca 6-7%), dar, si mai mult, defrisarea abuziva, iresponsabila si pasunatul excesiv; situatia produce mari neajunsuri, dat fiind ca posibilitatile de regenerare a padurilor sunt foarte reduse.

De asemenea, un fenomen caracteristic Romaniei este caracterul „galopant” al uscarii padurilor, datorita depasirii pragului critic al concentratiei de bioxid de sulf pentru ecosistemul forestier. Sursa principala de emisie este activitatea sectorului energetic, cu o pondere de 85% SO₂ provenit din arderea combustibililor cu un continut ridicat de sulf; energetica in Romania este profilata pe valorificarea carbunilor inferiori (41.9% la nivelul anului 1991), a pacurii si a gazelor naturale (30.6% in 1991), in timp ce energetica din tarile Europei Occidentale se bazeaza pe carbune de tip nesulfuros, in proportie de 20.2%, deci emisiile de SO₂ sunt de 10-20 de ori mai reduse.

1.2. Aspecte generale

Padurea, entitate biologica de prim rang, impresioneaza prin dimensiunea si forma arborilor raspanditi pe vaste teritorii, cat si prin diversitatea si bogatia elementelor care o compun. Ea indeplineste un rol de importanta deosebita in viata omenirii, atat ca resursa naturala regenerabila de lemn si alte produse vegetale si animale, cat si ca parte, de neinlocuit a mediului de viata. In comunitatea biologica terestra, padurea detine o pozitie primordiala, insumand peste 35% din suprafata uscatului si prin aceasta reprezinta o componenta de baza a biosferei.

Padurea reprezinta o componenta de baza a mediului inconjurator, care reda destul de fidel calitatile de ansamblu ale acestuia. Intre padure si celelalte elemente ale invelisului biotic, ale mediului in general, exista o legatura stransa, materializata intr-un permanent schimb de substante si energie.[1]

Rolul protector al padurii este divers. Doua treimi din oxigenul planetei, consumat de industrie, autovehicule, animale si microorganisme este furnizat atmosferei de arbori si arbusti. De asemenea s-a calculat ca un arbore matur de fag produce 1, 7 kg oxigen in fiecare ora si prelucreaza 2, 35 kg bioxid de carbon emanat din tevile de esapament ale masinilor. Astfel se purifica 4800 metri cubi de aer pe ora, asigurandu-se nevoile zilnice de oxigen ale unui numar de 64 de oameni. Totodata, padurea alcatuieste un exigent filtru natural, retinand in coroanele arborilor particule fine de praf, cenusa etc.

Padurea trebuie deci protejata pentru a-si putea manifesta si dezvolta rolul ei protector. Si, in multe tari s-au luat masuri de aceasta natura. Romania a fost in 1955 printre primele tari din lume cu fondul forestier integral amenajat pe baze stiintifice.

1.3. Notiunea de fond forestier si de padure

Potrivit codului silvic: „padurile, terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive, incluse in amenajamentele silvice, in conditiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national”.[2]

Totodata, sunt considerate paduri, in sensul prezentului Cod silvic si sunt cuprinse  in fondul forestier national, terenurile acoperite cu vegetatie forestiera cu o suprafata mai mare de 0,25 hectare.

Prin terenuri destinate impaduririi si cele care servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica se inteleg : terenurile in curs de regenerare, terenurile degradate si poienile stabilite prin amenajamentele silvice sa fie impadurite; pepinierele, solariile, plantatiile, culturile de rachita si cele cu arbusti ornamentali si fructiferi; terenurile destinate asigurarii hranei vanatului si animalelor din dotarea unitatilor silvice; terenurile date in folosinta temporara personalului silvic; terenurile ocupate de constructii si cele aferente acestora, drumuri si cai ferate forestiere, fazanerii, pastravarii, crescatorii de animale, dotari tehnice specifice sectorului forestier.[3]

Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier national se face pe baza amenajamentelor silvice.

Fondul forestier national, dupa forma de proprietate este alcatuit din:

• fondul forestier proprietatea publica a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale (comune, orase, municipii);

• fondul forestier proprietatea privata a unitatilor de cult (parohii, schituri, manastiri), a institutiilor de invatamant sau a altor persoane juridice;

• fondul forestier proprietatea privata indiviza a persoanelor fizice;

• fondul forestier proprietatea privata indiviza a persoanelor fizice, fosti composesori, mosneni si razesi sau mostenitorii acestora.

1.4. Aprecierea economica a fondului forestier

In vederea cunoasterii si caracterizarii cat mai complexe si obiective a fondului forestier, se utilizeaza o serie de indicatori de baza:

• marimea fondului forestier, care are, la randul sau, cativa indicatori derivati: suprafata fondului forestier, repartitia padurilor pe teritoriul tarii, procentul de impadurire, cota de padure pe locuitor;
• compozitia pe specii a padurilor;
• structura pe clase de varsta a padurilor;
• regimele de tratament aplicate in gospodaria padurilor;
• productia si productivitatea padurilor;
• rezerva de masa lemnoasa existenta pe picior;

1.4.1. Marimea fondului forestier al Romaniei

1.4.1.1. Suprafata fondului forestier

Suprafata fondului forestier  al tarii noastre este in prezent de aproximativ 6.47 mil. ha. Dupa criteriul modului de utilizare a terenurilor, fondul forestier ocupa locul al doilea dupa suprafata destinata agriculturii, reprezentand cca. 26,6% din suprafata totala a tarii.

In Europa, dupa suprafata fondului forestier,Romania se afla pe locul 13, avand in fata sa tari ca: Austria, Suedia, Finlanda, Spania, Franta, Germania, Norvegia, Polonia.

Astazi suprafata acoperita efectiv cu paduri din totalul fondului forestier reprezinta cca. 6.3 mil. ha, diferenta constituind-o terenuri cu alte utilizari.

1.4.1.2. Repartizarea fondului forestier pe teritoriul tarii

Din punct de vedere al repartizarii sale pe teritoriul tarii, fondul forestier inregistreaza o neuniformitate accentuata. Cea mai mare parte a padurilor se afla amplasate in zona de munte (67%), in zona dealurilor si colinelor se regasesc 25%, iar la campie doar 8%.

Sursa: R.N.P.

Fig. 1.1 – Distributia geografica pe unitati de relief a fondului forestier

Aceeasi neuniformitate se regaseste si la nivelul judetelor, existand judete foarte bogate in paduri (Suceava, Caras-Severin, Neamt, Valcea) si judete foarte sarace in paduri (Teleorman, Constanta, Braila, Ialomita).

1.4.1.3. Procentul de impadurire

PROIECT: Metode biologice de combatere a daunatorilor la pomii fructiferi PROIECT: Daunatorii livezilor de cais si piersic

Procentul de impadurire se calculeaza prin raportarea suprafetei fondului forestier al tarii (judetului) la suprafata totala a tarii (judetului).[4]

Acest indicator furnizeaza informatii valoroase in legatura cu ponderea si importanta economiei forestiere a unei tari. Pe plan mondial s-a constatat ca pentru satisfacerea nevoilor de lemn si manifestarea in conditii normale a functiilor padurilor, procentul minim de impadurire a teritoriului unei tari trebuie sa fie minim 25%.In Romania, dupa cum s-a precizat, fondul forestier detine cca. 26,6% din totalul suprafetei tarii, aflandu-se foarte putin peste procentul minim admisibil.

Valoarea procentului de impadurire la nivelul continentului nostru este de 32%, iar la nivel mondial de cca 27%.

Comparand aceste procente, se constata ca Romania, situata foarte aproape de limita minima necesara si la distanta apreciabila de media la nivelul continentului nu isi poate permite in perioada urmatoare sa isi diminueze fondul forestier ci dimpotriva solicita necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare in vederea cresterii suprafetelor de paduri.

1.4.1.4. Cota de padure pe locuitor

Cota de padure pe locuitor completeaza imaginea abundentei padurilor din tara respectiva.Aceasta se calculeaza ca raport intre suprafata fondului forestier al tarii (judetului) si populatia tarii (judetului).

Se apreciaza ca, pentru asigurarea unui echilibru intre nevoile economiei unei tari si resursele forestiere ale acesteia, cota de padure trebuie sa fie de minim 0,3 ha/locuitor.

In tara noastra acest indicator are valoarea de 0,27 ha/locuitor, mai mica comparativ cu media  Uniunii Europene care este de 0,31 ha/locuitor.

1.4.2. Compozitia pe specii a padurilor

Compozitia pe specii a padurilor furnizeaza informatii care permit cunoasterea unor elemente de mare utilitate, cum ar fi: structura productiei lemnoase pe sortimente; valoarea economica a productiei lemnoase; volumul acestei productii; profilarea in timp a industriei de prelucrare a lemnului etc. Cunoasterea fondului forestier al unei tari sub acest aspect defineste economia forestiera a acesteia.[5]

In analiza comparativa pe specii a padurilor, nu se analizeaza fiecare specie in parte, ci se constituie grupe de specii, dupa importanta lor economica si dupa anumite criterii specifice silviculturii.Astfel, in tara noastra se disting doua mari grupe de specii: rasinoase si foioase. Speciile foioase se grupeaza la randul lor in: fag, stejar, diverse specii mari (D.T.) si diverse specii moi (D.M.).Ponderea acestora in totalul fondului forestier al Romaniei este urmatoarea:

• rasinoase – 31%
• fag – 31%
• stejar – 18%
• D.T. – 15%
• D.M. – 5%.

Sursa: R.N.P.

Fig 1.2 – Distributia padurilor pe specii

1.4.3. Structura padurilor pe clase de varsta

Reprezinta un indicator important de caracterizare a fondului forestier, care ofera informatii utile referitoare la: capacitatea de productie a padurilor; sortimentele ce se pot obtine la exploatare; marimea fondului lemnos existent pe picior.

In literatura de specialitate se precizeaza ca formarea unei clase de varsta este de 20 ani, existand sase grupe principale. Repartizarea pe clase de varsta a fondului forestier al Romaniei se prezinta astfel:

• clasa I (1-20 ani) – 22,8%
• clasa a II-a (21-40 ani) – 19%
• clasa a III-a (41-60 ani) – 18%
• clasa a IV-a (61-80 ani) – 14,8%
• clasa a V-a (81-100 ani) – 10%
• clasa a VI-a (peste 100 ani) – 15,4%.

Sursa R.N.P.

Fig 1.3 – Repartizarea pe clase de varsta a fondului forestier

Pe baza datelor de mai sus, se poate constata ca, in prezent fondul forestier al Romaniei este caracterizat printr-un excedent de arborete neexploatabile (aflate in primele trei clase de varsta, care detin in total cca. 60%) si printr-un accentuat deficit de arborete exploatabile (clasele a V-a si a VI-a de varsta), care cumuleaza doar cca. 25% din total.

1.4.4. Regimurile si tratamentele aplicate in gospodarirea padurilor

Regimul silvic, prin care se intelege modul in care este regenerata padurea, furnizeaza informatii utile asupra dimensiunii sortimentelor ce se vor obtine la exploatabilitate. Exista doua tipuri de regimuri in care sunt gospodarite padurile tarii noastre: regimul codrului si regimul crangului.[6]

Regimul codrului se caracterizeaza prin faptul ca regenerarea padurii se face prin samanta si conducerea arboretelui – prin lucrari specifice pana la varsta de exploatare a masei lemnoase, peste 100 ani.Detine ponderea cea mai mare.

Regimul crangului, se caracterizeaza prin regenerarea arboretelor pe cale vegetativa (din lastari) si varste de exploatabilitate cuprinse intre 25-40 ani.

1.4.5. Productia si productivitatea arboretelor

Productivitatea padurilor exprima capacitatea sau insusirea acestora de a produce masa lemnoasa.

Productivitatea (randamentul) padurilor se concretizeaza prin cresterea masei lemnoase curenta, anuala, care se masoara in m³/an/ha si reprezinta rezultatul unui dublu proces: un proces de munca, concretizat in activitatea depusa de silvicultura si un proces natural, la care participa factorii climatici si edafici.

In present padurile tarii noastre au, in medie, o crestere curenta anuala de 5,6 m³/an/ha. Pe specii, acest indicator are valori diferite, mai ridicate la rasinoase si la unele specii de foioase moi si mai mici, la stejari si la alte specii de foioase tari.

1.4.6. Volumul masei lemnoase pe picior

Volumul mesei lemnoase pe picior exprima volumul total de masa lemnoasa existent la un moment dat in padurile tarii noastre, de la cea mai mica varsta pana la cea mai inalta si se cifreaza la cca 1.350 milioane m³.

Din totalul fondului lemnos pe picior rasinoasele reprezinta 39%, fagul 37%, stejarul 13%, iar diversele specii tari si moi la un loc detin 11%.

Sursa: R.N.P.

Fig. 1.4 – Volumul masei lemnoase pe picior

1.5. Functiile padurilor

Pentru a scoate in evidenta importanta social-economica a sectorului economiei forestiere, in general, a celui silvic in mod expres, se impune abordarea si intelegerea continutului functiilor padurii.[7]

Potrivit codului silvic padurile sunt clasificate, in raport cu functiile pe care le indeplinesc, in doua grupe, respectiv:

• paduri cu functii speciale de protectie a apelor, a solului, a climei si a obiectivelor de interes national, paduri pentru recreare, paduri de ocrotire a genofondului[8] si ecofondului, precum si paduri declarate monumente ale naturii si rezervatii.
• paduri cu functii de productie si de protectie in care se urmareste sa se realizeze, in principal, masa lemnoasa de calitate superioara si alte produse ale padurii si, concomitent, protectia calitatii factorilor de mediu.

Pentru fiecare grupa si subgrupa functionala, prin amenajamentele silvice se stabilesc masuri de gospodarire diferentiate, in vederea realizarii de structuri care sa asigure indeplinirea corespunzatoare a functiilor atribuite.[9]

Principalele functii pe care le exercita padurile din prima grupa sunt:

- Functia de protectie a apelor consta in insusirea padurilor de a atenua scurgerea apelor la suprafata, de a spori debitul apelor subterane, de a asigura cursurilor de apa care o strabat un debit constant si o limpezime ridicata. Printre influentele favorabile ale aceste functii se regasesc:

- micsorarea volumului de apa care se scurge la suprafata solului ca urmare a retinerii unei cantitati importante din apa rezultata din precipitatii la nivelul coronamentului si pe trunchiurile arborilor, precum si a infiltratiei cu mai multa usurinta a apei in sol;

- reducerea vitezei scurgerilor de apa la suprafata terenului, cu importante efecte atenuante asupra debitelor de viitura;

- cresterea cantitatii de apa infiltrata in straturile inferioare ale solului;

- ameliorarea calitatii apelor, in sensul imbogatirii acestora in ioni si diminuarii continutului in amoniac;

- cresterea debitului mediu anual al raurilor, ca urmare a sporirii volumului de precipitatii si a reducerii evaporatiei totale;

- reducerea debitelor maxime ale viiturilor determinate de ploile torentiale si de topirea zapezii.

- Functia de protectie a terenurilor si solurilor consta in insusirea padurii de atenuare sau eliminare a procesului de eroziune a solului. Aceasta functie se exercita prin:

- micsorarea scurgerii apei provenite din precipitatii la suprafata solului;

- stabilirea si consolidarea terenului prin sistemul radicular al arborilor;

- protejarea solului prin intermediul litierei de efectele distructive ale energiei cinetice a picaturilor de ploaie ajunse prin cadere la suprafata;

- Functia de protectie contra factorilor climatici si de ameliorare a calitatii atmosferei consta in insusirea padurii de a exercita o influenta favorabila asupra climatului local mai cu seama prin:

- moderarea extremelor de temperatura, prin reducerea intensitatii radiatiilor solare;

- conservarea si asigurarea unui microclimat favorabil prin purificarea aerului de elemente nocive (pulberi, oxizi) si imbogatirea concomitenta cu elemente utile (oxigen, ozon, ioni negativi, fitoncide);

- reducerea vitezei vanturilor, influentand intensitatea si directia acestora.

- Functia recreativa reprezinta insusirea padurii de a proteja si fortifica sanatatea, de a asigura un nivel superior al starii psihice umane, de a reface fortele, capacitatea de munca a oamenilor, prin mediul ambiant deosebit de favorabil pe care il creeaza.[10]

- Functia de interes stiintific si de conservare a fondului genetic forestier. Padurile constituie unicul habitat pentru doua treimi din speciile existente.

Padurile tropicale ombrofile, care nu acopera decat 7% din suprafata terestra, adapostesc circa jumatate din speciile vegetale si animale cunoscute. Alte tipuri de paduri, cum sunt cele din zonele aride sau temperate, desi sunt mai putin bogate in biodiversitate, cuprind specii vegetale si animale de importanta economica reala sau potentiala care contribuie la functionalitatea ecosistemelor.

 

Sursa: R.N.P.

Fig 1.5 – Structura padurilor pe grupe functionale

Cea de-a doua grupa functionala este rezervata padurilor destinate a indeplini concomitent functia prioritara de productie si una sau mai multe functii de protectie. Aici se incadreaza urmatoarele categorii de paduri: padurile destinate sa produca in principal arbori grosi si de calitate superioara in vederea obtinerii lemnului pentru furnire estetice si tehnice, precum si lemn de rezonanta si claviatura; paduri destinate sa produca, in principal arbori grosi de calitate superioara pentru lemn de cherestea; paduri destinate sa produca arbori mijlocii si subtiri pentru celuloza, constructii si alte utilitati.

1.6.  Rolul padurilor in economie

Padurile sunt o componenta majora a Capitalului Natural al tarii, fiind un factor principal de stabilitate ecologica.

Padurea reprezinta de multe ori elementul care impune cel mai mult aspectul specific de peisaj, putandu-se vorbi chiar de un mediu forestier. Pe de alta parte, ecosistemul forestier este campul de actiune al silvicultorului, fiind, in acelasi timp, spatiul de evolutie al populatiilor de arbori si altor organisme componente. Interactiunile dintre acestea contureaza fluxurile materiale, concretizate in procesele de productie, consum si descompunere. Pe ele sunt grefate fluxurile energetice, apa si gaze si circuitele de elemente chimice care se produc in ecosistem. Pentru mentinerea echilibrului, a capacitatii productive aceste fluxuri trebuie sa se desfasoare la nivelul capacitatii de suport.

Reconsiderarea sectorului silvic conduce la identificarea unei game largi de domenii de contributie, plecand de la diversitatea produselor furnizate si ajungand la exercitarea serviciilor ecologice la scara locala si regional-globala. In sinteza, acestea sunt prezentate in anexa 1, sub forma beneficiilor induse de activitatea silvica.

Productia si recoltarea produselor forestiere pentru consum si vanzare la nivel de menaje poate sa joace un rol cheie in economia familiala. La nivelul colectivitatilor locale, importanta economica a produselor forestiere este cu atat mai evidenta cu cat aceste produse sunt mai rare, avand preturi mai ridicate.

Activitatile productive din sectorul silvic, vanzarea produselor forestiere si mici intreprinderi forestiere furnizeaza venituri importante, care permit satisfacerea nevoilor, dar si realizarea investitiilor. Padurile pot reprezenta obiective care permit crearea de noi locuri de munca, astfel ca importanta lor este dincolo de valoarea financiara a productiei.[11]

Romania se distinge ca o tara cu un fond forestier bogat si divers, cca. 27% din teritoriul Romaniei fiind acoperit cu paduri care se constituie in ecosisteme foarte diverse, iar fondul forestier reprezinta o adevarata bogatie naturala care trebuie conservata.[12]

Padurile Romaniei au un important potential turistic si pentru vanatoare. In Romania mai exista peste 300 mii ha paduri virgine (adica aproximativ 5% din suprafata fondului forestier) cu o valoare deosebita a resurselor din punct de vedere al biodiversitatii naturale. De asemenea, padurea asigura vanatul in stare vie, sau sub forma de produse: carne, piei, trofee si alte animale din fauna salbatica: melci, raci, pesti precum si alte vietuitoare acvatice.

Desi padurile sunt o componenta majora a Capitalului Natural al tarii, efectele de protectie ale acestora nu sunt evaluate economic.

Dialogul international despre paduri s-a focalizat pina acum in general pe aspectele binecunoscute ale gospodaririi durabile a padurilor, iar pe de alta parte declaratiile politice mai recente de importanta majora pentru paduri mentioneaza aspecte mai putin dezbatute: comertul, consumul si piata lemnului. Aceste lucruri au intarit importanta utilizarii durabile a lemnului, a consumului intelept si rational al resursei ca o componenta absolut necesara dezvoltarii sectorului forestier in intregul sau.

Lemnul este folosit pe scara larga la fabricarea diverselor produse finite, la fel ca si pentru producerea de energie in intreaga lume. Exista o competitie indelungata intre lemn si alte materiale cum ar fi: produsele sintetice, betonul, otelul, ceramica, sticla si combustibilii fosili. Decizia utilizarii lemnului sau a competitorilor lui ca materie prima sau sursa de energie in diverse situatii este luata in contextul influentei factorilor culturali, tehnici, financiari si a cadrului legislativ/de reglementare.

Se apreciaza ca in acest mileniu utilitatea lemnului va creste in detrimentul materialelor sintetice, fapt ce impune protejarea si dezvoltarea fondului forestier, care sa asigure un necesar de minim 1,1 m³ pe locuitor si an.