Inmultirea PERUSILOR
De la perusi, de fapt de la papagali
in general, oamenii ar trebui sa invete cate ceva. Un cuplu nu se desparte in
veci pururi!!! Numai daca sunt separati din motive independente de ei. Cat sunt
ele de mici, totusi tin unul la altul, chiar daca se mai cearta ei din cand in
cand.
Daca au conditii bune de trai (hrana suficienta,
igiena si mai ales sunt lipsiti de agitatie exterioara), o pereche de perusi
pot face pui. Desigur, prima data femela depune oua. Maturitatea perusilor vine
pe la 8-9 luni. De atunci, daca cei doi se inteleg bine, pot avea oua oricand.
In general, in perioada reproducerii, se poate
observa o mai mare afectivitate a celor doi. Sunt mult mai
'iubareti'. Si numai va treziti ca femela a depus un ou. Dupa doua
zile altul. Dupa alte doua zile, al treilea ou si tot asa pana va avea cam 5-6.
Pot fi exceptii cand sa aiba 9-10 oua, am auzit cazuri in care au avut 13 oua!
Acestea sunt de marimea unei alune, poate putin mai mari.
Insa pentru aceste oua trebuie un cuib. Acestea
sunt formate, de obicei, din placaj, iar jos au oscorbura unde pot fi puse
ouale. Cuiburi se gasesc in comert, la magazine specializate. Cuibul se
ataseaza de cusca, unde se taie cateva gratii in zona intrarii in cuib. La
coliviile mari, cuibul se poate introduce inauntru. Absenta cuibului va face ca
femela sa caute un coltisor si va incerca sa-si depuna ouale acolo (doar nu le
va tine in ea!). Am auzit cazuri in care incerca sa le urce undeva mai sus,
insa le scapa si acestea erau numai bune de omleta! Credeti-ma ca o femela
patimeste foarte mult daca nu are un cuib la indemana. Absenta cuibului duce la
cresterea sanselor ca ouale sa nu eclozeze, uneori la 100%.
Un cuib poate fi construit din lemn (scandura sau
placaj, ultimul fiind cel mai indicat) si sa fie destul de mare astfel incat sa
incapa usor un perus
cu aripile intinse. Adica sa aiba in jur de 12-13 cm inaltime si peste 20 cm
lungime si latime. Ganditi-va ca puii cand vor fi mari, femela va trebui sa isi
deschida aripile pentru a-i acoperi pe toti. In centrul de greutate al podelei
trebuie prevazuta sa fie o mica adancitura. Se recomanda ca partea superioara a
cuibului (acoperisul) sa fie detasabila, pentru a permite curatarea mai usoara.
Dupa 18 zile dupa ce a depus primul ou, va iesi
primul pui. Dupa doua zile al doilea 'sosit' si tot asa. Pe perioada
clocirii, cel putin la mine, doar femela a stat pe oua, barbatusul ii aducea
hrana. Barbatusii sunt mai neindemanatici si nu reprezinta niste
'closti' bune (daca va incerca sa stea pe oua, in timp ce femela mai
iese putin la aer, veti constata uneori intamplari de-a dreptul bizare; cum ar
fi faptul ca sta undeva langa ou si il cheama sa intre sub el cel putin asa
face Ricky al meu). Dar rolul de tata si-l joaca foarte bine!!! Sunt foarte
afectivi si sunt prezenti 'la raport' de fiecare data cand sunt
chemati (atunci femela bate usor cu ciocul in peretele cuibului). Mai vin si
nechemati, ceea ce 'sotia' apreciaza, dar uneori nu prea sunt de
acord cu prezenta lor in preajma cuibului (mai ales cand ies puii, iar
'tati' vrea sa mai stea prin cuib).
In salbaticie barbatusii zboara cat e ziua de
lunga in cautare de hrana, dar in captivitate este scutit de aceste drumuri;
problema este ca va aduce femelei doar ce are la dispozitie Macar in aceasta
perioada, hrana sa fie cat mai sanatoasa si mai variata. Puii au un ritm de
crestere intens, de aceea au nevoie de multa 'materie prima'
(proteine). Sa includeti cate un ou de gaina (cel putin de doua ori pe
saptamana dupa ce a iesit primul pui), care sa fie fiert tare; nu trebuie
neaparat sa fie razuit. Dati-le inclusiv coaja. Meiul este obligatoriu sa fie
in permanenta. Mai sunt in comert un fel de piatra sau oase de sepie care le
ajuta la digestie(ati vazut pasarile cum mananca nisip?) si le furnizeaza si
calciu; nu ar fi rau sa le luati.
Hrana juniorilor va fi asigurata de cei doi
parinti. In perioada aceasta ar fi bine sa le administrati hrana moale cum ar
fi mamaliga sau ou fiert. Meiul nu ar trebui sa lipseasca.
Puiul abia iesit din ou este foarte mic si
neajutorat; are nevoie de toata grija parintilor sai, de aceea e bine sa fie
lasati in pace. Nu umblati in colivie (in cuib sub nici o forma!) decat daca
este necesar: schimbarea hranei, curatirea coliviei etc. Un pui de o saptamana
a crescut de aproape trei ori decat a fost cand a iesit din ou.
Probleme ce pot aparea: Daca intentionati sa
inmultiti perusii (si papagalii in general), fiti foarte atenti cand cumparati
masculul. Sa fie dezvoltat foarte normal, daca se poate sa aiba ceva
'experienta' in trecut. De multe ori ouale nu mai eclozeaza din cauza
masculului. De asemenea cand vine clipele magice, adica timpul in care ar
trebui sa eclozeze, sa faceti diferite observatii. Daca nu vor iesi puii, dupa
cateva zile ar fi bine sa scoateti ouale, pentru ca vor reprezenta doar o sursa
de cearta intre perusi.
Puii sunt slabi si bolnaviciosi? La aceasta
intrebare va pot da trei raspunsuri: nu au parte de o hranire corespunzatoare,
ei sau parintii sufera de vreo boala sau cei doi parinti sunt rude
apropiate. Probabil la ultima la afirmatie trebuie niste explicatii: uneori doi
perusi care sunt frati au oua, dar din cauza endogamiei, puii vor iesit ca vai
de capul lor (si nu traiesc prea mult). Pentru a evita, pe viitor asemenea
probleme, intrebati la magazin sau cumparati perusi de la magazine diferite.
Sau, daca va permiteti, faceti-le teste ADN. Este un sfat bun si acesta, dar
nici chiar asa!
Din cauza lipsei de experienta sau parintii nu
inca nu s-au dezvoltat complet, primele 'ture' de oua s-ar putea lasa
cu esecuri. Se poate intampla ca doar a treia sau a patra oara sa iasa pui.
De asemenea nu va lasati impresionati de numarul
mare de oua; o data la doua zile trebuie sa iasa un pui, dar ritmul lor de
crestere va determina ca mama sa nu se poata ocupa de ouale ramase, iar acestea
nu vor ecloza. La o saptamana de la expirarea 'termenului' oualor din
care nu au iesit pui, e clar ca nu mai sunt de folos, de aceea ar fi bine sa
scoateti ouale ramase, ca numai incurca.
Dupa ce are trei saptamani si cateva zile, puiul
va da sa iasa din cuib. Probabil il veti mai vedea stand pe fundul coliviei.
Lasati-l, ca sa se invete sa mearga si sa manance, puteti chiar sa il scoateti
din cusca, dar sa va purtati frumos cu el; totusi, dupa un timp puneti-l la
loc. Cam dupa o luna, puiul este dezvoltat, poate chiar sa zboare. In cazul in
care constatati ca mama depune iarasi oua, iar puiul are cel putin sase
saptamani, il puteti separa.. Daca sunt mai multi pui, cei tineri sunt mai
putin dezvoltati decat fratele lor mai mare si s-ar putea sa mai trebuiasca sa
fie tinuti alaturi de mama nu stiu, nu am experienta despre asemenea
aspect!!! Oricum, eu nu prea sunt de politica de ai desparti, chiar daca exista
riscul sa femela sa nu poata avea grija de oua.
Tributul cerut de dragostea de mama: femelele care
depun oua pot avea o problema fatala; si anume hernia. Aceasta este provocata
de enormul efort pe care il depun cand scot ouale, mai ales daca sunt mai mari.
Hernia nu se poate preveni singura alternativa
ramand ca femela sa nu depuna oua, sau cel putin sa fie impiedicata sa le puna
asa des. Nu exista nici tratament (sau cel putin eu nu stiu de vreunul), iar
moartea dupa survine 2-3 zile de chinuri.
Cel mai evident simptom il reprezinta un fel de
inflamatie de culoare maronie, aflata undeva langa cloaca femelei. Exista in
unele cazuri in care se poate observa un lichid maro prin cuib sau prin cusca.
La un moment dat, pasarea incepe sa fie retrasa, sa-i nu-i mai pese nimic; in
fazele finale este foarte inerta si are un aspect de burete.
