Plantarea in gropi a puietilor cu radacina nuda

Procedeul plantarii in gropi are un camp nelimitat de aplicabilitate, fiind cel mai des utilizat atat in soluri lucrate anterior, cat si in soluri nelucrate, cu textura mai grea, compacte, imburuienate sau expuse imburuienarii. Cu pamant de imprumut, plantarea in gropi poate fi facuta chiar pe terenuri lipsite de sol. Procedeul permite plantarea tuturor categoriilor de puieti, de talie mica sau mare, cu sau fara pamant la radacini, a puietilor crescuti in recipiente etc.

Prin sapare, gropile de plantat pot capata forma prismatica sau cilindrica. Dimensiunile lor se stabilesc in functie de marimea si forma sistemului radicelar al puietilor astfel incat sa permita asezarea radacinilor intr-o pozitie cat mai apropiata de aceea in care au crescut in pepiniera. Deschiderea si mai ales adancimea gropilor trebuie sa inlesneasca pozitionarea nefortata a radacinilor, fara indoirea sau rasucirea acestora, in cazul unor soluri textural mai grele, compacte sau tasate, nepregatite anterior, se recomanda executarea de gropi supradimensionate

Pentru a asigura puietului un volum de sol afanat suficient de mare in vederea dezvoltarii nestingherite a radacinilor in primii ani de la plantare.

Dupa adancimea lor, gropile se impart in trei categorii: normale (de 0,3-0,4 m), destinate plantarii puietilor de talie mica si semimijlocie, mijlocii (cu adancimea de ),4-0,9 m), recomandate la plantarea puietilor de talie mijlocie si adanci (de peste 3,9 m) in cazui transplantarii de arbori cu balot de pamant in spatii verzi, respectiv in fondul forestier, pentru plantarea sadelor lungi de salcie.

in lucrari curente de impaduriri, dimensiunile gropilor sunt de 30x30x30 cm pentru puietii de talie mica; 40x40x40 cm pentru puietii de talie semimijlocie si mijlocie si de 60x60x60 cm, la puietii de plopi euramericani.

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

in regiunea de munte si deal, unde obisnuit nu se recurge ia pregatirea anticipata a solului, saparea gropilor este precedata de amenajarea vetrelor. Pentru protejarea vetrelor si puietilor, pe terenuri in panta se recomanda, acolo unde este posibil, amplasarea vetrelor la adapostul unor cioate. De regula, plantarea puietilor se face imediat dupa saparea gropilor pentru a se evita zvantarea si uscarea peretilor acestora si a pamantului excavat, in cazu! unor soluri cu exces de umiditate, se admite si este chiar indicata decalarea in timp a executarii celor doua faze ale operatiei de impadurire (saparea gropilor si plantarea puietilor).

Indiferent de locul unde se executa plantatia, in masura in care nu s-a procedat la pregatirea prealabila a soiului, in timpul saparii gropii se va urmari separarea pamantului curat (lipsit de schelet sau telina), structurat si bogat in humus, situat in straturile superioare ale solului, care va servi la acoperirea radacinilor. Acest lucru este insa posibil numai in cazul saparii manuale a gropilor.

La saparea manuala a gropilor se foloseste cazmaua, sapa forestiera sau tarnacopul. Formatia de lucru la plantatii este alcatuita obisnuit din doi sapatori si un plantator, care, in conditii normale de teren, planteaza minim 450 puieti de talie mica pe zi, ceea ce corespunde unei productivitati de 150 puieti plantati pe zi-om. Productivitatea scazuta constituie dezavantajul esential al plantarii manuale in gropi. Cu toate acestea, plantarea manuala in gropi este deocamdata inevitabila in conditiile terenurilor accidentate din cuprinsul fondului nostru forestier, mai cu seama in cazul unor soluri superficiale si cu mult schelet.

Productivitatea muncii in lucrari de plantatii poate fi mult sporita, odata cu reducerea efortului muncitorilor, prin utilizarea burghielor de forat pamant pentru saparea gropilor de plantat. Acestea pot fi actionate manual sau mecanic.

Un interes deosebit prezinta burghie prevazute cu motor propriu (motoburghiu), care pot fi folosite si pe terenuri cu inclinare mare, conditii in care este exclusa posibilitatea pregatirii mecanizate a solului.

Pe terenuri asezate se pot utiliza burghie purtate si actionate de tractor, cu ajutorul carora se foreaza 50-150 gropi pe ora, cu diametre variind intre 40 si 120 cm. in asemenea conditii de teren, executarea mecanizata a gropilor de plantat se poate realiza si cu ajutorul unor masini speciale de excavat pamantul. Organele active ale masinii, sub forma de cupe, sunt fixate rigid pe circumferinta unui disc, cu posibilitatea reglarii unghiului de montare dintre cupele alaturate. Prin rotirea discului odata cu deplasarea agregatului, cupele sapa gropi la intervale egale pe directia de inaintare, potrivit cu distanta adoptata pe rand, pentru plantarea puietilor.

Indiferent de modul de sapare a gropilor, pentru plantarea propriu-zisa a puietilor cu radacina nuda, muncitorul plantator tine puietul cu o mana in centrul gropii, in pozitie verticala si cu coletul la nivelul solului, iar cu cealalta mana rasfira si aseaza radacinile intr-o stare cat mai normala. Radacinile sunt acoperite treptat cu pamant de calitate, bine tasat, la inceput cu pumnul si in final cu piciorul, pentru a realiza un contact strans intre radacini si sol. Daca pamantul bun rezultat ia saparea gropii nu este suficient, acesta se completeaza cu pamant de imprumut, luat din apropiere. Folosirea pamantului de imprumut este frecvent necesara atunci cand plantatiile se executa in soluri schelete si sarace sau pe terenuri mai mult sau mai putin lipsite de sol. Dupa plantare, pe suprafata vetrei (in jurul puietilor) se asterne un strat de 2-3 cm de pamant reavan, bine maruntit, afanat, pentru prevenirea pierderilor de apa prin evaporatie directa.

In functie de conformatia sistemului radicelar, pentru asigurarea unei cat mai bune pozitionari si evitarea indoirii sau rasucirii radacinilor, pe fundul gropii se executa, dupa caz, o excavatie mai profunda (la puietii cu inradacinare pivotanta), un musuroi pe care se rasfira radacinile (la puietii cu inradacinare trasanta) sau un musuroi pe care se practica o despicatura in partea centrala (la cei cu inradacinare pivotant trasanta). Daca s-au aplicat taieri de formare a radacinilor in pepiniera, operatia de plantare este oarecum usurata, indiferent de talia puietilor sau de conformatia sistemului radicelar.

In statiuni cu exces de umiditate, dupa plantare pamantul se aduna si se taseaza la baza tulpinii sub forma convexa (figura 6.9a), asigurand drenajul extern rapid al excesului de apa din precipitatii curente. Dimpotriva, in regiuni secetoase, la baza puietului se realizeaza o usoara concavitate pentru retinerea si dirijarea apei din precipitatii la radacini.

in conditii stationale extreme, caracterizate indeosebi prin prezenta unor soluri excesiv de umede sau, dimpotriva, prea uscate, se adopta procedee speciale de plantare a puietiior cu radacini nude, menite sa le sporeasca sansa de prindere.

Pe terenuri cu exces permanent sau prelungit de apa datorat nivelului freatic ridicat a! acesteia, se recomanda plantarea supraterana a puietilor. Aceasta presupune pregatirea adecvata si cu anticipatie a solului, manual sau cu mijloace mecanizate. Manual, la suprafata terenului se amenajeaza musuroaie de pamant, indicat de imprumut si de calitate, pe care, central, se sapa groapa pentru plantare. Mecanizat, pregatirea solului se face in biloane (coame de brazda) cu pluguri monobrazdare, in lungul carora se sapa gropile pentru plantarea puietilor. Si in acest caz la plantare se impune folosirea pamantului de imprumut de buna calitate. Dimensiunile musuroiului sau ale bilonului se stabilesc in functie de caracteristicile morfometrice ale radacinilor, astfel incat intreg sistemul radicelar al puietilor dupa plantare sa se gaseasca in pamantul drenat, unde regimul aero-hidro-termic ameliorat faciliteaza prinderea puietilor.

In conditiile unor climate uscate si soluri profunde, plantatiile executate dupa procedeele obisnuite pot fi total compromise datorita secetei excesive din sol, frecvent de lunga durata, in asemenea conditii se recomanda plantarea la mare adancime, pentru ca puietul sa ajunga in intregime sub nivelul terenului, beneficiind astfel de o protectie eficienta in primii ani de viata, in acest scop se foloseste procedeul de plantare in cavitati. Procedeul presupune saparea unei gropi supradimensionate (cavitate), de forrna cilindrica, cu adancimea variaoila in functie de talia puietiior. in solurile friabile, mai putin stabile, peretii gropii se consolideaza cu impletituri de nuiele. La baza cavitatii se sapa groapa pentru plantarea puietilor.

Pentru acoperirea radacinilor se recomanda folosirea pamantului de buna calitate, structurat si bogat in humus. Daca local nu exista, se recomanda folosirea pamantului de imprumut.