Planificarea productiilor medii, totale si marfa in unitatile agricole

PLANIFICAREA PRODUCTIILOR MEDII, TOTALE SI MARFA IN UNITATILE AGRICOLE

In agricultura, alaturi de produsul principal,  se obtin concomitent si o serie de alte produse considerate secundare. Programarea productiei se refera la precizarea volumului ce trebuie obtinut la toate aceste produse principale si secundare. In fermele vegetale ca productie principala se considera cea de boabe - la grau, porumb, orz, orzoaica; cea de seminte - la floarea soarelui, soia etc.; cea de tulpini si samanta - la in, canepa, unele plante medicinale; cea de radacini (sau tulpini modificate) - la cartofi, sfecla de zahar. In cresterea taurinelor se programeaza: productia de lapte, sporul in greutate si greutatea vie la animalele tinere si cele ingrasate si productia de gunoi de grajd; in cresterea porcinelor: productia de purcei, sporul de crestere si sporul de ingrasare; in cresterea ovinelor: productia de lana, de lapte, de spor si greutate vie; in cresterea pasarilor: productia de oua, de spor si greutate vie, de gunoi. Numarul produsilor de obtinut se precizeaza cu ocazia programarii reproductiei efectivului de animale, prin elaborarea planului de monta si fatari.

Productiile totale vegetale se programeaza in functie de suprafetele stabilite a se cultiva si de nivelul productiilor medii la ha, pentru fiecare cultura, conform relatiei:

Productia totala = Suprafata x Productia la hectar

Productia medie la hectar se stabileste pentru fiecare sola, in functie de urmatorii factori: soiul, hibridul, posibilitatea de irigare sau nu, tipul de sol, zona pedoclimatica, relief, cantitatile de ingrasaminte care se pot aplica si tratamentele care se pot efectua pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor.

Productia animala  este functie de efectivul de animale prevazut a da productie si de productia posibila de obtinut pe animal. Nivelul productiei pe animal este determinat de potentialul biologic al animalelor si de conditiile ce se preconizeaza a se crea in perioada respectiva privind furajarea, reproductia, asistenta sanitar-veterinara, conditiile de intretinere.

Precizarea productiei medii: de grau, porumb, floarea soarelui, lapte, lana, oua pe cap; sporuri de crestere in greutate, etc., datorita factorilor care o conditioneaza reprezinta o problema importanta de decizie. In literatura de specialitatesunt descrise o multitudine de metode de stabilire a productiei medii.

In productia vegetala pentru programarea productiei medii la ha se utilizeaza metode statistice (media aritmetica, media cu un anumit ritm anual de crestere), metoda bazata pe bonitarea terenurilor, metoda functiilor de productie (prezentata la capitolul "Alocarea resurselor").

Productia medie la ha prin metoda mediei aritmetice simple se calculeaza pe baza relatiei:

    in care: - productia medie la hectar;

X_i - productiile realizate in "n" ani

n - numar de ani luati in calcul

Metoda mediei aritmetice cu un ritm anual de crestere are in vedere media productiilor realizate in anii anteriori si ritmul mediu anual de crestere realizat in acea perioada.

Relatia de calcul este urmatoarea:

Metoda bazata pe bonitarea terenurilor are la baza productivitatea terenurilor in functie de relief, clima, hidrologie, masurile ameliorative folosite pentru ridicarea productivitatii acestora (irigatii, desecari, combaterea eroziunii etc.), distantele si starea drumurilor. In tabelul 8.19 se prezinta modul de calcul a productiei medii pe baza bonitarii terenurilor. Metodologia de calculare necesita parcurgerea urmatoarelor etape de lucru:

a.     se precizeaza notele de bonitare corespunzatoare pentru sol, relief, hidrologie si clima, la nivelul fiecarei sole, din anexele elaborate de institutele de cercetari de profil; se insumeaza aceste note obtinandu-se nota medie pentru conditii ecologice;

b.     se calculeaza punctajul total pentru conditii ecologice inmultind suprafata solei (solelor) cu nota medie calculata anterior;

c.      similar se procedeaza in continuare pentru notele de corectie in raport de distanta si starea drumurilor si pentru conditiile de irigare sau neirigare, rezultand nota finala de potentare pe fiecare sola;

d.     se determina cantitatea de produse pe un punct de bonitare, raportand productia medie la hectar realizata in ultimii 5 ani, la nota de bonitare pentru ecologie (productia medie pe ultimii 5 ani este de 2433 kg pe ha in exemplul luat);

e.     se calculeaza productia totala a solei inmultind productia pentru un punct de bonitare cu nota finala de potentare calculata la punctul "c";

f.       se calculeaza productia medie la ha, raportand productia totala determinata la punctul "e" la suprafata solei respective ;

g.      daca se doreste a se afla productia medie pentru toata suprafata culturii, se aduna productiile totale ale fiecarei sole, calculate la punctul "e" si se raporteaza la suprafata totala a culturii.

Planificarea productiei medii la hectar prin metoda bonitarii terenului *

Tabelul 8.19

Cultura

Sola

Supraf. ha

Tipul de sol

Nota pt. ecologie

Note totale ecologie

Corectii pentru.:

Note recal- culate

Coeficient de    potentare (irigare)

Note  potentate

Produc. Pe un punct de bonitare (kg/1pct)

Productia  totala (tone)

Productie medie (kg/ha)

Distanta si starea drumului

Total note corectii

Floarea soarelui

S1; S6

u

S4

u

Total

x

x

x

x

x

x

x

x

x Referat: Capitalul de risc si crearea companiilor inovative Proiect: Organele societatii cu raspundere limitata

Alecu I. , Tanasescu Rodica - Caiet de lucrari practice, AMD, 1997.

In cresterea animalelor nivelul productie medii se determina pe baza tendintei de evolutie a acesteia pe o anumita perioada (curbele de lactatie sau de crestere), tinand seama de varsta si de modificarile posibile  ale conditiilor de productie. Spre exemplificare se redau in figura 8.12. curba productiei medii de lapte la vaci pe perioada de exploatatie de 8 ani si curba sporului de crestere la tineretul taurin femel.

a) Sporul mediu zilnic la tineretul taurin femel pentru diferite categorii de varsta .

Litri/cap

5000

4000

3000

2000

1000

1 2 3 4 5 6 7 8 Anii de exploatare

a.     Curba productiei medii de lapte pe ani de exploatare la vaci.

Fig. 8.12. Nivelul si evolutia unor productii medii la animale

In stabilirea productiei pe animal ca prag minim, maxim si optim economic, un instrument util il constituie functiile de reproductie, acestea reflectand dependenta intre nivelul de alocare a resurselor si productia pe animal (vezi capitolul referitor la alocarea resurselor).

Programarea unui anumit nivel al productiei pe animal, posibil din punct de vedere tehnic, trebuie conditionata si de aspectul economic. Exista o stransa dependenta intre cresterea productiei pe animale si costurile de productie prin care se realizeaza nivelul prevazut.

Intrucat intr-un efectiv, exista diferente intre animale, in ceea ce priveste varsta si capacitatea productiva, pentru a preciza productia medie pe animal pentru intreg efectivul de animale, se utilizeaza metoda mediei ponderate care are urmatoarea relatie:

 

in care: q_m- productia medie pe ferma; n_i- numarul de vaci dintr-o anumita grupa productiva; q_i - productia medie pe vaca din grupa "i".

In tabelul 8.20 se prezinta spre exemplificare calculul productiei medii pe vaca intr-o ferma de 100 capete in care 20 capete din efectiv sunt la prima lactatie (capacitate productiva in general la nivelul a 80 % din productia ca adult), 60 capete sunt in lactatiile 2-6 si 20 capete sunt in ultimul an de productie (vor fi scoase din efectiv ca reforma).

Productia de lapte de vaca se programeaza pe luni calendaristice, pe baza cunoasterii efectivului de vaci pe luni de lactatie si a curbei de lactatie corespunzatoare nivelului productiei medii prevazute pe animal in perioada de lactatie. Efectivul de vaci pe luni de lactatie, in fiecare luna calendaristica, se stabileste in functie de repartizarea efectivului de vaci pe luni de lactatie la inceputul anului de plan si de distribuire a fatarilor pe lunile anului de plan, intocmindu-se miscarea efectivului de vaci pe luni de

Programarea productiei medii intr-o ferma de vaci

Tabelul 8.20

lactatie. Curba de lactatie poate fi redata sub forma de procente pe luni de lactatie din productia totala a unei lactatii (tabelul 8.21).

In functie de productia planificata pe lactatie si de acesti coeficienti, se calculeaza productiile de lapte pe luni de lactatie.

Agregarea acestor doua elemente oglindeste potentialul productiv al efectivului de vaci care se afla intr-o anumita structura din punct de vedere al lunilor de lactatie, in cadrul fiecarei luni calendaristice. In acest caz, productia lunara de lapte se stabileste pe baza relatiei:

Repartizarea procentuala a productiei de lapte la vaci,

pe luni de lactatie

Tabelul 8.21

In care: Eji reprezinta efectivul de vaci care se mulg in luna "j" de lactatie si in luna calendaristica "i"; qi - productia medie de lapte pe ferma a unei vaci in luna j de lactatie.

Productia totala anuala rezulta prin insumarea productiilor lunare:

O varianta a acestei metode are in vedere efectivul total de vaci mulgatoare dintr-o luna calendaristica, deci fara a mai tine cont de repartizarea acestora pe curba de lactatie. Relatia de calcul a productiei totale de lapte dintr-o luna calendaristica este:

Qi = Ei q n

in care: Ei - reprezinta efectivul de vaci mulgatoare in luna calendaristica "i"; q - productia medie pe zi de lactatie, stabilita ca un raport intre productia medie pe ferma pe lactatie si durata medie a unei lactatii de 305 zile; n - numarul de zile calendaristice ale lunii "i".

Productia marfa de lapte de vaca se stabileste pe luni calendaristice si pe intregul an, scazand din productia totala consumul intern (laptele pentru furajarea viteilor sau cel destinat prelucrarii in unitate).

Productia totala de lapte de oaie se programeaza in functie de numarul de oi ce se vor mulge si de productia prevazuta pe oaie mulsa. La planificarea productiei de lapte pe oaie mulsa se are in vedere ca aceasta se refera numai la cantitatea de lapte ce se va mulge dupa intarcarea mieilor.

Efectivul de oi ce vor fi mulse se stabileste pe baza stocului de oi existent la 1 ianuarie, dar tinand seama de procentul de oi programate a fata, de proportia de oi sterpe si eventualele pierderi de efectiv pana la intrarea in productie. Efectivul de oi ce se mulge reprezinta in general in fermele mai mari in jur de 85 % din stocul de oi existent la 1 ianuarie, cu exceptia ovinelor din rasa Merinos, la care acesta se va limita la circa 40%. Pentru a realiza o productie sporita de lapte pe oaie mulsa se recomanda realizarea sezonului de fatari in perioada decembrie - ianuarie in zonele de campie, in ianuarie - februarie in zona de deal, in septembrie - octombrie in cea de munte. Aceste masuri organizatorice vor permite ulterior formarea de turme de miei uniformi ca varsta si livrarea dupa intarcarea lor catre ingrasatorii in trimestrul II pentru campie, in trimestrul II si III pentru zona de deal si in trimestrul III pentru zona de munte.

Totodata sezonul de muls al oilor va incepe in lunile aprilie - mai pentru campie si respectiv pentru zona de munte in iulie - august, perioade in care oile sunt hranite pe pasuni.

Esalonarea productiei totale de lapte pe luni calendaristice se face in functie de luna de lactatie in care vor fi oile in fiecare luna calendaristica si de coeficientii de repartizare a productiei pe luni de lactatie (curba de lactatie).

Productia totala de lapte la oi poate reprezenta si productia marfa de lapte daca se livreaza ca atare, iar daca se opteaza pentru prelucrare in unitate, se va transforma in branza sau alte produse pe baza unui raport specific (1 la 5).

Productia de carne cuprinde: sporul total de crestere in greutate, productia de carne greutate vie si productia de carne - marfa. Sporul de crestere in greutate se programeaza la inceputul anului pe categorii de animale tinere si animale la ingrasat, in functie de numarul zilelor furajate si de nivelul sporului mediu zilnic conform relatiei:

St = Zaf Smz

In care:            St = sporul total

Zaf = zile animale furajate

Smz = sporul mediu zilnic

La sfarsitul unei perioade (luna, trimestru, an) calculul sporului total realizat (Str) are la baza formula:

Str = (Gsp - Gip) + Gei - Gin

In care:            Gsp = greutatea animalelor la sfarsitul perioadei

Gip = greutatea animalelor la inceputul perioadei

Gei = greutatea animalelor iesite pe diferite cai

Gin = greutatea animalelor intrate

Productia de carne greutate vie (Gvie) se calculeaza la categoriile de animale tinere si la cele ingrasate cuprinzand  greutatea animalelor existente la inceputul anului, greutatea animalelor prevazute a intra in cursul anului si sporul total in greutate planificat:

Gvie = Gip + Gai + St

In care:            Gip = greutatea animalelor la inceputul perioadei

Gai = greutatea animalelor intrate in cadrul categoriei

St = sporul total de crestere a categoriei

Productia de carne - marfa se stabileste in functie de numarul de animale livrabile pentru carne (conform evolutiei efectivului) si de greutatea medie a acestora la livrare.

Productia de oua se planifica pe specii si rase de pasari, diferentiat in functie de sistemul de crestere adoptat. Datorita faptului ca productia pe cap nu este uniforma pe un ciclu de ouat, pentru a avea posibilitatea determinarii juste a productiilor ce vor fi livrate pe luni si trimestre, este necesar a se programa productia de oua si pe luni calendaristice. In fermele de gaini unde se aplica principiul popularii si depopularii totale, in programarea productiei de oua se au in vedere urmatoarele: luna de productie in care vor fi pasarile in fiecare luna calendaristica in functie de data popularii halelor; efectivul mediu de pasari ouatoare pe luni calendaristice; productiile medii de oua pe luni de productie corespunzator productiei programate pe intreg ciclul de productie (curba de ouat).

In tabelul 8.22. se prezinta un exemplu de calcul a productiei de oua.

Programarea productiei de oua pe luni

Tabelul 8.22.

*) Productia medie de oua pe gaina pe luna se calculeaza inmultind procentul de ouat cu numarul de zile din luna si se imparte la 100.

Productia de lana se stabileste pe rase, in functie de calitatea lanii (fina, semifina, grosiera). Pentru stabilirea productiei de lana se iau in calcul ovinele exista in unitate la inceputul anului la categoriile de la care se va obtine lana (intrucat ovinele se tund o singura data pe an) si productia medie de lana corespunzatoare categoriei tunse. Prin insumarea productiilor de lana de la categoriile tunse rezulta productia totala de lana a fermei. Lana se prevede a se livra la terminarea campaniei de tuns.

Pentru celelalte produse animale: miere si ceara, gunoi de grajd etc., volumul productiei de obtinut se determina in functie de efectivul de animale  (familii de albine) prevazut in productie si productia medie pe animal.

Programarea valorificarii productiei animale se face pe baza hotararilor luate in evolutia efectivelor privind: efectivele care se vand, categoria, varsta, destinatia; efectivele de la care se obtin productii; consumurile interne; studiile de marketing. Aceste studii orienteaza deciziile privind directiile de valorificare (beneficiarii produselor si produsilor) in functie de nivelul preturilor, de raportul cerere-oferta pe diferite piete.

In programul de valorificare se evidentiaza urmatoarele date: volumul destinat valorificarii, calitatea produselor si termenele de livrare pe destinatii (beneficiari), preturile de valorificare, valoarea totala.