Oferta si productia turistica

Oferta turistica, categorie corelativa a pietei turistice, constituie, in multe situatii, mobilul determinant al efectuarii actului turistic.

Distinctia care trebuie evidentiata intre oferta si productia turistica porneste de la definirea celor doi termeni. Astfel, oferta turistica este reprezentata de cadrul si potentialul natural si antropic, echipamentul de „productie” a serviciilor turistice, ansamblul bunurilor materiale si serviciilor destinate consumului turistic, forta de munca specializata in activitatile specifice, infrastructura turistica si conditiile de comercializare (pret facilitati).

Productia turistica este data de ansamblul de servicii care mobilizeaza forta de munca, echipamentul turistic si bunurile materiale si care se materializeaza intr-un consum efectiv.

Deci oferta presupune nu numai productia turistica, ci si existenta factorilor naturali.

Relatia oferta turistica – productie turistica este marcata de o serie de particularitati, care o diferentiaza de aceeasi relatie existenta pe piata bunurilor materiale:

productia turistica poate fi cel mult egala cu oferta, in timp ce pe piata bunurilor materiale, oferta este cel mult egala cu productia;

oferta turistica exista si independent de productie, pe cand productia turistica nu se poate realiza in afara ofertei; in schimb, oferta bunurilor materiale nu se poate detasa de existenta unei productii;

structura ofertei turistice nu coincide intodeauna cu structura productiei turistice, in timp ce structura ofertei de bunuri reflecta structura productiei respective;

oferta turistica e ferma – exista atat timp cat exista si elementele care o compun, pe cand, productia turistica e efemera, ea exista atat timp cat se manifesta consumul si inceteaza o data cu incheierea acestuia.

Relatia dintre cele doua elemente este foarte complexa, de interconditionare reciproca, oferta fiind sursa a productiei turistice iar productia fiind cea care da viata, mobilizeaza oferta.

Caracteristicile ofertei

Asa cum rezulta si din definitiile prezentate, oferta turistica are un caracter complex si eterogen, fiind alcatuita din mai multe componente, care se pot structura astfel:

potentialul turistic, ca element de atractie a cererii turistice format din totalitatea resurselor naturale si antropice ale unei zone;

echipamentul turistic, alcatuit din ansamblul activelor fixe si circulante care concura la satisfacerea nevoilor turistilor;

serviciilor prestate turistilor si bunurilor oferite acestora spre consum, bunuri cu destinatie turistica exclusiva;

forta de munca, cea care transforma din potentiale in efective celelalte elemente sus-mentionate.

Complexitatea ofertei turistice (si a productiei, in egala masura), este data si de numarul mare de prestatori sau „fabricanti” ai produselor turistice. Faptul ca produsul turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul sau, face aproape imposibila furnizarea de catre un singur producator a tuturor prestatiilor generate de consumul turistic. De aceea, prestatorii sunt puternic specializati, au profile diferite, uneori chiar interese diferite si cel mai adesea un mod de organizare distinct. Astfel, la realizarea produsului turistic participa societati comerciale care au ca obiect de activitate cazarea, masa, transportul, agrementul, „fabricarea” calatoriilor turistice (tour-operatorii), de asemenea pot participa organisme si asociatii cu vocatie sociala, organisme locale si teritoriale etc.

Pe langa aceasta specializare puternica a prestatiilor de servicii turistice, trebuie sa mentionam si faptul ca intre acestia predomina intreprinderile mici si mijlocii, fapt care a si dus la  o faramitare excesiva a ofertantilor de servicii turistice. Asa cum se poate constata, insa acesta nu exclude posibilitatea regruparii lor in organisme puternice, bine individualizate, care pot domina piata turistica, la un moment dat.

O alta caracteristica a ofertei turistice, cu multiple implicatii in realizarea actului turistic, o reprezinta rigiditatea acesteia. Aceasta particularitate este datorata, in primul rand, inadaptabilitatii (adaptabilitatii reduse) la variatiile atat cantitative cat si calitative ale cererii turistice.

Imposibilitatea deplasarii ofertei, care presupune mobilitatea consumatorului si nu a produsului turistic, constituie o alta particularitate a ofertei turistice. De asemenea, oferta turistica nu poate fi stocata – odata neconsumata, ea se pierde-, aspect care prsupune cheltuieli suplimentare pentru agentii economici ofertanti in sensul promovarii produselor turistice si adaptarii acestora la mutatiile intervenite in structura cererii.

Oferta turistica este dependenta de echipamentele turistice, de numarul si structura fortei de munca. Investitiile, atat materiale, cat si umane, in industria turistica, sunt foarte costisitoare, fapt care nu permite inlocuirea rapida a acestora pentru a se adapta la mobilitatea cererii turistice.

Dupa cum se poate observa din analiza caracteristicilor ofertei si productiei turistice, neconcordanta in timp si spatiu a cererii cu oferta turistica poate fi generatoarea unor efecte economice si sociale de mare amploare, ce se concretizeaza in: satisfacerea necorespunzatoare a turistilor, neutilizarea echipamentelor turistice si ca atare, prelungirea duratei de amortizare a acestora si incetinirea ritmului de inlocuirea a capacitatilor uzate fizic sau moral etc.

Dar, prin eforturile conjugate ale organizatorilor si prestatorilor de servicii turistice, printr-o buna cunoastere a tendintelor in evolutia cererii turistice, se poate profita, in anumite limite, de o alta caracteristica a ofertei turistice: posibilitatea substituirii unui tip de oferta cu altul. Acestea presupune insa ca si motivatiile turistice sa se poata substitui la un moment dat, dar mai ales ca elementele componente ale ofertei sa aiba un caracter polifunctional, sa satisfaca alternative de consum diverse.