Testarea biologica a pomilor cu ajutorul indicatorilor lemnosi

Testarea biologica a pomilor cu ajutorul indicatorilor lemnosi

Altoirea este o metoda de inmultire vegetativa foarte des utilizata in practica horticola si are ca scop stabilirea unei legaturi intime intre tesuturi ce provin de la doua plante diferite si concresterea acestora.

La plante, altoirea a fost foarte des folosita, mai ales la inceputurile virologiei vegetale, in special la virusurile care nu se pot transmite prin inoculari mecanice cu suc infectios sau la care nu se cunostea modul de transmitere naturala. Aceasta metoda se utilizeaza pe scara larga si azi, pentru pentru studiul virusurilor la pomii fructiferi. Principiul pe care se bazeaza consta in trecerea virusului da la partenerul infectat la cel sanatos si eventual aparitia de simptome vizibile. Prinderea altoiului pe portaltoi nu este intotdeauna necesara pentru transmiterea infectiei.

In lucrarile noastre, transmiterea prin altoire s-a facut pentru testarea pomilor din biodepozitarele Statiunii.

Ca sursa de inocul s-au folosit mugurii proveniti de pe ramuri cu simptome virale, din diferite parti ale pomului, de regula din cele patru puncte cardinale.

Plantele indicatoare lemnoase trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: 1) sa fie libere de virus, rezistente la boli si daunatori; 2) sa creasca foarte rapid; 3) sa reactioneze rapid si specific virusului dat; 5) sa manifeste simptome identice in conditii diferite; 4) sa fie polivalente, adica sa permita detectarea mai multor virusuri; 5) sa manifeste simptome identice in conditii diferite; 6) sa aiba o rata de transmitere de cel putin 80%; 7) sa poata fi pregatite pentru folosire in decursul unui an; 8) sa poata fi rapid altoite pe plante erbacee pentru facilitarea reinocularii. In tabelul 4 sunt enumerati indicatorii lemnosi recomandati de Comitetul International pentru Cooperare in Cercetarea Virusurilor la Pomii Fructiferi.

Tabelul 4

Indicatorii lemnosi, numarul repetitiilor si perioadele necesare pentru detectarea unor virusuri la pomii fructiferi, recomandati de ICCFTVR in anul 2001

Ca metode de altoire utilizate in virologie le mentionam pe cele mai importante:

- simpla oculatie, cand portaltoiul este indicator.

- dubla inoculatie, cand portaltoiul nu este indicator. In acest caz mugurul altoi al indicatorului si al soiului de testat se amplaseaza pe acelasi portaltoi: primul deasupra iar al doilea dedesubt. Anul urmator, lastarul provenit din mugurul soiului se elimina; dupa 1-2 ani, pe indicator vor aparea simptomele virale;

- chip budding, cand santul are forma de limba si este inserat intr-o incizie corespunzatoare pe portaltoi;

Indexarile cu indicatori lemnosi in sera sunt considerate de catre unii autori mult mai eficiente, mai eficace si mai precise comparativ cu cele din camp. Timpul necesar pentru aparitia completa a simptomelor este, de regula, un an de zile dar poate fi si de cateva saptamani sau luni.

Lungimea contactului intre inocul si indicator este unul dintre factorii importanti care asigura succesul transmiterii. Acest contact variaza de la virus la virus. Astfel, pentru transmiterea peach mosaic virus a fost necesar un contact cu indicatorul de trei zile (Kunkel, 1938). Transmiterea PDV, PNRSV, plum line pattern virus, cherry rusty mottle virus si cherry necrotic rusty mottle virus - s-a realizat in 74 de ore (Fridlund, 1967). Boye si Desvignes (1986) au stabilit ca timpul minim de contact pentru transmiterea virusurilor prin altoire este de 1-2 zile pentru peach latent mosaic virus, 3-4 zile pentru nepovirusuri si virusuri ILAR, 4-5 zile pentru plum pox, apple chlorotic ring spot, mottle leaf, cherry necrotic crook, 8-11 zile pentru peach yellows (MLO).

Un alt factor este temperatura. Din studiile facute de Fridlund (1968) rezulta ca transmiterea prin altoire a PNRSV a fost accelerata la temperatura de 38^oC. S-a constatat ca pomii tineri favorizeaza transmiterea virusurilor.

In experientele noastre s-a utilizat dubla oculatie si inocularea masiva. Pentru dubla oculatie, in partea superioara a portaltoiului s-a introdus mugurul indicatorului iar in partea superioara mugurul pomului de testat. Dupa pornirea in vegetatie a indicatorului, mugurul soiului a fost extirpat. Inocularea masiva s-a facut numai in cazul virusurilor ILAR la prun, cires si visin (indicatorul Prunus serrulata var. Shirofugen).

Au fost utilizati urmatori indicatori lemnosi:

pentru MAR: Malus platycarpa si Malus pumila (Virginia Crab, Cola Crab, Spy 227, Lord Lambourne);

pentru PAR si GUTUI: Pyronia veitchii

pentru PRUN: soiul de prun Tuleu dulce si Prunus serrulata var. Shirofugen

pentru cires si visin: Prunus serrulata var. Shirofugen (foto 2)

Foto 2- Testari pe indicatori lemnosi la mar, in campul II al pepinierei