Particularitatile si principiile investitiilor internationale in contextul industriei globale

Particularitatile si principiile investitiilor internationale in contextul industriei globale.

O analiza atenta a ultimei parti a secolului XX scoate in evidenta citeva aspecte cu caracter de noutate, care au schimbat din temelii configuratia economiei mondiale. Printre elementele mai importante trebuie mentionate urmatoarele: tendinta de organizare a productiei (indeosebi cea industriala) la scara globala; transferul unor mari sume de bani prin intermediul retelelor computerizate; noile presiuni competitive, care au schimbat modul de gindire si actiune al comunitatilor mari si mici, granitele devenind mult mai penetrabile, mai ales pentru noile tehnologii; arhitectii noii ordini globale s-au dovedit a fi corporatiile transnationale, care s-au evidentiat prin capacitatea organizatorica de a transforma economia globala. In acest context, globalizarea economica este pe cale de a se transforma dintr-un proiect al corporatiilor multinationale, intr-unul al statelor insesi, multiplicind in acelasi timp punctele de convergenta dintre state.

Intensificarea globalizarii economice constituie o trasatura fundamentala a sfirsitului acestui secol, fiind o realitate ireversibila care ofera oportunitatea unor piete mai largi, posibilitatea producerii si comercializarii unei game mai mari de bunuri si servicii, sanse sporite pentru atragerea de capitaluri si pentru schimbul de tehnologii avansate. Procesul globalizarii consta in tendinta firmelor de a-si stabili unitati de productie in lumea intreaga, adica oriunde piata este suficient de mare pentru a permite economii de scara. Aceasta conduce la cresterea numarului si a marimii intreprinderilor multinationale. Trasatura de baza a globalizarii rezida in faptul ca marfurile, serviciile, capitalul, munca si ideile sunt transferate pe plan international prin intermediul firmelor[1]

Transformarile produse de globalizare in materie de productie sunt deosebit de semnificative. Se vorbeste despre conceptul de "industrie globala" astazi ca fiind aceea "in cadrul careia pozitia concurentiala a unei firme dintr-o tara anume este influentata de o maniera semnificativa de strategia adoptata de alte intreprinderi situate in alte tari"[2]. Dupa M. Porter "cadrul apropiat al analizei in elaborarea unei strategii internationale a firmei este industria, deoarece industria este arena unde avantajul competitiv se castiga sau se pierde".

El face distinctie intre situatia in care "industria internationala era o colectie de industrii esentialmente interne" si cazul in care "industria internationala nu este o simpla colectie de industrii interne, ci rezultanta unui sir intreg de industrii interconectate intre ele"[3] Intr-o industrie globala, afirma M. Porter, o intreprindere trebuie sa se integreze in asa fel incat sa-si desfasoare activitatea pe o baza mondiala.

Cauza initiala sau impulsul initial[4], dupa economistul roman Gh. Postelnicu, spre crearea unei industrii globale a constat in oportunitatile create de relatiile transfrontaliere de reducere a costurilor de productie. In acest context, marile intreprinderi s-au straduit sa-si extinda activitatea pretutindeni unde costul fortei de munca, politica fiscala, sursele de aprovizionare, piata de desfacere si alte variabile economice le-au fost favorabile.

Adevaratul sens al conceptului de "industrie globala" a inceput sa fie tradus prin "a produce o marfa oriunde, a utiliza resurse de oriunde, a localiza compania pretutindeni si a vinde peste tot"[5]

Investitiile internationale, in cadrul unei astfel de industrii, constituie factorul-cheie fara participarea caruia procesul productiei internationale ar fi fost imposibil. In coordonatele industriei globale, investitia internationala isi schimba esential semnificatia, presupunind nu doar un transfer de capital banesc spre alte regiuni ale lumii, ci de fapt realizarea unor transferuri de "capital antreprenorial" sau "pachet investitional" [6], respectiv de resurse productive precum financiare, tehnologice si inovationale, resurse umane sub aspectele lor calitative, respectiv abilitatile manageriale si organizationale etc.

Cei mai mari detinatori de capital antreprenorial, adica producatorii si utilizatorii de resurse productive, precum si cei mai mari organizatori ai miscarii acestora pe plan international sunt corporatiile transnationale (CTN).

Dupa I. Bari[7], pietele tind sa se globalizeze datorita faptului ca pietele interne nu mai pot sustine costurile crescande ale cercetarii si dezvoltarii si nici ciclurile de viata tot mai scurte ale produselor sub aspect tehnologic. Intr-o masura tot mai accentuata, marile corporatii isi extind sfera de actiune in afara granitelor nationale, recurgand la managementul transnational in domeniile inovatiei, productiei si desfacerii. O adevarata retea de "aliante strategice", cum ar fi fuzionari de firme, crearea de societati mixte, acorduri de cesionare reciproca de licente, dezvoltarea in comun de noi produse, desfacerea in comun a produselor s.a. - permit corporatiilor sa imparta riscul inerent dezvoltarii produselor destinate pietelor internationale si sa imparta beneficiile de pe urma expansiunii investitiilor de portofoliu realizate pe seama acestor produse.

O retea mondiala de productie permite firmelor sa isi diversifice sursele de aprovizionare si pietele de desfacere, sa atenueze implicit riscurile asumate si, intr-un sens mai general, le ofera o mai mare latitudine de actiune in conditiile de volatilitate accentuata ce caracterizeaza piata internationala a zilelor noastre. O data cu globalizarea pietelor, produsele, la randul lor, devin tot mai "globalizate". Un produs finit: reprezinta tot mai mult rezultatul combinarii unor "inputuri" materiale si servicii ale caror surse de provenienta sunt tot mai diversificate, fiind localizate in cele mai diferite colturi ale lumii[8]

Motivele cele mai frecvente ale internationalizarii activitatii industriale si aparitia, in cele din urma, a "industriei globale" pot fi grupate in patru mari categorii[9] si anume:

. motive ce tin de oportunitatile strategice ale firmei;

. dorinta de extindere a activitatii si de cucerire a unor noi piete;

. crearea unor segmente noi de clientela transfrontaliera;

. legarea activitatii productive de anumite avantaje competitive.

In ceea ce priveste prima categorie de motive, ce tin de oportunitatile strategice ale firmei, un rol foarte important il poate avea: imaginea pozitiva a unei tari, facilitatile de acces (limba, cultura comuna), succesele inregistrate de un partener local, cursul de schimb valutar favorabil, cererea spontana sau de durata mai lunga a unui produs s.a.m.d.

Crearea unor segmente noi de clientela transfrontaliera poate sa fie dictata de o cerere locala insuficienta, de necesitatea de a acompania consumatorul la nivel international, punerea in valoare a unor meserii si profesiuni de esenta internationala, valorificarea unei marci deja cunoscute, crearea unor produse sau servicii netransportabile, utilizarea unor canale de distributie internationale, obtinerea unor avantaje de pe urma standardizarii etc.

Desi poate cea mai putin importanta componenta a "pachetului investitional" de resurse transferat de CTN in tarile de implantare, capitalul financiar poate juca un rol potential benefic de suplimentare a resurselor financiare interne si de antrenare a unei utilizari mai eficiente a acestora.

Referat: Raspunde repede si bine - joc didactic la matematica Referat: PROBA DE EVALUARE - numerele naturale de la 100 la 1000

In ceea ce priveste dimensiunea cantitativa a aportului de capital al investitiilor internationale, in majoritatea tarilor, raportul dintre acesta si nivelul formarii interne brute a capitalului fix nu depaseste, de regula, 10%, desi este mai inalt in cazul unor tari precum Belgia si Luxemburg - peste 20%, Singapore - aproape 40%. In ciuda contributiei, in general, minore prin raportare la capitalul intern, resursele financiare furnizate prin capital antreprenorial sunt importante pentru tarile in dezvoltare, atat pe fondul reducerii, in ultimii ani, a altor fluxuri de capital strain publice sau private, cit si in virtutea asigurarii unui echilibru necesar intre imprumuturi si investitii in ansamblul fluxurilor de capital strain atrase de aceasta categorie de state.

Modalitatile prin care influxul de investitii straine poate suplimenta capitalul intern sunt in functie de forma pe care o imbraca respectivul influx. Cel mai evident impact il au asa-numitele investitii pe loc gol - "greenfield investments" - care conduc la dezvoltarea de noi activitati economice. Investitiile straine care realizeaza schimbarea formei de proprietate, cum ar fi privatizarile sau preluarile de firme (engl. acquisitions) pot, de asemenea, sa influenteze pozitiv stocul de capital intern in situatia in care firma care a fost cumparata ar fi fost, alternativ, inchisa sau daca, in general, performantele sale sunt imbunatatite in urma investitiei straine. Chiar si afara unor astfel de prezumtii, sumele care provin din vanzarea catre investitorul strain pot fi reinvestite in tara-gazda.

Daca in tarile dezvoltate, cea mai mare parte a ISD o constituie preluarile de firme - in 1993, in SUA, aproximativ 90% din fluxurile de ISD au imbracat aceasta forma - in tarile in dezvoltare ponderea acestora este mai redusa, fie pe fondul unor restrictii care sunt mentinute, fie in conditiile lipsei sau insuficientei dezvoltari a unei piete de capital. De aceea, se apreciaza ca efectul direct de sporire a stocului de capital intern prin ISD este mai important in aceste din urma tari.

O remarca importanta privind impactul pur financiar al investitiei straine se refera la faptul ca investitia initiala poate fi urmata, in timp, de o serie de investitii secventiale, generate fie de o modificare a factorilor locali, spre exemplu a legislatiei privind cota de participare straina admisa la capitalul unei intreprinderi, fie de strategia firmei investitoare care poate include, inaintea angajarii depline, o tatonare a mediului economic local.

In fine, orice ISD poate atrage investitii din partea firmelor straine care sunt asociate cu firma investitoare, actionind indirect in sensul sporirii resurselor de capital ale economiei-gazda. Astfel de ISD asociate sunt realizate de companii care furnizeaza produse intermediare investitorului initial, sau care sunt distribuitori ai produselor finale ale acestuia, fiind vorba despre servicii a caror fumizare implica, in mod obligatoriu, stabilirea, implantarea pe piata.

Importanta CTN pentru procesul de inovare tehnologica, parte componenta esentiala a pachetului investitional este considerabila. Marile firme sunt cei mai mari producatori si utilizatori de tehnologie, precum cei mai mari organizatori ai miscarii acestei resurse productive pe plan international, parte componenta a capitalului antreprenorial. Aceasta reflecta, pe de o parte, avantajele competitive ale tarilor de origine ale transnationalelor, iar, pe de alta parte, faptul ca managementul productiei si utilizarii tehnologiei favorizeaza marile firme.

Rolul CTN in aceasta directie tinde sa devina tot mai amplu pe masura ce fenomenele de de globalizare a fluxurilor economice se adancesc. Este demonstrat faptul ca unul din principalele avantaje de proprietate specifice firmelor, care face posibila dezvoltarea cu succes a unor active productive in strainatate, este tocmai abilitatea lor de a produce, dobandi, intelege importanta tehnologiei si de a organiza utilizarea acesteia in afara spatiului economic national.

O importanta deosebita in sustinerea afirmatiei de mai sus o are specificul tehnologiei insesi, care face ca utilizarile ulterioare ale unei tehnologii deja create sa implice pentru proprietarul sau un cost marginal zero. Dintr-un unghi de vedere opus, respectiv al celui care nu poseda dar care doreste, la randul sau, utilizarea tehnologiei in cauza, dezvoltarea acesteia pe cont propriu ar implica costuri enorme sau s-ar putea dovedi chiar imposibila, se are in vedere faptul ca productia de tehnologie se bazeaza, in cea mai mare parte, pe cunoastere acumulata[10]

In functie de ipostaza concreta, efectele generate de ISD vor fi mai mult sau mai putin intense, mai mult sau mai putin directe, iar, in ceea ce priveste situatia de firme concurente, chiar benefica sau adversa. Respectivele efecte de antrenare si externalitati sunt prezente, cu deosebire, atunci cand transferul de tehnologie este realizat prin intermediul investitiilor straine directe. In general, se apreciaza ca impactul cel mai puternic asupra ameliorarii performantei economice a firmei locale in toate cele trei ipostaze il au anume, tehnologia si practicile manageriale si organizationale.

Pe linga capitalul financiar si tehnologie, CTN transfera prin intermediul capitalului antreprenorial economiei receptoare si competentele manageriale si organizationale ale sale, influentind hotaritor competitivitatea firmelor si performanta economica a tarilor date.

In calitate de resursa productiva cheie, practicile manageriale si organizationale reprezinta multitudinea si diversitatea de strategii, metode si tehnici, regasite la nivelul diferitelor coordonate ale activitatii firmei ca structura economica[11]

CTN sunt mai apte sa sustina progresul in ceea ce priveste o astfel de resursa productiva, din urmatoarele doua aspecte:

transnationalele dispun de resursele necesare pentru sustinerea acestui proces,

sfera lor globala de actiune le asigura accesul la un amplu ansamblu de experienta organizationala si talent managerial.

Daca se poate afirma ca practicile perfectate la nivelul firmei-mama sunt diseminate catre filialele din tara si din strainatate, la fel de adevarat este ca dezvoltarea de tip retea, tot mai integrata in contextul strategiilor de internationalizare, a permis acumularea de expertiza manageriala si organizationala de catre firmele-mama printr-un flux in sens invers, dinspre filialele din strainatate.

Contributia pachetului investitional depinde insa, considerabil de propriile capacitati si competente tehnologice ale tarii-gazda, necesare utilizarii unor tehnologii noi, adaptarii acestora la conditiile locale, eventualelor imbunatatiri.

Intrebari recapitulative:

1.     Definiti investitia sub aspect teoretic si practic.

2.     Determinati trasaturile comune ale investitiilor, indiferent de sensul larg sau restrans al abordarii conceptului.

3.     Explicati principiul acceleratorului.

4.     Descrieti esenta si argumentati rolul principiului multiplicatorului.

5.     Descrieti formele investitiilor internationale

6.     Determinati tipurile de investitii internationale.

7.     Determinati tipurile de investitori.

8.     Descrieti efectele ISD asupra economiei tarilor receptoare.

9.     Descrieti principalii factori de influenta asupra atractivitatii investitionale in viziunea diferitor scoli economice.

10.  Definiti conceptul de model investitional.

11.  Descrieti principalele modele investitionale.

12.  Definiti conceptul de "industrie globala".

13.  Descrieti componentele capitalului antreprenorial

14.  Descrieti motivele cele mai frecvente ale internationalizarii activitatii industriale.

15.  In ce consta influenta hotaritoare a competentelor manageriale si organizationale transferate de CTN asupa competitivitatii firmelor si performanta economica a tarilor receptoare.

Teste-grila:

1. Actiunea de investire sub aspect macroeconomic presupune:

a)     achizitia de bunuri de echipament in scopul maririi capacitatii de productie;

b)     efortul prealabil depus (financiar, material, de munca) ce va avea ca o consecinta obtinerea unor efecte multiplicatoare (tehnico-materiale, financiare si sociale);

c)      formarea bruta de capital;

d)     sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un (posibil si incert) consum viitor, in speranta ca acel consum viitor va fi mai mare decit cel sacrificat in prezent.

2. Multiplicatorul investitiilor sau principiul multiplicatorului reflecta:

a)     ca un anumit volum de investitii (I) determina o crestere corespunzatoare a venitului (DV);

b)     de cate ori este mai mare sporul de venit adus de un spor al investitiei;

c)      volumul productiei care poate fi obtinut la un leu investit, mai exact sporul de capacitate de productie realizat un leu investit;

d)     obtinerea unui echilibru economic se realizeaza numai in conditiile in care intre ritmul de crestere a populatiei ocupate si ritmul de crestere a capitalului fix exista o egalitate.

3. Investitia straina directa presupune:

a)     un plasament pur financiar, o investitie pur financiara;

b)     transferarea catre agentul emitent a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii agentului receptor

c)      agentul emitent nu controleaza agentul receptor;

d)     transferarea pe langa fluxul financiar initial si altor fluxuri, multe dintre ele avand o consistenta reala

4. Comportamentul specific speculatorului presupune:

a)     este atras puternic de investitiile cu risc deosebit de mare;

b)     prefera un risc cit mai scazut;

c)      mizeaza pe un profit anormal de mare, corespunzator cu riscul pe care si-l asuma;

d)     conteaza pe un profit normal de mare.

5. Comportamentul specific investitorului presupune:

a)     prefera un risc cit mai scazut si actioneaza pe termen lung;

b)     mizeaza pe un profit anormal de mare;

c)      considera ca informatiile si semnalele furnizate de catre piata sunt corect iterpretate de catre toti;

d)     crede ca are un avantaj informational fata de ceilalti si actioneaza mai mult pe termen scurt.

6. Investitiile realizate din partea firmelor straine care sunt asociate cu firma investitoare, actionind indirect in sensul sporirii resurselor de capital ale economiei-gazda sunt denumite :

a)     investitii de demonstratie;

b)     investitii asociate

c)      investitii de portofoliu

d)     investitii secventiale

7. Investitiile realizate de firma transnationala ce urmeaza in timp dupa investitia initiala, generate fie de o modificare a factorilor locali, fie de strategia firmei investitoare sunt denumite:

a)     investitii secventiale;

b)     investitii de portofoliu

c)      investitii de demonstratie

d)     investitii asociate.

8. "Greenfield investments" presupun:

a)     dezvoltarea de noi activitati economice;

b)     investitii pe loc gol;

c)      transferurile realizate de firma transnationala ce urmeaza in timp dupa investitia initiala

d)     un plasament pur financiar, o investitie pur financiara.

Raspunsuri: 1. a,c; 2. b; 3. b,d; 4. a,c; 5. a; 6. b; 7. a.