Inocularea solului cu microorganisme

Asa cum se stie, solul este populat cu numeroase si variate micro­organisme a caror activitate este de natura sa determine fertilitatea lui. In sol se produc permanent o serie de procese de natura pur biologica, care au o influenta deosebit de favorabila asupra cresterii plantelor.

Practica inocularii solului cu anumite microorganisme, in vederea majorarii capacitatii lui de productie, se bazeaza tocmai pe aceasta lega­tura care exista intre intensitatea vietii din sol si fertilitatea acestuia.

Solurile pepinierelor silvice, frecvent epuizate de cultura intensiva a puietilor, trebuie sa fie imbogatite artificial prin administrarea de pre­parate (culturi), care contin populatii de bacterii fixatoare de azot atmo­sferic (apartinand genurilor Rhizobium si Azotobactcr) si cu ciuperci care formeaza micorize.

Preparatele de Rhizobium, cunoscute sub denumirea generala de „Nilragin”, contin bacterii de nodozitati care traiesc ca parteneri simbio­tici cu leguminoasele. Ele se folosesc la tratarea semintelor inainte de semanat, in conformitate cu indicatiile date de furnizor. La folosirea lor in sola cu ingrasamant verde sau cu culturi de Robinia, Gleditschia, Amorpha, Sophora etc., nu trebuie sase uite ca speciile de leguminoase poseda bacterii de nodozitati specifice.

Preparatele de Azotobacter (Azotobacterinul) contin fixatori de azot care traiesc liber in sol. Ele pot fi folosite in orice cultura din pepiniera, inoculand fie semintele, fie direct solul. Azotul fixat de bacterii poate fi asimilat imediat si usor de catre radacinile puietilor.

Ingrasamantul M.A.B. este un ingrasamant bacterian complex, care contine bacterii ce descompun humusul, bacterii amonificatoare, nitrificatoare, fixatoare de azot atmosferic etc. Acest ingrasamant se aplica direct in sol prin imprastiere pe suprafata de cultura.

Micoriza este forma de simbioza dintre unele ciuperci si radacinile plantelor gazda. La micoriza ectotrofa - cea mai raspandita la arbori si pomi fructiferi - suprafata radacinilor este invaluita de hifele unor ciu­perci din ordinele Agaricales (Hymenomycetcs) sau Lycoperdales (Gastromycetes), apartinand clasei Basidiomycetes.

Aproape toate speciile genurilor Pinus, Picea, Abies, Larix, Fagus, Quercus, Carpinus, Corylus si Castanea traiesc in simbioza cu ciuperci, fiind considerate obligat micotrofe. Micotrofe facultative sunt si unele specii de Betula, Salix, Populii,, Alnus si Tilia.

Multe cercetari dovedesc actiunea deosebit de favorabila a micorizei asupra nutritiei minerale a plantei gazde, bazata pe o asimilare imbunata­tita a substantelor nutritive din sol. Efectul pozitiv al micorizei se mani­festa multilateral. Sub influenta micorizei, plantele cresc mai viguros si isi maresc rezistenta fata de adversitati, indeosebi fata de uscaciune si frig. Actiunea favorabila a micorizei este cu atat mai intensa, cu cat conditiile de mediu sunt mai grele. Formarea si raspandirea micorizei este stimulata de continutul in humus, reactia slab acida si de aerisirea (afanarea) buna a solului. Solurile forestiere de sub masivul paduros sunt medii tipice, deo­sebit de prielnice, pentru micoriza, in timp ce solurile din afara padurii (solurile pajistilor) sunt In general sarace sau lipsite de ciuperci care for­meaza micoriza. Data fiind amplasarea pepinierelor silvice, de regula, pe terenuri din afara padurii, este de asteptat ca ele sa fie sarace sau chiar lipsite de micoriza. Iata de ce apare necesara inocularea solului din pepi­niere cu ciuperci simbiotice, mai ales in cazul unor culturi de specii fores­tiere micotrofe obligate. Micorizarea poate fi realizata fie prin incorpo­rarea in sol a humusului de padure populat cu ciuperci, fie prin infestarea semintelor inainte de semanare.