Factorii de mediu si influenta lor asupra crestiri si frutificarii piersicului - apa, caldura si lumina pentru binele piersicului

PROIECT DE CERCETARE STIINTIFICA

CERINTELE PIERSICULUI FATA DE FACTORII DE VEGETATIE

Cerintele fata de caldura.

Piersicul, este una din speciilc pomicole cele mai pretentioase fata de factorul caldura, find depasit in aceasta privinta numai migadal si cais.

Pomii intra in vegetatie dupa o perioada de 7-10 zile in care temperature aerului depaseste 6,5°C si isi desfasoara procesul de inflorire-

- fecundare - legare cind temperatura aerului depaseste 10°C situandu-se in medie la nivelul 12-15°C.

Suma gradelor de temperatura activa necesara intr-o intreaga perioada

de vegetatie este de 3 000-3 200 ° C ceea ce se realizcaza in zonele

de sud, vest, sud-est si nord-vest in Romania. Factorul care limiteaza cultura piersicului in tara noastra mai mult decat realizarea acestor sume de tcmperaturi active si ore de insolatie in timpul vegetaliei il constituie insa temperaturile scazute din timpul iernii si din perioada de fecundare - legare indeosebi. Cercetarile efectuate pe plan mondial demostreaza ca limitele de rezistenta a mugurilor de rod si a florilor la piersic sunt foarte variabile, pe de o parte cu soiul, iar pe de alta cu gradul de calire al plantei, regimul de irigare si fertilizare, expozitia, virsta etc.

Temperaturile de la -25°C care se inregistreaza in climatul tarii noastre relativ frecvent in timpul iernii, distrug mugurii de rod intr-o masura mai mare sau mai mica, dupa cum survin dupa o perioada cu temperaturi mai ridicate sau mai scazute. Irigarea prelungita nerational, fertilizarea excesiv,. cu azot, amplasarea plantelor pe terenuri plane fara drenaj aerian, accentueaza efectul negativ ar acestor temperaturi.

Un studiu referitor la rezistenia la ger a unei plantalii de piersic arata ca la temperatura de -20°C manifestata in perioada 11-30 ianuarie, soiul Floare de mai cultivat pe teren plan si-a pierdut practic complet mugurii de rod in timp ce intr-o plantie cultivata pe panta a fost distrusi la acelasi soi numai 18,8% din mugurii de rod. Sunt frecvente situatiile in care piersicul cultivat la baza pantei pierde intr-un procent mai ridicat mugurii de rod in situatia unor geruri putemice - decat pomii plantati pe trreimea de mijloc a pantei. Gerurile tarzii de primavara provoaca de aseanenea pierderi importante in plantatiile de piersic. Florile sint distruse la temperaturi mai scazute decit 3°C iar fructele abia legate la -1 -l,5°C. Florile sint in general mai rezistente la temperaturiIe scazute decit cele decais sau migdal.

Cerintele fata de apa

Piersicul, prin caracterele sale ereditare este o specie rezistenta la conditiile de seceta chiaar prelungita. Dintre toate speciile pomicole verificate in conditiile de neirigare pe nisipurile din sudul Olteniei, unde valorea medie a precipitatiilor anuale se situeaza in jurul a 450 mm, cu lungi perioade de seceta in lunile iulie si august, piersicul rezista, vegeteaza si produce eficient cantitativ. Calitatea fructelor este insa in astfel de conditii si ani meteorologici, mediocra.     Fructele, indeosebi la soiurile cu maturitate mijlocie si tarzie ramin mici, cu pielita groasa , pubescenta grosiera,cad prematur.

Piersicul reactioneaza insa deosebit de eficient la irigare. Pentru soiurile extratimpurii si timpurii aprovizionarea cu apa prin irigare favorizeaza diferentierea mugurilor de rod fara a influenta mult

Marimea si calitatea fructelor deoarece in anii normali lunile aprilie si mai sint suficient asigurate cu apa din precipitatii. Pentru soiurile tarzii aprovizionarea cu apa influenteaza direct nu numai procesul de diferentierea mugurilor de rod dar si marimea, aspectul comercial, calitatea fructelor, fapt care pledeaza pentru promovarea sortimentului de soiuri tarzii in marile sisteme de irigaliedin tara noastra, promovare obligata de altfel si de imprejurari economice care se refera la posibilitatea valorificarii fructelor in stare proaspata pe pietele internationale. Tinind seama de cele mai sus si avind in vedere faptul ca zone de cultivare a piersicului in tara noastra sunt in principal cele sudice, slab aprovizionate cu apa din precipitatii, consideram ca piersicul va trebui cultivat aici numai in regim de irigare in cadrul perimetrelor existente sau in curs de organizare pentru irigat.

Deosebit de nefavorabila pentru piersic este situalia opusa, adica

excesul de umiditate. Daca pentru partea aeriana, excesul de umiditate

presupune un plus ele sensibilitate fata de bolile specifice si de scadere a rezistentei la ger, sistemul rarucular nu suporta inundarca si stagnarea apei chiar in perioade scurte, pierind prin asfixiere. Aceasta comportare ne obliga la alegerea cu competenta si multa atentie a perimetrelor pentru infiintarea noilor plantatii de piersic, aprecierea judicioasa a dinamicii regimului hidrologic in perspective irigarii. Altfel existind pericolul de pieire in masa a plantatiilor nou infiintate.

Cerintele fala de lumina.

Ca si pentru factorul caldura, piersiculul manifesta o exigenta deosebita fata de factorul lumina . Lipsa de lumina - ca urmare amnplasari plantatie pe o expozitie nordica – adoptarea unor distante de plantare prea mici, aplicarea unor taieri necorespunzatoare care determina formarea unor coroane prea dese, are consednte negative asupra procesului de crestere si fructiIicare la piersic, materializa te in tendinte de degarnisite, fructele ramin slab colorate cu gust mediocru, combaterea bolilor si daunatoriior este dificila si neeficienta , iar longevitatea plantelor scade in general.

In consecinta , plantaliile de piersic vor fi amplasate numai pe expozitii sudice sau sud-vestice, ferite de curenti reci de aer.

Cerintele fata de sol.

In ceea ce priveste mediul edafic, piersicul reuseste pe soIuri mijlocii - lutoase, luto-nisipoase sau usoare – soIuri nisipoase, adinci, fertiile, permeabile pentru aer si apa in exces, in conditiile unei umiditati in exces in sol, pomii pierd ca urmare a lipsei de oxigen la nivelul sistemului radicular.

Sint nepotrivite pentru plantarea piersicului soiurile grele, cu subsol

impermeabile, terenurile inundabile, mlastinoase sau saturoase soIuricu continut ridicat de calciu activ.

LUMINA

Folosirea mai eficienta a terenurilor ocupate de pomi, necesitatea reducerii consumului ele forte de munca, pe tona de fructe, cresterea produciei la unitalea de suprafata si alte considerente au impus cresterea numarului de pomi la hectar si trecerea la sisteme de cultura intensive si superintensive.

O data cu crestera densitati pomilor, lumina ca factor primordial

in procesul de fotosinteza capata noi dimensiuni in tehnologia acestor plantatii. Prin fotosinteza lumina devine principala sursa de energic in. sintetizarea substantelar organice si a celorlalte procese vitale fiind in ultima inslanta conditia de baza in realizarea unor productii marii de fructe si calitate,

Durala anuala de stralucire a soarelui, cit si din cursul perioadei de vegetatie care in tara se situeaza intre 1874 si 2327 ore , dintre care 1400- 1700 ore, respectiv in perioada aprilie – septembrie , asigura conditii favorabile pentru o fotosinteza activa la toate speciile pomicole. Acestui fapt i se poate atribui colorarea intensa a fructelor la soiurile cu coacere tirzie, cat si continutul lor bogat in substante organice.

Spectrul energiei radianie solare este constituit din mai multe tipuri

de raze cu frecvente si lungimi de unda diferite. O parte dintre acestea sint invizibile, iar alta parte vizibile, acestea din urma fiind singurele care intereseaza fotosinteza. Lungima vizibila reprezinta doar 1/70 din totalul spectrului radiant solar, iar din aceasta anual 1-2% este utilizata de plante. Lumina vizibila albastra si rosie este utila in fotosinteza pe cind lungimile de unda mai mari, rosul indepartat si undele hertiene asigura caldura.

Alte tipuri de raze ca de pilda razele gama si x sint potential daunatoare pentru plante din cauza energiei lor ridicate si puterii mari de penetratie.

Acestea lovesc moleculele de acizi nucleici in care este stocat codul

genetic, producind mutatii. Puterea de penetratie variaza in functie de lungimea de unda a tipului de raze. Razele cosmice si gama au cea mai mare forta de penetratie si nu pot fi blocate complet de un strat de izolare de citiva metri de plumb. Pe locurile urmatoare din acest punct de vedere in ordine descrescinda se situeaza razele x, razele utraviolete, lumina vizibila si razele infrarosii.

Razele solare vizibile nu pot traversa in mod practic un ecran de frunze mai gros de 1 m, in timp ce razele infrarosii , care constituie 20- 80% , din energia receptionata, patrund ceva mai bine in mijlocul coroanei, trecind peste un ecran de frunze de pina la 2 m.

Frunzele expuse direct razelor solare prezinta o fotosinteza foarte activa. Mugurii vegetativi situati pe ramuri cu cresteri moderate se transforma mai repede in muguri floriferi. Fructele expuse la soare sint mai

colorate, mai dulci si se conserva mai bine. Ramurile afla te in plina crestere tind sa iasa in zonele mai insorite (fototropism).

Referat: Semanatoarea miniair profi 625 Lucrare: Ecosistemul, agricultura, sistemul agricol, sisteme de agricultura biologica

Excesul de soare insa poate ~a provoace ars uri pe ramuri, trunchi sau fructe. De multe ori pot fi constatate rani provocate de soare cind temperatura tesuturilor se ridica la peste 40°C.Radiatia solara ajunge la sol si in coroana sub doua forme: lumina directa si lumina difuza. Cind razele solare cad direct asupra plantelor sau a solului avem de-a face cu radiatia directa. Aceasta re prezinta cca 1/3 din energia totala primita, respectiv circa 115 caIorii cm2/zi. Lumina difuza reflectata in atmosfera in

conditiile unui cer noros, revine sub mai multe unghiuri si patrunde mai bine in interiorul coroanei pomilor, facind posibila chiar atingerea punctului de saturatie incit un cer noros dar nu acoperit in intregime nu reprezinta un obstacol in procesul de fotosinteza la pomii fructiferi.

S-a observat de asemenea, ca in zonele caracterizate printr-o intensitate luminoasa mai slaba sau medie, umbra este un factor mai putin limitativ pentru procesul de fotosinteza, decit in regimurile cu luminozitate

mai puternica, deoarece o intensitate luminoasa redusa este adesea asociata cu cresterea cantitatii de lumina difuza ce patrunde in partile umbrite ale coroanei. Pentru formarea clorofilei lumina de intensitate mai mica este mai

bine folosita, iar cantitatea de pigmenti este mult mai mare decat lumina foarte intensa. Efect asemanator are si alternanta de lumina cu intunericul comparativ cu lumina puternica.

Adeseori o perioada lunga de insolatie nu prea intensa, dar sufIcienta

pentru asigurarea procesului de fotosinteza, este de preferat uneiperioade scurte de intensitate luminoasa maxima, care poate duce la oparirea frunzelor si fructelor.

Sub influenta radiatiilor solare are loc si incalzire a solului, caldura care este cedata mec;liului inconju rator si contribuie la incalzirea aerului din plantatie si chiar a pomilor. Solul in timpul zilei inmagazineaza caldura,iar noaptea cedeaza aceasta caldura. Acest fenomen este foarte important in special primavara in perioada ingheturilor si de asemenea in timpul verii pentru a limita scaderea brusc a temperaturii din timpul noptii. Aceasta in sa nu este totdeauna favorobila, deoarece o temperatura prea ridicata din cursul noptii poate provoca o respiratie, respectiv o combustie excesiva a materiilor elaborate in timpul zilei.

Variatia diurna si anuala a cantitatii de energie solara imediata, primita la suprafata pamantului. Incidenta razelor solare difera de la ora la ora in cursul zilei si de la zi la zi in cursul unui an. In acelasi timp cantitatea de energie solara absorbita zilnic de fiecare cm2 de suprafata orizontala variaza in functie de latitudine si de anotimp.

TEMPERATURA

Temperatura este un alt factor de vegetatie important , care conditioneaza desfasurarea proceselor de asimiinlilatie, respiratie si transpiratie, parcurgerea diferitelor faze de crestere si fructificare, postmaturare perioada de viata latenta a pomilor in timpul repausului relativ

de iarna.

Cantitatea de caldura In tara noastra difera foarte mult de la o localitatel a alta, prezentind variatii mari in functie de locatia geografica,latitudine, altitudine, relief, expozitic, nebulozitate culoarea solului, directia si intensitatea vinturilor, gradul de acoperire cu vegetatie, anotimp . Incalzirea aerului si a solului variaza de la o zi la altu, de Ia un an la altul, si chiar in cursul accleiasi zile. Nevoia de caldura a pomilor si arbustilor fructiferi este de asemenea foarle variata, dar cresterea si dezvoltarea lor se inscrie intre doua valori termice exista un un optim caloric la care activitatea fiziologica si biochimicase desfasoara cu mare intensitate.

Fiecare specie si chiar fiecare soi are exigente termice specifice. Ca

urmare acestui fapt, temperatura are o actiune limitata privind raspindirea

speciilor si soiurilor chiar si in conditiile tarii noastre.

Declansarea cit si desfasurarea diferitelor procese fizologice pentru

Parcurgere a anumitor faze i fenofaze are loc in cadrul unor temperaturi

bine delimitate temperatura necesara pentru pornirea in vegetatie a pomiilor primavara constituie pragul biologic pentru specia respecliva Acesta este, dupi, 5°C la mar, 7°C la prun, 9°C la cires, 8°C la par si cais. Arbustii fructiferi mai putin pretentiosi la calldura, au prag biologic 4-5 °C

Temperatura de 39°C, in cazul pomilor fructiferi , se considera ca limita maxima pentru desfasurarea normala a activitatii de fotosinteza si decrestere. Temperatura partilor expuse la soare se ridica uneori la peste 40°C, fapt ce determina oprirea asimilatiei , intensificarea respiratiei si scaderea rapida a substantelor de rezerva. La temperatura optima pentru asimilatie,respiratia fiind normala, se creeaza conditii pentru acumularea de substante de rezerva. Greutatea cea mai mare a fructelor se realizeaza cind temperatura medie in primele 10saptamini dupa inflorire se s itueaza intre 19 si 2110C in timpul zilei. Temperaturi optime pentru gerninarca polenului la pomii fructiferi sunt cuprinse intre 22 si 27°C temperaturi ce se realizeaza foarte rar in natura in cur sul lunii aprilie, cand praclic infloresc majoritatea speciilor pomicole din tara noastra, Germinatia polenului la specia mar are loc la temperaturi peste 5°C, iar cresterea tubului polinic se instesifica atunci cind temperaturile se ridica spre 10°C.

Sub influenta temperaturilor pozitive dar mai scazute (15'--17'C),

durata perioadei de inflorire se prelungesle mult, de exemplu la 15-25 zile . .

la mar in timp ce la temperaturi peste 22°C perioada de inflorire se.

scurteaza la 7- 14 zile.

Daca temperaturile sunt prea ridicate in cursul vcgelatiei pot sa produca perturbatii in bilantul apei printr-o transpiratie foarte intensa , care in perioadele secetoasc determina ofilirea frunzelor, iar in cazuri grave caderea prematura frunzelor si fructelor

Influenta temperaturile scazute si rezistenta la ger a pomilor si arbustilor. Cunoasterea comportarii speciilor si soiurilor de pomi la actiunea tempertaturilor scazute, are o importanta deosebita pentru procesul de productie pomicola din zona temperat.

In perioada de repaus pomii in climalul tarii noastre ca urmare a insusirilor ereditare, prezinta o rezistenta diferita in functie de specie, soi,

varsta pomilor, portaltoi, conditiile meteorologice ale anului, gradul de

maturare al tesurilor agrotehnica aplicata. Ingheturile timpurii de toamna ce apar in unele regiuni ale tarii, prov oaca caderea premature a frunzelor si degerarea virfurilor lastarilor pot sa prejudicieze pentru iernare mpiedicand maturarea tesuturilor.

Cerurile dn timpul iernie sunt cele mai daunatoare si pot provoca vatamari la toate organle pomilor fructiferi. Dupa perioada in care survin se disting temperaturi scazute ce apar la inceputul ierni , gerurile din timpul ierni si temperaturile scazute de la sfarsitul iernii.

Temperaturile scazute de la sfarsitul iernii in special variatiile de temperature ce survin in lunile februarie si martie sunt cele mai periculoase chiar daca nu inregistreaza valori prea scazute deoarece pomii iesind treptat din starea de calire isi pierd rezistenta.

Ingheturile de primavera provoaca daune atunci cand muguri floriferi au ajuns intru stadiu in care sunt deja sensibili la frig iar temperaturile scad sub un anumit nivel. Partea cea mai sensibila este pistilul poate sa degree in interiorul mugurelui florar sau dupa deschiderea florilor in timp ce toate celalalte parti ale flori raman nevatamate.

APA

Apa este un factor indispensabil in activitatea vitala a tuturor organismelor, fara apa nefiind posibila manisfestarea proceselor caracteristice vietii. Procesul de absorbtie a apei decurge in strinsa dependenta fata de factori de mediu si se realizeaza prin intermediul radacinilor tinere

Pentru unele specii si soiuri pomicole apa, intocmaica si caldura, constituie un factor limitative de cea mai mare insemnatate in ceea ce priveste extinderea culturii cu rezultate economice asigurate. Pomii si arbustii fructiferi au cerinte mari fata de apa datorita unui proces foarte intensa de transpiratie in perioada de vegetatie activitatea care ramane destul de ridicata si in perioada de repaus relativ, fapt evidentiat in special in cazul pomilor tineri.

Ca indicator al cantitatilor de apa folosita de catre plante se intrebuinteaza coeficientul de transpiratie, care reprezinta cantitatea de apa ce trebuie sa treaca prin planta pentru ca sa se produca o unitate de substanta uscata. La semintoase coeficientul ele transpiratie este cuprins intre 150 si300 , la simburoase intre 250-350 si chiar 500. Una din conditiile de baza in realizarea unor productii mari si constante de fructe, an de an, o constituie aprovizionarea solului cu apa la nivelul optim cerut de specie sau soi in tot cursul vegetatie.

Nevoile pomilor fata de apa nefiind aceleasi in fiecare perioada de varstra si fenofaza, nici starea de aprovizionare a solului in apa nu este necesar sa fie la acelasi nivel in toate perioadele si fenofazclc. Cerintele fata de apa varinza si in functie de virsta plantatiilor dimensiunile coroanei si a sistemului radicular, concentraia solutiilor nutritive din sol, structura si umiditatea solului, cantitatea precipitatiilor atmosferice, viteza vintului, intensitatea luminii, marimea recoltei.

Coeficientul de transpiratie difera de asemenea de Ia un soi la altul, iar in cadrul aceluiasi soi este in functie de portaltoiul folosit. Pomii tineri au coeficientul de transpiratie mai mare decit cei batrini, de asemenea pomii cu rod, fata de cei fara rod. Cu cit umiditatea solului este mai ridicata cu atit coeficientul de transpiratie pentru acelasipom este m ai mare. Sporirea concentratiei solutici din prin aplicarea de ingrasaminte, cu conditia asigurarii cantitatii de apa necesara pomilor, are ca efect micsorare a coeficientului el e transpiratie .

Vinturile puternice, umiditatea atmosferica, intensitatea mai mare a luminii mareste coeIicientul de transpiratie. Pomii, in general, au cea mai mare cerinta pentru apa in cursul fazelor de crestere act i va laslarilar si fructelor, adica in lunile mai, iunie, iulie si august. in lunile urmatoare ale perioadei de vegetatie, septembrie, eventual o parte din luna octombrie, consumul de apa este relative mai redus fiind in functie de prezenta sau absenta fructelor pe pom.

O cantitate relativ mai mica de apa in sol necesita pomii in perioada

martic, aprilie cit si in tot cursul perioadei de repaus relativ. In timpul infloritului, legalrii fructelor, coacerii fructelor si coacerii lemnului, nevoia de apa este moderat iar excesul de apa in aceste perioada este chiar daunator.

Pentru evitarea acestor efecte negative, trebuie sa se asigure pomilor in mod permanent apa necesara, in vederea valorificarii potenialului biologic de productie a speciei sau a solului si a elemenlelor nutritive.

Limita inferioara a umiditatii din sol. pana la Care este posibila viata pomilor, este indicata de coeficientul de ofilire, care este aproximativ de 1, 5-2 ori mai mare decit coeficientul ele higroscopicitate.

Precitpitatile in exces pot influenta negativ cresterea 'si dezvoltarea

pomilor si arbustilor fructiferi. timpul si rece opreste cresterea, micsoreaza fotosinteza, prelungete perioada de vegetatie si colorarea si pierderea fructelor. In t impul infloritului, ploile prelungite si reci aduc mari prejud cii fecundatiei, spala porenul de pe anterele deschise, diminueaza secretia stigmatului si impiedica germinatia polenului, stinjenesc zborul albinelor si a insectelor polenizatoare.

Cerintele diferitelor specii si soiuri pomicole fata ele apa, in conditiile tairii noastre, pentru cresterea si rodirea normala, sint in medie ele 600-800 mm precipitatii anuala reparitizare uniform in tot timpul anului, din care in perioada de vegetatie, -mai-august, minimum 250- 300 mm.

Roua are in general un effect favorabili deoarece sporeste umiditatea aerului in special in plantatii amplasate pe terenurile nisipoase, insa poate avea si efecte negative prin favorizarea dczvoltarii anumitor boli criptogamice. Cantitatea de apa ce ,se poate acumula din roua este de

circa 30 mm anual.

Chiciura si poleiul au o actiune nefavorabila asupra pomilor putind

valama ramurile si mugurii de roci.

AERUL

Din punct ele vedere practic, pentru pomicultura prczinta importanta

compozitia din atmosfera si sol, miscarea aerului si continutul acestuia in elemente poluantc .

Compozitia aerului din atmosfera dintre componenlele aerului, prezin

ta importanta, deosebita oxigenul si bioxidul de carbon. Oxigenul este utilizat in procesul de respiratie, iar bioxidul de carbon in procesul de fotosinteza, el intrind in compozitia atmosferei in proportie de. 0,03%; Asigurarea cu CO in cazul livezilor este foarte importanta si se realizeaza in primul rind prin miscarea aerului care deplaseaza straturile cu continut micsorat de CO In urma activitatii de fotosinteza si aduce mase de aer cu o concentratie normala in CO O sura importanta de C0 o constituie solul, Care in urma descompunerii materiilor organice emana mari cantitati de CO care in cazul unei temperaluri si presiuni atmosferice favorabilc njungc usor in microatmosferaplantatiei de pomi.

Afinarea permanena a solurilor face posibila asigurarea CO ca in permanenta a necesarului de oxigen pentru descompunerea materiilor organice si in acelasi timp patrunderea bioxidului de carbon in atmosfera livezii.

Compozitia aeru!ui din sol., Solul avind o structura granulara, ' conine in spatiile lacunare o cantitate de aer cu atit mai mare cu cit pamantul este mai uscat. Pe masura ce solul devine mai umed apa inlocuiesle aerul. Prezenta aerului este insa indispensabila pentru viata plantelor si a microorganismelor din sol.

Compozitia aerului din sol nu difera mult de celei din aer, este totusi

mai saraca in oxigen, dar conti ne mai mult CO2, Faptul acesta se datoreaza activitatii radacinilor, precum si proceselor de descompunere si putrezire a materiilor organice, aflate sau incorporate in sol.

Lipsa de oxigen din sol poate avea efecte nocive pentru radicinile

pomilor si pentru cii in procesul de descompunere a materiei organice in lipsa oxigenului pot rezulta compusi daunatori plantelor.

SOLUL

Solul este principalul factor de mediu de care depinde productia de

fructe in cazul in care conditiile climatice cerute de specie, soi si porlaltoi sunt asigurate fertilitatea naturala a unui sol, respectiv potetialul de productie pe care il prezinta, depinde ele insusirile fizico-chimice si biologice ale lui.

Insusirile fiz ice. Dintre insusirile fizice ale solului de prima importanta sun t textura, grosimea stratului penetrabil pentru radacini, structura si adincimea apei freatice,

a) Textura actioneaza in mod direct asupra cresterii si dezvoltarii pomilor, deoarece de ea depinde regimul de apa, aer, caldura, ferlilitatea solului, precum si modul de dezvoltare a sistemului radicular. Dupa textura solurile pot fi clasificate in urmatoarele grupe mari: soluri nisipoase, lutoase si argiloase.

b) Un sol bine structurat asigura conditii optime pentru aprovizionarea radacinilor pomilor cu aer apa si substante minerale. Starea structural' imprim' solului o serie de insusri cum sint; porozitatea si elasticitatea

insusiri care au o puternica incidenta asupra fertilitatii.

Soiurile cele mai corespunzatoare pentru planlatiile de pomi si arbusti fructiferi sint cele cu structura fragmentara, stabilizata cu o macroporozitate care sa permita drena rea usoara a apei in exces si o macroporozitate care sa asigure retinerea apei la nivelul optim din capacitatea de cimp.

c) Grosimea solului. Pentru cresterea si dezvoltarea normala a sistemului radicular, pomii prefera soiurile profunde, cu orizontul (A+B+C) pina la 2 m, iar in cazul portaltoilor vegetative cu inradacinare mai superficiala de cel putin 1 m. Cele mai corespunzatoare soluli sint-cele cu orizontul A bogat in humus si substante nutritive in stare asimilabila. Orizonturile B si C au un continut mai sarac in humus, aer si un numar mai redus de microorganisme aerobe eliberind mai greu substantele nutritive.

d) Apa freatica. In functie de specie, soi, portaltoi, adincimea cea mai

convenabila a pinzei de apa freaticta este de 1,5-4 m daca se gaseste in miscare orizontala Daca se gaseste in miscare verticala se ia in considerare nivelul maxim atins in perioadele cu cele mai mari cantitati de precipitatii.

Insusirile chimice ale solului.

Continutul in humus influenteaza negativ

creterea si rodirea pomilor atunci cind scade sub 2% sau cind depaseste Cele mai echilibrate cresteri ale pomilor se inregistreazape soIuri cu 2- 3% humus, atunci cind si insusirile fizice si hidrofizicesint favorabile. In general un ph scazut este nefavorabil pentru buna o functionare aradacinilor la toate speciile pomicole. Mai mult in ,un mediu acid corespunde la un continut redus de baze (calciu, magneziu, potasiu) si microelemente, determinind formarea de combinatii fosfatice, ferice sau alumini ce, micsorind asimilabilitatea acidului fosforic si a azotului mineral.Ca urmare, desi pomii prezinta o mare plasticitate si rezistenta la diferite reactii ale solului, la alegerea terenurilor pentru plantatiile pomicole , se va avea in vedere ca acestea sa fie cit mai corespunzatoare speciei, solului si portaltoiului. Corectarea reactiei se face prin fertilizarea cu ingrasaminte organice, chimice si prin amendare.La concentratii mari ale ionilor de hidrogen, se modifica in sens nefavorabil si insusirile fizice ale solului. Nu se formeaza agregate stabile, solul ramine slab structurat sau chiar lipsit de structura, devine greu per-meabil pentru apa, slab aerat, ceea ce influenteaza cu totul negativ