Coordonarea activitatiilor turistice la nivel local si dezvoltarea socio-economica a satului romanesc

Coordonarea activitatiilor turistice la nivel local si dezvoltarea socio-economica a satului romanesc

Turismul este una din primele ramuri in care reorganizarea institutionala economica si sociala a inceput, in primul rand, prin descentralizare si privatizare.In acest sens, potrivit HG din 17.12.1992, sub aspect institutional la nivel local a fost agreata si infiintarea centrelor teritoriale de promovare a turismului, ca servicii publice decentralizate, in limita a 50 de posturi in afara birourilor de informare turistica din strainatate, in limita a 30 de posturi coordonate de Ministerul Turismului.Incepand cu 1994 acestea au fost trecute in subordinea Camerelor de Comert, Industrie si Agricultura.Este o situatie care, cel putin pana acum, plaseaza turismul regional pe un nivel de interes mai putin strigent.

Activitatea acestor organisme se deruleaza la nivel local pe baza Regulamentului de Organizare si Functionare a acestor centre in care sunt sistematizate problemele legate de subordonare, sunt descrise atributiile consilierilor economici si prezentate relatiile de colaborare.

In prezent promovarea, autorizarea si controlul activitatii turistice in profil teritorial sunt infaptuite prin infiintarea unor nuclee administrative zonale.Pentru aceasta OACT are 12 reprezentanti zonali care isi desfasoara activitatea impreuna cu specialistii desemnati de consilile judetene si cu cele locale, asociatiile profesionale si organizatiile non-guvernamentale din turism.

Prin reprezentantii zonali consilile judetene si cele locale vor beneficia de informatii privind activitatea de turism la nivel national.De asemenea, Organizatia pentru Turism dispune de 12 posturi pentru reprezentantii zonali, care coopereaza in activitatea lor cu specialistii administratiilor publice locale, asociatiile profesionale si organizatiilor non-guvernamentale din turism.

Prefecturile cu sprijinul consililor judetene si locale, au obligatia de a asigura spatiul si conditiile corespunzatoare de desfasurare a activitatii reprezentantiilor zonali (HG 58/ 10.03.1997, art.4 si 5).

In mod efectiv, activitatea propriu-zisa din turism, serviciile turistice acordate turistilor se deruleaza in cadrul societatiilor comerciale infiintate si constituite conform legilor nr.15/1990 si nr. 31/1990.Diferitele forme juridice ale acestora se deosebesc in ceea ce priveste modul de constituire a patrimoniului si a conducerii firmei, modul de asumare a riscurilor si de impartire a profiturilor rezultate din activitatea prestata.

Turismul rural si dezvoltarea socio-economica a satului romanesc

Turismul rural se desfasoara in ariile extraurbane, utilizeaza pensiunile si fermele agroturistice pentru cazarea si servirea mesei si beneficiaza de un mediu nepoluat si de atractii turistice naturale sau create de om.El se practica pentru odihna si recreere, cura de aer, sporturi si educatie, tratament balnear etc.

In literatura de specialitate se utilizeaza si notiunea de agroturism care, prin continutul sau exprima sfera de cuprindere, adica o activitate economica complementara agriculturii dintr-o localitate rurala.

Date fiind varietatea si valoarea peisagistica a cadrului natural, diversitatea si dispersia in teritoriu si cu precadere in spatiul rural a patrimoniului cultural-istoric, aceasta forma de turism cuprinde peste 60% din cuprinsul tarii , conducand la desconcentrarea marilor aglomerari turistice si la evitarea degradarii mediului inconjurator si a produselor turistice.

Turismul rural nu necesita investitii mari pentru amenajarile de infrastructura si suprastructura sau pentru alte dotari si nu produce aglomerari cu caracter urban ca in cazul statiunilor turistice.

Pe de alta parte, ofera populatiei cu venituri reduse posibilitatea de odihna  si recreere, de petrecere a timpului liber in vacanta sau week-end in peisajul pitoresc al mediului rural.

Turismul rural se practica in Romania din anii 1920-1930 dar abia in 1973-1974 s-a incercat revitalizarea acestuie prin identificarea a 33 de sate turistice din toate zonele etnografice si omologarea gospodariilor taranesti, insa actiunea a fost oprita din ratiuni politice.Ulterior au fost omologate 13 sate, dar au functionat numai doua si anume Leresti (jud.Arges) si Sibiel (jud.Sibiu).

Dupa 1990 s-au initiat actiuni de promovare a turismului rural la nivel organizatoric, legislativ, formativ, de cercetare si cooperare internationala.Astfel s-a infiintat Comisia Zonei Montane care avea si sarcini de organizare si promovare a turismului in mediul rural, apoi au aparut agentii economici specializati.

Constituirea Asociatiei Nationale pentru Turism Rural, Ecologoc si Cultural (ANTREC) a dat un nou impuls acestei forme de turism prin crearea de 10 filiale judetene cu circa 800 de ferme agroturistice si pensiuni.

Dupa unii autori, satele turistice sunt asezari rurale situate intr-un cadru nepoluat si pitoresc care prezinta urmatoarele avantaje: traditii etno-folclorice si case cu arhitectura specifica unei zone etnogeografice, gospodarii taranesti cu un anumit grad de confort ce se inchiriaza turistilor, monumente cultural-istorice, muzee si atractii naturale si culturale ce pot fi utilizate in dezvoltarea agrementului, dotarii comerciale, sanitare si de telecomunicatie, accesibilitatea usoara la drumurile nationale si cai ferate, retea rutiera partial modernizata etc.

Dezvoltarea turismului se impune in spatiul rural atat in plan economic cat si in cel social, contribuind la dezvoltarea satului romanesc prin:

- posibilitatea realizarii unei politici de dezvoltare a acesteia pe termen lung avand la baza stranse legaturi cu agricultura, mediul inconjurator si politici sectoriale.

- posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri si locuri de munca care sa determine o noua dezvoltare pe plan local si regional

- incurajarea activitatiilor traditionale locale, mai ales artizanatul, dar si cele care pot determina dezvoltarea unui comert specific si crearea de noi locuri de munca

- cresterea veniturilor locuitorilor din asezarile rurale generate prin valorificarea resurselor locale, produse agroalimentare, ecologice pentru consumul turistilor sau vanzarea catre acestia si potentialul turistic existent

- factor dinamizator al procesului de crestere a calitatii vietii in mediul rural

In ansamblul sau, turismul rural prin activitatiile sale sezoniere si permanente trebuie sa se dezvolte intr-o asa maniera incat agricultura sa nu fie afectata sau neglijata.

Turismul rural poate stimula largirea activitatiilor altor ramuri din mediul satesc: industria locala de produse agro-alimentare (preparate din carne si lapte), industria de prelucrare a fructelor de padure, artizanatul (produse pentru decorarea interioara a locuintelor sau suveniruri pentru turisti ) sau mica industrie mestesugareasca si crearea de noi locuri de munca.

Toate acestea alaturi de dezvoltarea serviciilor (comert, prestari de servicii, transport) la care apeleaza turistii conduc la sporirea fortei de munca, dar si la dezvoltarea localitatii.

Diversificarea activitatiilor prin turismul rural are implicatii deosebite asupra vietii social-politice prin:

- schimbarea structurilor de varsta si sexe in functie de noile ocupatii profesionale (de ex. : prin retinerea populatiei tinere in aceste localitati)

- diversificarea ocupationala a populatiei rurale, indeseobi cea tanara

- pastrarea modelelor socio-culturale existente, a traditiilor populare si a arhitecturii locale

- asigurarea pentru turisti a unor vacante alternative, concomitent cu cresterea gradului de cunoastere si apreciere fata de viata rurala traditionala

- contributia la educatia si instructia populatiei turistice tinere, dar si a altor segmente

- cresterea calitatii vietii populatiei locale, ca si a gradului de instruire si cunoastere a acesteia , strangerea de relatii prietenesti intre localnici si turisti

Promovarea si dezvoltarea turismului rural nu trebuie sa faca abstractie de impactul negativ pe care il poate avea asupra mediului ambiant si anume disparitia unor specii de flora si fauna, a unor monumente ale naturii, disparitia unor terenuri agricole si forestiere, cresterea gradului de urbanizare etc.

Aceasta presupune realizarea unor strategii de dezvoltare si promovare a turismului rural pe termen lung si mediu care sa cuprinda printre altele si urmatoarele:

- finantarea unor programe de formare si educatie a viitorilor lucratori din turismul rural, specialisti in mestesuguri si activitati artizanale sau in alte activitati

- stimularea activitatilor non-agricole complementare mai ales prin crearea de noi unitati economice agro-productive si de servicii, dar si prin valorificarea potentialului turistic si agricol

- asigurarea unei exploatari durabile a tuturor resurselor existente (inclusiv turistice), a protectiei acestora si a mediului inconjurator

- selectarea unor localitati specifice zonelor etnografice rominesti pentru finantarea periodica a unor proiecte de amenajare complexa pentru turismul rural

- amenajarea unor ferme agroturistice moderne ca dotare si organizare a activitatii, dar cu respectarea arhitecturii si traditiilor locale

Romania are mari posibilitati de dezvoltare a turismului rural, practicarea acestuia fiind nu numai posibila, dar si foarte necesara in etapa actuala.Veniturile banesti realizate vor conduce la ridicarea nivelului de civilizatie a satului romanesc.