Amenajarea domeniului schiabil si crearea mijloacelor de transport pe cablu

este coordonata strategic ace trebuie apreciata ca avand prioritate absoluta in amenajarea turismului montan deoarece partiile si telefericele reprezinta esenta ofertei de iarna, iar realizarea lor trebuie totdeauna sa preceada finalizarea celorlalte echipamente (de cazare, agreement, alimentatie)

in functie de aceste coordinate sip e baza unor norme si indici de corelatie vor fi dimensionate amplasate si structurate toate elementele functionale ale unei statiuni montane  in conditiile respectarii urmatoarelor cerinte:

1. incadrarea partiilor de schi in normele tehnice in normele tehnice internationale elaborate cu federatia internationala a schiorilor

2. asigurarea unor partii si a unor raporturi ideala intre structura partiilor (ca grad de dificultate si structura cererii) se apreciaza ca trebuie sa predomine partiile foarte usoare, usoare si medii deoarece practica a demonstrate ca structura turistilor sositi iarna intr-o statiune montana se prezinta astfel:

- neschiori 20%

- schiori de plimbare 5%

- schiori de scoli de schi 15%

- schiori alpini 60%

- din cauza schiorilor alpini (10% foarte buni; 30% buni; 30% avansati; 30% incepatori)

3. amenajarea si extinderea suprafetelor pentru practicarea schiului de fond si al celui de plimbare care are tot mai multi adepti

4. orientarea spre Nord a partiilor de schi este absolut obligatorie  la altitudinea de 1600-1800m

Determinarea capacitatii de primire a statiunilor montane si corelarea dimensiunilor echipamentelor sale

in orice proiect de amanajare turistica o etapa importanta este determinarea marimii optime a acesteia

in functie de anumite norme de utilizare trebuie sa se respecte 3 cerinte fundamentale:

a) gradul de toleranta este un element de caracterizare a mediului

b) gradul de confort reprezinta limita de densitate a turistilor si a constructiilor turistice pentru a se putea evita supraaglomerarea

c) pragul fizic reprezinta o limita pentru expansiunea turismului in zona, adica o cota de exploatare a zonei montane

- pentru asigurarea unui echilibru complex, economic, social si ecologic al zonei montane specialistii au conceput tehnici de determinare a capacitatii optime de primire dintre care retinem:

Q=     S x K

N

- un alt model de amenajare turistica a zonei montane are in vedere corelarea capacitatii partiei in raport cu debitul instalatiei de transport pe cablu pe baza formulei:

Q=   Qt x Kt x Th

Z

Q- capacitatea partiei la un moment dat

Qt- capacitatea orara a telefericului

Kt- coeficientul de incarcare a instalatiei (0.3-1)

T- tipul de functionare a instalatiei (telefericului)

h- diferenta de nivel al partiei

Z- diferenta de nivel parcurs de un schior

- in ceea ce priveste determinarea capacitatii de cazare a statiunii (nr. locuri) ea se va face in stransa corelatie cu marimile calculate anterior

- utilizandu-se in acest scop o serie de mai  multi indicatori fie de corelatie, fie indici de functionalitate

a) gradul de mobilitate al schiorului se calculeaza cu formula

A=    Lp

Nl

- pe plan mondial A=3 pana la 6 m loc de cazare

b) gradul de satisfacere a cercetarii turistice se determina pe baza relatiei

Cs=     Qt

Nl

- pe plan mondial Cs= 1.25

Factorii de succes a unei statiuni montane (atractivitatea statiunii)

-succesul unei statiuni montane va fi dat de componentele principale al produsului turistic continut in amenajarea zonei montane

- acestea sunt:

a) domeniul schiabil si dotarile aferente

b) serviciil de cazare si de alimentatie

c) serviciile suplimentare

d) protectia mediului

- dupa parerea specialistilor cele 4 componente ale produsului turistic constituie in fapt factorii de marketing specifici statiunii montane care trebuie sa tina seama de tendintele manifestate de cererea turistica

- factorii de marketing specific statiunii montane sunt urmatorii:

1. lungimea si calitatea partiilor de schi

2. indicatorul metri/ partie/loc de cazare

3. numarul si calitatea tehnica a mijloacelor de transport pe cablu correlate cu capacitatea de cazare

4. structura si diversitateaamenajarilor pentru practicarea sporturilor de iarna (partii pentru schi, sanius, bob, trambuline pentru sarituri, partii pentru schi fond si patinuar)

5. structura si diveristatea amenajarilor pentru sportul de vara (tennis, baschet, volei, natatie, ecitatie, tirul cu arcul, minigolf)

6. volumul si gradul de confort al capacitatilor de cazare

7. originalitatea ofertei produselor si serviciilor turistice   precum si calitatea lor

- toti acesti factori se constituie concret in elementele care confera atractivitatea statiunii montane

- evaluarea atractivitatii unei statiuni montane se poate face tot pe baza diferitelor modele respectandu-se obligatoriu urmatoarele etape:

a) selectarea factorilor de mk ai statiunii

b) stabilirea importantei relative a fiecarui factor prin acordarea unei note de la 1 la 10

c) determinarea nivelului calitativ al fiecarui factor si apoi cuantificarea  (marimea) acestuia

d) insumarea contributiilor fiecarui factor cu nivelul sau calitativ

e) insumarea contributiilor tuturor factorilor de marketing care trebuie sa dea o valoare sub 500 puncte

- atractivitatea maxima se apropie de 500 puncte

- in practica atractivitatea unei statiuni montane depinde pe langa elementele de atractie naturala si de echipamentele pe care le ofera si animatia ce asigura turistilor participanti la sejururile montane

- in principal zonele montane amenajate sunt considerate cele care imbina o buna accesibilitate pentru turistii cu o puternica atractivitate a elementelor naturale de atractie precum si elementeleor de cazare, alimentatie, agreement.