Solutionarea dilemelor etice - dilemele etice

Esenta problemelor etice in unitatea economica consta in conflictul permanent dintre performanta economica a firmei, masurata prin costuri, venituri, profit, dividende etc., si performanta sociala a acesteia, mult mai greu de evaluat si reprezentand obligatiile fata de angajati, consumatori, creditori, furnizori.

Rezolvarea conflictului este adesea extrem de dificila, presupunand evaluarea complexa a balantei dintre realizarea economica si performanta sociala, din perspectiva corectitudinii, cinstei, justetei deciziei.

Este etic de a nu divulga informatia, care poate sa-l faca pe un bun lucrator sa-si schimbe locul de munca?

Este etic de a da mita, pentru a primi un contract avantajos?

Este etic de a permite companiei de a amplasa deseurile daunatoare intr-o forma periculoasa?

Dl George si Webley enumara o serie de subiecte care constituie frecvent dileme in etica afacerilor:

etica personala;

drepturile salariatilor;

securitatea / siguranta consumatorului;

discriminarea;

codurile de conduita;

practicile financiare (contabile);

utilizarea energiei;

responsabilitatea organizatiilor;

relatiile cu corporatiile;

semnalele de alarma;

Internetul si protejarea intimitatii;

protectia animalelor si cercetarea;

practicile de coruptie;

salariile directorilor.[1]

Un sondaj pe aceasta tema, efectuat pe un esantion de 300 companii din S.U.A., a ilustrat faptul ca in topul dilemelor etice se afla conflictele de interese ale angajatilor, darurile incorecte pentru persoanele de la nivel central, hartuirea sexuala (91%), platile neautorizate (85%), spatiul privat al angajatului (79%), conflictele intre etica firmei si practicile de afaceri (77%). Dupa cum se pare, salariile directorilor nu constituie un motiv de ingrijorare, situandu-se pe ultimul loc in topul respectiv (37%).[2]

Dilemele etice se pot regasi practic la nivelul oricarei decizii luate in cadrul unitatii economice: in legatura cu salariatii, furnizorii, clientii, concurentii etc.

Complicitatea dilemelor etice este indiscutabila si sunt necesare recomandari practice referitor la solutionarea lor.

In acest caz, situatiile conflictuale trebuie trecute succesiv prin trei filtre pentru a obtine o decizie etica, decizie care sa optimizeze raportul: performanta economica - performanta sociala. De fapt, este vorba de trei tipuri de analiza:

analiza economica;

analiza legala;

analiza etica.

Analiza economica abordeaza problema manageriala din perspectiva teoriei microeconomice. Aceasta analiza se bazeaza pe convingerea ca managerii unei organizatii trebuie intotdeauna sa actioneze pentru maximizarea veniturilor si minimizarea cheltuielilor.

Analiza legala trateaza dilemele etice prin prisma teoriei legalitatii, pornind de la ideea ca, intr-o societate democratica, fiecare lege reprezinta judecatile colective, morale facute de membrii ei in legatura cu un litigiu determinat. Acest tip de analiza ajuta la cunoasterea legalitatii unei situatii dar, deoarece legea nu acopera decat partial sfera standardelor morale, analiza legala este insuficienta in solutionarea unei dileme etice.

Lucrare: Definitia clasica a probabilitatii. Camp de evenimente. Axiomele lui Kolmogorov Lucrare: Ce este matematica? - matematica vazuta ca suma a ramurilor sale, matematica- modalitate de a modela lumea, matematica privita ca limbaj

Analiza etica este bazata pe procesele de gandire rationala. Optica este aceea ca un manager va trebui sa actioneze intotdeauna in concordanta cu anumite principii de comportament, care mai sunt denumite "standarde etice".

Managerii pot fi increzuti ca o actiune potentiala va fi considerata etica de catre publicul larg in cazul in care respecta unul sau mai multe dintre standardele de mai jos:

principiul utilitarist;

principiul individualist;

principiul justitiar;

regula de aur;

etica profesionala;

testul TV;

O raspandire mai larga au primit-o primele trei principii de formare a argumentarii etice.

Principiul utilitarist actioneaza intr-un mod care va aduce cel mai mult bine celui mai mare numar de oameni. Tot beneficiul, fiind comparat cu dauna pricinuita trebuie sa preleveze si in acest caz actiunea se considera etica. Daca exista mai multe alternative, fiecare soldandu-se cu un anumit nivel al pagubei, se alege varianta cu paguba minima.

Principiul individualist - actioneaza intr-un mod care sa se bazeze pe libertatea constiintei, pe libertatea individuala. Dreptul unui individ la libertatea de constiinta este sprijinit si intarit prin oprirea altor indivizi de a limita aceasta libertate. In aceasta abordare responsabilitatea fata de societate este marginalizata (de exemplu: un angajat al intreprinderii comerciale discuta in afara acesteia despre politica de pret in baza dreptului de a vorbi liber).

Principiul justitiar - actioneaza intr-o astfel de modalitate incat actiunea intreprinsa in anumite conditii sa poata fi considerata o lege, regula sau norma de comportament universal. Conform acestui principiu deciziile etice nu trebuie sa depinda de rezultatul concret (orice mita este un rau, mintirea unui client este imorala).

Respectarea simultana a acestor trei principii este foarte dificila, uneori chiar imposibila. Un manager, care urmareste, de exemplu, pastrarea secretului privind patrunderea pe o noua piata incalca libertatea cuvantului, esentiala in principiul individualist. Prin aceasta "lipsa" de transparenta, managerul protejeaza interesele organizatiei, angajatilor, fiind etic conform principiului utilitarist.

La fel, uneori este complicat de cuantificat toate daunele, pagubele si beneficiile cauzate de o actiune sau activitate, precum si de a evolua care dintre ele este minima sau maxima. De exemplu, in cazul unei greve ce s-a finalizat in favoarea angajatilor intreprinderii date, au suferit pierderi proprietarii si furnizorii, respectiv si consumatorii. Determinarea pagubei minime este dificila.

De aceea, de rand cu principiile mentionate mai sus, la solutionarea unei dileme etice mai pot fi folosite urmatoarele standarde:

Regula de aur      Actioneaza in acelasi mod in care ai vrea ca altii sa te trateze pe tine.

Etica profesionala Intreprinde actiuni care vor fi percepute drept adecvate de catre un grup dezinteresat de colegi care au aceeasi profesie.

Testul TV        Managerii trebuie sa se intrebe intotdeauna: "M-asi simti confortabil daca ar trebui sa explic unei audiente nationale la TV de ce am intreprins o asemenea actiune?".

Decizii manageriale ideale, convinabile absolut pentru toate partile cointeresate, practic nu exista. Familiarizarea cu standardele etice permite managerilor sa argumenteze decizia sa partilor cointeresate, iar ultimilor - sa evalueze calitatea argumentelor normale.

Deciziile etice, ca solutii pentru rezolvarea dilemelor etice, prezinta o serie de particularitati:

majoritatea deciziilor etice au consecinte ample ce nu se limiteaza la un singur nivel managerial;

consecintele deciziilor etice sunt, in general, nesigure si greu de estimat;

cele mai multe decizii etice au implicatii personale asupra vietii si carierei managerilor, mai ales in conditiile in care controlul managerial inregistreaza rezultatele financiare ale activitatii si nu calitatea etica a deciziilor ce au condus la rezultatele respective;

cele mai multe decizii etice au multiple variante, ele nu reprezinta o simpla alegere intre "da" si "nu".

Problema luarii unei decizii etice se complica atunci cand intra in conflict mai multe valori.

Nu este secret, ca pentru manageri conteaza mai mult indicatorii cantitativi ai eficientei de aceea deseori ei tind sa evite solutiile primite din aspect etic, care reprezinta pentru ei anumite dificultati. Aceste dificultati pot fi legate de contrariul dintre abordarea etica si economica sau tehnica, fie de complicitatea operarii cu diferite niveluri ale normelor etice. Ca ajutor in aceasta situatie pot servi (ce-i drept intr-o masura limitata) standardele mentionate mai sus si unele recomandari referitor la implementarea solutiilor etice in management.

La aparitia unui conflict intre normele etice din diferite nivele, el se recomanda sa fie solutionat dupa principiul prioritatii. Asa conflict e posibil cand are loc amplasarea filialelor unei companii in tari si regiuni cu diferite culturi. Cu toate ca hipernormele si macronormele trebuie sa domine, e necesar sa fie luate in consideratie si micronormele.

Astfel, daca o companie din vest creeaza o intreprindere intr-o tara in curs de dezvoltare, se utilizeaza regulile tehnicii securitatii primite in occident, ce interzic discriminarea in timpul angajarii si utilizarea muncii copiilor. Se considera, ca aceste hipernorme vor corespunde intereselor tarii date, cat si partenerilor sai. In acelasi timp, remunerarea muncii trebuie sa fie stabilita in dependenta de standardele locale, ca sa se respecte "principiul echitatii" in relatiile cu partenerii sai.

Etica businessului contemporan pune pe prim-plan acele norme care sunt clar formulate, deoarece in caz contrar ele sunt greu de utilizat la luarea deciziei manageriale.

Astfel, unele companii pastreaza confidentialitatea corespondentei angajatilor sai prin intermediul postei electronice, motivand aceasta prin drepturile omului la taina corespondentei, altii o controleaza, argumentand aceasta prin dreptul sau la proprietatea computerelor si pastrarea informatiei de serviciu. O decizie etica reprezinta o expunere clara, fara ambiguitate al politicii companiei in ceea ce priveste utilizarea computerelor de catre angajati (indiferent de continutul concret al acestei expuneri).

La elaborarea deciziei manageriale e necesar de precautat si de evaluat aspectele economice, tehnice, sociale si etice. Daca se iau in consideratie toate sau majoritatea din ele, decizia poate fi considerata ca argumentata in mod stiintific. Aspectul moral il au multe decizii, care lezeaza interesele altor oameni sau organizatii, deoarece alegerea corecta nu intotdeauna tine de domeniul eticii.

Astfel, pentru reputatia firmei e important de determinat, daca vor influenta asupra avantajului obtinut de intreprindere de la restructurarea ei pierderile morale, care vor aparea in urma reducerii cadrelor, sau invers, compania mai mult va castiga decat va pierde, in opinia investitorilor, sau poate reducerea cadrelor nu are alternative si nu poate fi evaluata moral.

Cu toate ca pentru business motivarea economica a deciziilor joaca un rol primordial, aceasta nu presupune ca etica cedeaza sau impiedica interesul economic sau de alt ordin. Unii manageri, deseori, atribuie eticii un sens de "antivenit" si o exclud din criteriile posibile la luarea deciziilor de conducere. Dar aceasta este o pozitie gresita. La alegerea variantei optime e important, ca considerentele etice sa majoreze influenta factorilor economici, iar acestia, la randul sau, sa sporeasca influenta factorilor etici. Etica nu pretinde la rolul de "judecator", ci este indreptata spre luarea unor decizii, fundamentate din toate punctele de vedere.

Astfel, decizia de a finanta o activitate de caritate sau de a procura filtre noi de curatire nu se poate de argumentat prin considerente economice, dar numai prin abordarea etica. Realizarea bauturilor spirtoase adolescentilor majoreaza venitul, dar nu este admisibila din punct de vedere etic, juridic, social si totalitatea lor prevaleaza asupra argumentelor economice. Daca din motive tehnice sau economice nu se poate de majorat calitatea produselor, cerintele etice fata de ele nu se anuleaza, dar se reduc la un nivel minim admisibil (produs nedaunator, un numar mic de reclamatii).

Importanta aspectului etic, sau masura in care el trebuie sa fie luat in consideratie depinde, de un sir de factori prognozabili:

Consecintele morale, atat pozitive, cat si negative;

Consensul social - nivelul de acord sau dezacord moral din partea societatii, consumatorilor sau colectivului organizatiei cu o decizie sau actiune;

Dauna sau folosul probabil, la primirea deciziei pentru grupurile cointeresate;

Viteza aparitiei consecintelor;

Marimea distantei (psihologice, culturale) intre persoanele care au participat la luarea deciziei si acei asupra carora aceasta decizie o sa influenteze (daca distanta e mica, atunci consecintele se vor manifesta repede, daca e mare, consecintele vor ajunge mai tarziu, intr-o forma mai slaba sau nu se vor manifesta deloc);

Concentrarea urmarilor - procentul de persoane, asupra carora se vor manifesta consecintele deciziei luate.[4]

In scopul solutionarii dilemelor etice din unitatile economice si luarii unor decizii manageriale, este util sa se conduca de urmatorul model, care presupune parcurgerea anumitor etape:

I.            Se culege informatia pentru o fundamentare multilaterala a deciziei. Daca sunt atinse interesele participantilor de baza in afaceri, managerii prognozeaza nivelul de influenta.

II.          Se cumuleaza normele etice corespunzatoare de la diferite nivele. Daca intre ele apar careva conflicte, se utilizeaza regula prioritatilor: domina hipernormele, apoi macronormele si doar, la sfarsit, micronormele. Insa toate trebuie sa fie expuse clar si pe intelesul tuturor.

III.        Dupa excluderea variantelor inacceptabile se pregatesc doua variante argumentate etic - varianta dorita si minim acceptabila.

IV.       Se determina, daca e posibil de modificat varianta minim acceptabila in cea dorita.

V.         Cand nu este clar fundamentata decizia din punct de vedere etic este necesar de condus de alte aspecte: economice, sociale, tehnologice.

Astfel, reducerea personalului in urma modernizarii procesului de productie, daca este dictata de necesitatile productiei, e greu de evaluat din aspect moral. Castigul sumar de la asa reducere (economic, tehnologic) este superior considerentelor morale in folosul pastrarii locurilor de munca.[5]

Utilizarea flexibila al eticii afacerilor permite firmelor de vaza din strainatate sa foloseasca maximal potentialul factorului etic, fara a crea conflicte cu alte componente.

In scopul utilizarii mai eficiente a eticii in luarea deciziilor manageriale sunt necesare cel putin doua conditii: atentia managerilor la aceste intrebari si cultura organizationala inalta.

Prima este caracteristica pentru acele companii, unde conducatorii sunt lideri profesionisti, tot personalul se afla pe pozitia ca "un business etic - un business bun", strategia si tactica se subordoneaza satisfacerii cerintelor participantilor in afaceri, s-a format un mecanism flexibil de adaptare la mediul ambiant. In asa organizatii se considera, ca etica sustine cultura organizationala la un anumit nivel cerut si aceasta permite de a solidifica businessul.