METODA VALORII - INGINERIA VALORII

I. INTRODUCERE

I.1. Definirea conceptului

Datorita schimbarilor rapide petrecute in plan tehnologic in ultimele decenii, valoarea se schimba constant si nici un producator nu poate sa fie multumit de realizarile sale curente, deoarece acestea pot fi depasite de proiecte mai bune. Pe de alta parte societatea moderna este sub semnul unei continui schimbari. Producatorul trebuie sa analizeze in continuu proiectele sale prin prisma aspectelor functionale si a costurilor (consumului de materiale, energie si manopera). Cu alte cuvinte el trebuie sa realizeze o cercetare continua asupra valorii. O buna valoare nu apare din intamplare. Ea poate fi realizata in mod deliberat, printr-o actiune planificata in timpul etapelor de cercetare, proiectare fabricatie si marketing.

In vremurile de inceput oamenii au supravietuit folosindu-si forta fizica. Mai tirziu ei au invatat sa-si foloseasca si inteligenta. Cu timpul omenirea a progresat prin utilizarea unei combinatii dintre inteligenta si forta fizica. In zilele noastre inteligenta este componenta dominanta, iar cei ce o folosesc mai eficient ating noi cote ale dezvoltarii economice si sociale.

Bunastarea unui popor este astazi evaluata in functie de volumul si complexitatea productiei de bunuri materiale, global, sau raportate pe cap de locuitor. Acest criteriu de evaluare si ierarhizare al popoarelor este un lucru unanim acceptat si in acelasi timp discutabil.

Astazi natiunile se intrec sa produca mai mult, mai bine si cu costuri mai scazute. De aceea competitia tehnica si tehnologica este din ce in ce mai acerba. Zona cea mai fierbinte a acestei competitii este cea a costurilor. De fapt elementele esentiale ale competitiei dintre produse au in vedere in principal costul si imaginea. Nevoia de progres stiintific si tehnic este din ce mai acuta. In aceste conditii efortul de perfectionare continua a produselor, cautarea optimului tehnico- economic al fiecarui produs este un proces continuu.

Pe de alta parte, urmare a acestui progres tehnic oamenii din tarile dezvoltate din punct de vedere tehnic si tehnologic traiesc din ce in ce mai bine, reusesc sa-si satisfaca in masura din ce in ce mai mare nevoile si dorintele.

In acest context nevoia de instrumente de modernizare a produselor, de optimizare a acestora, este considerabila. Unul dintre aceste instrumente este si metoda valorii, care se aplica in practica sub diferite forme:

Analiza valorii (AV);

Ingineria valorii (IV);

Planificarea valorii;

Managementul valorii.

Principial toate aceste metode utilizeaza acelasi set de principii, diferenta dintre ele constand in momentul si locul aplicarii acestor principii.

Metoda Valorii (MV) este un instrument care ii ajuta pe oameni sa-si rezolve problemele legate de scaderea costurilor unor produse/servicii, fapt ce le face mai competitive.

Cuvintele cheie care definesc conceptul de MV sunt:

metodologie de rezolvare a problemelor bazata pe un algoritm pas cu pas;

definirea produselor pe baza notiunii de "functie";

utilizarea creativitatii tehnice;

eliminarea costurilor nejustificate;

Studiile de MV au demonstrat ca marea majoritate a produselor contin intre 15 si 25% costuri nejustificate, costuri a caror eliminare nu afecteaza calitatea si utilitatea produsului.

Rezolvarea unei probleme prin metoda MV necesita urmatoarele tipuri de rationamente:

1. Acumularea de informatii;
2. Analiza informatiei obtinute;
3. Creativitate tehnica;
4. Luarea deciziei optime privind utilizarea rezultatelor activitatii de creatie tehnica.

Toate variantele de procedee au in componenta lor cuvantul "valoare". Se considera ca un produs/serviciu are valoare daca are parametrii tehnici si calitativi ridicati si un cost competitiv. Deci pentru a creste valoarea unui produs trebuie fie sa-i crestem performantele tehnice sau sa-i scadem costul.

Necesitatea metodei MV a fost determinata de existenta unor cheltuieli nejustificate datorate fie complicarii nejustificate a schemelor de principiu a produselor, de alegerea nerationala a materialelor, a unor tolerante de executie excesiv de stranse, de utilizarea neadecvata a unor tehnologii. MV semnalizeaza nu numai consumuri excesive de resurse ci si solutii ineficiente.

Ciclul de viata al unui produs

Realizarea unui produs presupune parcurgerea a trei etape:

1. Cercetare;
2. Crestere;
3. Maturitate.

In faza de cercetare se studiaza produsul si alte produse similare, in scopul determinarii functiilor cerute de client.

In timpul fazei de crestere, produsul care a dovedit ca satisface cerintele clientului, este realizat la un cost competitiv si in cantitati suficiente.

In faza de maturitate cercetarea nu mai aduce produsului imbunatatiri evidente si de aceea producatorul se concentreaza asupra mentinerii produsului pe piata.

In figura 1.1 este reprezentat volumul total al vanzarilor in timpul celor trei faze.

Fig. 1.1

Inainte de a incepe un studiu de caz prin MV trebuie sa avem raspuns la urmatoarele 5 intrebari:

1. Ce este produsul studiat?
2. Cat costa?
3. Ce functi indeplineste?
4. Ce altceva ar trebui (ar putea) sa faca?
5. Cat ar costa alternativa?

Raspunsul la aceste intrebari serveste ca baza in vederea fundamentarii deciziilor.

Metoda valorii (MV) este o metoda de conceptie si reconceptie a produselor care ne permite studierea sau cercetarea unui produs sau a unui serviciu, in conditii de cost minimal si in conformitate cu solicitarile clientului. Ea este o metoda cu ajutorul careia, studiind productia de bunuri materiale si servicii, in toate fazele si elementele ei componente, intr-o viziune sistemica si functionala, se pot elimina cheltuielile neeconomice si nejustificate, prin realizarea unui raport optim intre valorile de intrebuintare ale acestora si costurile necesare obtinerii lor.

MV trebuie sa fie condusa in momentele esentiale ale ciclului de viata al produsului si anume in faza de cercetare si dupa incheierea anumitor etape.

MV este un proces de creatie, sistemic si organizat avand drept scop obtinerea unui raport maxim intre valoarea functiei si costul functiei.

Conform STAS R 11272/1-79, analiza valorii (AV) este o metoda de cercetare - proiectare sistemica si creativa care, prin abordarea functionala, urmareste ca functiile obiectului studiat sa fie concepute si realizate cu cheltuieli minime, in conditii de calitate care sa satisfaca necesitatile utilizatorilor in concordanta cu cerintele social-economice.

AV consta dintr-o serie de procedee sistematice, orientate catre realizarea functiunilor necesare cu un cost minim, fara a neglija calitatea, fiabilitatea, performanta. Termenul "analiza" sugereaza aplicarea tehnicilor asupra unor produse existente.

Imgineria valorii (IV) consta in aplicarea tehnicilor de metoda valorii in principalele etape de proiectare a produselor.

A aparut astfel o aparenta confuzie intre termeni. Haideti sa eliminam aceasta confuzie prin trasarea liniei de demarcatie dintre ei.

Termenul de AV se potriveste mai bine analizei unor produse existente in timp ce IV este specifica fazei de proiectare.

Cu alte cuvinte, termenii sunt utilizati nu pentru a face o deosebire intre tehnici ci pentru a indica stadiul la care este aplicat procedeul: la un produs deja existent (AV) sau in faza de poriectare (IV). AV si IV au teluri comune. Ele utilizeaza aceleasi tehnici de lucru. Din acest punct de vedere putem discuta de MV. Deosebirea dintre ele se refera exclusiv la momentul in care se intervine asupra produsului:

atunci cand el exista si ii dorim optimizarea;

in faza de proiectare.

La modul general orice produs poseda anumite functiuni mai mult sau mai putin utile in raport cu solicitarile. Ori toate aceste functiuni au un cost. Eliminarea functiunilor inutile ale unui produs in raport cu cerintele devine principala parghie de reducere a costurilor. De aceea nu se mai achizitioneza un produs care contine un numar de functiuni, dintre care multe sunt inutile, ci trebuiesc exprimate cerintele in raport cu functiunile necesare produsului.

Astfel schema traditionala:

CERINTE → PRODUS → (care contine functiuni utile si functiuni inutile)

este inlocuita cu o noua schema potrivit noii abordari :

CERINTE → FUNCTIUNI UTILE →PRODUS

Prima aplicatie industriala a ingineriei valorii a constat din

Pe scurt AV este un proces de ameliorare a produselor sau serviciilor, iar IV este un proces de prevenire si eliminare a unor cauze generatoare de costuri inutile chiar la nivelul conceptiei produsului.

Asigurarea valorii se realizeaza prin aplicarea tehnicilor de metoda valorii in faza de conceptie a produsului.

Controlul valorii este o practica curenta utilizata de o intreprindere pentru a se asigura ca se folosesc continuu tehnici de reducere a costurilor.

Metoda valorii este pe scurt un procedeu sistematic orientat catre eliminarea costurilor nejustificate.

Obiectul metodei valorii poate fi un produs sau parti compoonente ale acestuia care indeplinesc una sau mai multe functii, o tehnologie sau parti ale acesteia, o activitate sau o succesiune de activitati, un obiectiv sau o lucrare de investitii, etc.

Principalele caracteristici ale metodei sunt:

utilizeaza analiza sistemica a functiilor;

se bazeaza pe munca in grup, interdisciplinara si se desfasoara pe baza unui plan de lucru;

apeleaza la metode si tehnici analitice si intuitive, precum si la alte metode, tehnici si procedee de lucru specifice cercetarii stiintifice si proiectarii, ca: analiza tehnico-economica, sondajul statistic, modelarea matematica.

Metoda valorii este un procedeu orientat catre realizarea functiunilor necesare unui produs, proces sau serviciu, cu costuri minime, fara a-i afecta calitatile si performantele.

Metoda valorii este pe scurt un procedeu sistematic orientat catre eliminarea costurilor nejustificate.

Ingineria valorii reprezinta aplicarea in practica inginereasca a "analizei valorii".

MV reprezinta un sistem de cunoastere nou care abordeaza relatia functie/cost a oricarei activitati utile.

Metoda valorii (MV) reprezinta, pentru cei ce o stapanesc, un "modus vivendi". Ea se bazeaza pe stimularea creativitatii tehnice si porneste de la ideea fundamentala ca orice produs, serviciu, poate fi imbunatatit prin supunerea lui unor critici constructive.

MV pune in discutie cele trei aspecte care vizeaza si determina caracteristicile, performantele si costurile unui produs:

conceptia;

materialele utilizate;

tehnologiile aplicate.

Conform teoriei MV orice produs/reper poseda rezerve considerabile care isi au obarsia in:

neconcordanta dintre indicatorii functionali efectiv necesari si posibilitatile produsului;

insuficienta informare a utilizatorilor asupra posibilitatilor produsului;

conservatorismul tehnic al specialistilor;

insuficienta informare a operatorilor asupra posibilitatilor de utilizare a materialelor, sculelor, tehnologiilor.

In conceptia MV, produsul este studiat nu ca un obiect fizic, asa cum se procedeaza in cadrul metodelor clasice de reducere a costurilor, ci prin prisma functiilor pe care trebuie sa le aiba pentru a servi mai bine utilizatorului. Pentru beneficiar nu prezinta interes produsul ca obiect fizic, ci din punct de vedere al serviciilor pe care i le poate aduce acesta.

Incepand cu sfarsitul anilor `60 in practica inginereasca din tarile puternic industrializate s-a raspandit o noua abordare de crestere a calitatii si scadere a consumurilor. Statisticile arata ca pentru o unitate monetara investita intr-un studiu de AIV se obtin 20 de unitati monetare.

La inceput MV a fost considerata o metoda inginereasca de scadere a costurilor, avand de aceea o tenta pur economica. Pe parcurs insa MV a devenit o metodologie orientata catre analiza structural functionala a produselor si de cautare creativa a solutiilor.

Conform STAS R 11272/1-79, obiectivele urmarite a se realiza prin aplicarea metodei sunt in principal, urmatoarele:

cresterea valorii de intrebuintare a obiectului studiat si reducerea cheltuielilor de productie, in special a celor materiale. Se urmareste ca, in final, raportul dintre valoarea de intrebuintare si cheltuielile de productie ale obiectului studiat sa fie maximizat;

imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;

imbunatatirea conditiilor de munca si de viata;

cresterea productivitatii muncii.

Obiectivele urmarite a se realiza prin metoda valorii se stabilesc in functie de indicatorii tehnico-economici si sociali specifici domeniului respectiv si avandu-se in vedere natura si complexitatea obiectului studiat.

Metoda valorii urmareste stabilirea unui raport optim intre valoarea de intrebuintare a produselor si costurile de productie.

In timp ce toate metodele clasice de reducere a costurilor pornesc de la produs si isi propun sa gaseasca solutiile cele mai economicoase de realizare a acestuia, MV studiaza produsele plecand de la functiile lor. Metoda realizeaza o legatura directa intre functiile unui produs si costurile necesare realizarii lui. Intre nivelul functiilor si al costurilor trebuie sa existe un raport de proportionalitate. MV concepe sau reconcepe produsul ignorand solutia initiala.

In vederea maximizarii raportului "valoare de intrebuintare/cost" MV urmareste cresterea valorii de intrebuintare a produsului si nu numai scaderea costului.

Aplicarea acestei metode impune activitatea in echipa, asa cum se va remarca in continuare.

Pentru a putea supravietui sau a se dezvolta, o intreprindere (indiferent de obiectul ei de activitate) trebuie sa elibereze resurse. Pentru o intreprindere acest rezultat se poate atinge si prin diminuarea costurilor. Dar aceasta reducere a costurilor nu se poate opera in orice conditii, ca de exemplu in conditii de calitate necorespunzatoare. MV ia in considerare aceste conditii impuse produsului si o face intr-un mod original, dezvoltand o metodologie proprie.

Exista metode clasice de reducere a costurilor, cum ar fi:

trecerea la productia de serie;

normalizarea;

utilizarea de procedee de fabricatie mai performante;

etc.

Toate metodele enumerate mai sus, ca si oricare alta metoda clasica de reducere a costurilor "pacatuieste" prin a considera produsul ca fiind perfect si prin aplicarea lor se modifica numai fazele de fabricatie sau anumite materiale.

Spre deosebire de aceste metode clasice MV pune in discutie insasi conceptia produsului, definind precis functiunile esentiale ale produsului si eliminandu-le pe cele inutile si totusi costisitoare.

Conceptia unui produs care sa corespunda cerintelor utilizatorului si care sa poata fi realizat cu minimum de resurse reprezinta obiectul MV.

Aceasta inseamna ca MV permite modificarea unui produs existent sau conceptia unuia nou netinand cont decat de functiunile strict necesare ale acestuia si in conformitate cu cerintele utilizatorului.

Cele mai mari beneficii de pe urma aplicarii MV se obtin prin aplicarea acestuia in faza de proiectare.

I.2 Domenii de aplicabilitate

Domeniile de utilizare ale metodei sunt, in principal, urmatoarele:

cercetarea si proiectarea de produse noi si modernizarea celor din productia curenta;

cercetarea si proiectarea de noi tehnologii si modernizarea celor existente;

perfectionarea proceselor de servire si auxiliare din unitatile economice;

prestari de servicii;

proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii;

- perfectionarea proceselor de munca.

Metoda valorii se aplica in vederea elaborarii unor produse mai mult sau mai putin complexe.

Exista doua nivele de aplicabilitate a metodei valorii.

primul nivel se refera la modificarea unui produs deja existent;

cel de al doilea se refera la conceptia unui produs nou.

Este de la sine inteles ca rezultatele sunt mult mai spectaculoase atunci cand concepi un produs nou si nu esti legat de nici o solutie tehnologica preexistenta, creativitatea avand un camp mai larg de manifestare.

Aplicarea principiilor MV in cazul unor produse deja existente prezinta insa avantajul de a putea compara costurile de productie pentru produsul initial si pentru cel modificat.

Dar MV nu este utilizata numai in domeniul conceptiei de produse, ci si in cel al prestarilor de servicii, al administratiei, in masura in care se poate aplica analiza functionala unui serviciu.

I.3 Scurt istoric

Metoda a aparut in perioada celui de al doilea razboi mondial cand lipsa unor materiale strategice, cerute in cantitati mari pentru productia de armament a facut ca multi producatori sa se preocupe de gasirea unor solutii alternative.

Termenul de analiza valorii este insa utilizat pentru prima data in tehnica de catre inginerul german F. Porsche in anii `30, asociat analizei monocriteriale, luandu-se drept unic criteriu de analiza corelatia dintre valoarea functiei unui produs si costurile implicate de realizarea acestuia.

Pentru mentinerea conditiilor de functionare, a fost insa necesar ca produsele la care s-au folosit inlocuitori sa fie reproiectate. Dupa terminarea razboiului, cand dificultatile de aprovizionare au fost inlaturate, s-a constatat ca revenirea la proiectele originale nu se mai justifica, deoarece noile produse functionau la fel de bine si in plus erau mai ieftine. Pornind de la aceasta constatare Erlicher (director in compania general Electric) si-a propus sa elaboreze un sistem prin care sa studieze posibilitatea schimbarii solutiilor constructive si la alte produse, pentru a scadea costurile de fabricatie. Sarcina a fost atribuita lui Lawrence Miles care a dezvoltat in mod creator aceasta problema. El a stabilit un model de analiza functionala si sistemica a produselor in vederea reducerii costurilor prin eliminarea costurilor care nu contribuie la functionalitatea produsului. Acest model a fost numit " analiza valorii".

Parintele ingineriei valorii este deci Lawrence D. Miles, director de vanzari la General Electric. El a pus la punct metoda in 1947, dar lucra deja la ea de la inceputul anilor 1940. Necesitatile productiei de razboi au condus la un necesar de materiale metalice care uneori nu putea fi acoperit. Materialele de substitutie utilizate au reprezentat o solutie fericita, ceea ce l-a determinat pe Miles sa declare: "Daca nu pot sa obtin produsul, atunci trebuie sa obtin functiile acestuia." Miles intreba: "Ce functiuni dorim sa cumparam ? " in loc sa puna intrebarea clasica : "Ce material doresc sa cumpar ?". Potrivit acestei noi filozofii Miles nu mai cumpara un produs pentru calitatile sale ci cumpara calitatile produsului. Astfel, constient sau nu, Miles nu mai solicita produse ci functi.

Lawrence Miles si-a definit initial procedeul sau "cautare a valorii". Oficiul naval al flotei americane a utilizat ulterior termenul de "ingineria valorii", pentru a descrie utilizarea AV in faza de proiectare. inlocuirea unei cleme de alama din componenta unui frigider General Electric cu o clema din otel, aceasta aducand o economie anuala de 7.000 $. Clema de bronz trebuia sa suporte in intreg ciclul ei de viata 6 flexiuni in timp ce ea rezista practice la cateva mii. Deci s-a obtinut aceeasi functiune in conditii de cost reduse si fara afectarea calitatii. Curand alte modificari efectuate cu succes au condus la economii de un milion de dolari, ceea ce, intr-o lume in care pragmatismul este dus pana la absurd, a consacrat definitiv ingineria valorii.

Succesul acestui nou instrument al ingineriei valorii in S.U.A. a condus la raspandirea acesteia prin intermediului filialelor concernelor americane in mai toate tarile lumii, atat in sectoarele industriale, cat si in cele publice, inclusive militare.

Astfel ea a patruns cu succes in Marea Britanie (1952), in Japonia (1950), in Germania (1974), in Franta (1978). Dezvoltarea ingineriei valorii a impus aparitia primelor 4 standarde in Franta in 1980. In Romania primele standarde referitoare la "Analiza si ingineria valorii" au aparut in 1979, ceea ce plaseaza primele preocupari la inceputul anilor `70.

I.4 Obiectivele MV

Metoda valorii urmareste stabilirea unui raport optim intre valoarea de intrebuintare a produsului, serviciului si costurile de productie directe si indirecte pe care le genereaza acesta. Obiectivul de baza al metodei poate fi exprimat prin urmatoarea relatie matematica:

V_i / C_t = maxim                         (1.1)

unde V_i reprezinta valoarea de intrebuintare a produsului iar C_t costul total al acestuia.

In afara efectelor economice imediate MV pune in evidenta si unele carente in sistemul de organizare al intreprinderii, care genereaza pierderi in diferite faze ale procesului de productie.

Alte obiective ale MV sunt:

reducerea costurilor de productie;

satisfacerea in masura sporita a cerintelor utilizatorului;

testarea unor noi performante prin cresterea limitata a costurilor;

simplificarea proceselor de fabricatie;

incurajarea lucrului in echipa;

promovarea gandirii creative.

Scopurile AIV sunt:

cresterea calitatii produselor;

cresterea performantelor produselor;

scaderea consumului de materiale;

scaderea consumului de energie;

cresterea volumului productiei fara investtii majore;

lichidarea locurilor inguste;

inlocuirea materialelor deficitare;

Specificitatea Metodei valorii

Majoritatea metodelor de reducere a costurilor pornesc de la un anumit obiect fizic pentru care isi propun sa determine cele mai economicoase metode de realizare.

MV realizeaza o legatura directa intre functiile unui produs si costurile necesare realizarii lui. Intre nivelul de importanta al functiilor si cel al costurilor trebuind sa existe un raport de proportionalitate. Spre deosebire de metodele clasice care imbunatatesc ceva existent, MV concepe sau reconcepe produsul in functie de necesitati. Se urmareste astfel realizarea unei functii ignorandu-se solutia deja existenta.

Costul produsului exprima numai ceea ce se consuma in vederea obtinerii acestuia, fara a se exprima si ceea ce se obtine din punct de vedere al valorii de intrebuintare a acestuia.

I.5 Principiile de baza ale Metodei valorii

Principiile de baza ale metodei valorii sunt:

I.         Principiul analizei functionale;

II.       Principiul dublei dimensionari a functiilor;

III.      Principiul maximizarii raportului dintre valoarea de intrebuintare si cost;

IV.     Principiul abordarii sistemice a valorii de intrebuintare.

Principiul analizei functionale

Abordarea functionala a produselor reprezinta principiul de baza al metodei. Conceptia constructiva a unui produs este rezultatul solutiilor adoptate pentru materializarea tuturor functiilor produsului. De aceea, in realizarea produsului trebuie sa plecam de la nomenclatorul de functii al produsului, intocmit in prealabil. Fiecare functie este conceputa separat, obtinandu-se materializarea ei, apoi functiile sunt asamblate prin asamblarea corpurilor fizice respective, deoarece mai multe functii pot concura la realizarea (materializarea) unui reper.

In MV caracteristicile functionale ale produselor sunt mai importante decat cele structurale.

Conform standardului francez AFNOR NF X50-151 analiza functionala consta in cercetarea, ordonarea, caracterizarea si ierarhizarea functiilor produsului.

Analiza functionala se aplica in faza de conceptie sau modernizare a produsului si represinta etapa fundamentala a analizei valorii.

Principiul dublei dimensionari a functiilor

Toate functiile unui produs sau serviciu au doua dimensiuni:

dimensiunea tehnica, exprimata printr-o unitate de masura adecvata;

dimensiunea economica, exprimata prin cost; costul functiei nu se raporteaza deci la un corp fizic, ci la o anumita functie a produsului.

Principiul maximizarii raportului dintre valoarea de intrebuintare si cost

Pentru a fi competitiv produsul trebuie sa aiba o valoare de intrebuintare cat mai mare si un cost cat mai mic. De cele mai multe ori insa costurile functiilor nu sunt proportionale cu contributia acestora la valoarea de intrebuintare a produsului. Apare astfel necesitatea stabilirii unui raport optim intre functie si cost.

Principiul abordarii sistemice a valorii de intrebuintare

Obiectul studiului il reprezinta produsul in ansamblul lui si nu un reper anume. Aplicarea MV la un reper conduce la un studiu ciuntit, care neaga insasi esenta MV.

Pot exista insa si cazuri cand datorita complexitatii mari a produsului sa se efectueze studiul de MV pe subansamble, in cazul produselor la care subansamblele componente sunt clar definite din punct de vedere al functiunilor lor.

Abordarea sistemica presupune analiza obiectului studiat pe de o parte ca o entitate distincta ce cuprinde elemente componente ce se gasesc in interactiune iar pe de alta ca element al unui sistem de rang mai inalt, in care produsul analizat se raporteaza si interactioneaza cu alte subsisteme.

Oricarui intreg ii sunt proprii anumite particularitati, caracteristici. De aici rezulta ca raportul calitate/cost nu poate fi ameliorat pentru componente separate ale sistemului ci numai pentru sistem. De aceea trebuie sa tinem cont si de influenta sistemului anlizat asupra sistemului de rang superior. Rezultatul MV asigura de aceea echilibrul tehnico-economic al produsului analizat ca sistem.

Conceptia functionala de abordare a valorii de intrebuintare in studiile de analiza valorii

Este bine stiut ca pentru beneficiar produsul in sine nu prezinta interes ca obiect fizic, ci a utilitatii lui. Noi nu cumparam, de exemplu, medicamente ci sanatate.

Studiile de analiza valorii pornesc de la stabilirea functiilor necesare unui produs pentru a satisface o anumita nevoie a beneficiarului si au in vedere si costurile necesare obtinerii acestuia. Orice cost ce nu contribuie la realizarea functiilor trebuie eliminat, iar cele disproportionat de mari fata de ponderea lor trebuiesc reduse.

Ratiunea principala a cercetarii in cadrul MV este aceea ca functiile indeplinite in cadrul produsului analizat pot fi realizate mai bine si mai ieftin.

Deoarece piesele sau subansamblele sunt purtatori de functii printr-o astfel de analiza se influenteaza solutiile constructive, functionale, tehnologice, consumul de materiale.

In cadrul analizei functionale pe care o realizeaza metoda, se studiaza urmatoarele aspecte:

ce functii sunt necesare pentru indeplinirea cerintelor impuse de beneficiar;

cum se pot obtine variante mai bune si cu cheltuieli mai reduse, fara a tine seama de solutiile existente;

cum pot fi indeplinite functiile stabilite cu cheltuieli minime.

II. Cadrul notional cu care opereaza MV

II.1 Definitii

La baza oricarei discipline stiintifice sta un set de notiuni judicios stabilite, care servesc drept "caramizi" de constructie a intregului sistem. De regula, aceste notiuni sunt legate intre ele si de notiunile stiintelor fundamentale.

Cadrul notional in MV este stabilit prin STAS 11272/1-1979.

Printre cele mai importante notiuni cu care se opereaza in cadrul MV enumeram:

utilitatea;

valoarea;

valoarea de intrebuintare;

functia;

Utilitatea reprezinta gradul in care un produs satisface o necesitate.

Necesitatea globala a individului este satisfacuta partial de catre un produs. Utilitatea globala este egala cu suma utilitatilor partiale ale produselor.

U_G = = = SU_k (2.1)

Unde U_k = utilitatea unui produs.

U_k =                              (2.2)

Daca ne referim la necesitatea pe care o poate satisface un produs, definim utilitatea intrinseca a produsului.

u_k =      (2.3)

Intre utilitatea globala si utilitatea intrinseca exista o relatie de forma:

U_k = u_k p_k                                                          (2.4)

unde p_k = ponderea in care produsul sau grupa de produse satisface necesitatea globala a individului.

Valoarea reprezinta o masura a satisfactiei consumatorului privind bunul sau serviciul cumparat, sub aspectul calitatii, a pretului, a fiabilitatii. Atunci cand consumatorul cumpara ceva, el urmareste satisfacerea unei necesitati.

Valoarea de intrebuintare a marfii arata utilitatea unui lucru, determinata de proprietatile datorita carora el poate satisface o anumita nevoie a individului si este rezultatul unei munci concrete. Capacitatea acestor bunuri de a realiza functiunile lor de utilizare in mod satisfacator, in raport cu suma platita, este denumita valoare de intrebuintare.

Valoarea de utilizare (V_u) - exprima ierarhizarea subiectiva a produselor, dupa necesitati. Un produs este cu atat mai valoros cu cat este solicitat inaintea altuia.

Daca notam cu r_k rangul produsului "k"

V_u =                                                   (2.5)

unde n este numarul total de produse, iar rangul produselor r_k exprima locul produsului in ordinea preferintelor utilizatorului.

Valoarea de schimb ( V_s ) - exprima relatia directa intre doua produse care s-ar putea schimba intre ele.

Vs = q_o / q_k                                                        (2.6)

Fie doua produse "x" si "y" . Se numeste curba de indiferenta, locul geometric al punctelor din planul XOY pentru care consumatorul are aceeasi satisfactie.

Forma unei curbe este determinata de rata de schimb sau inlocuire, adica de cantitatea de produse din a doua categorie echivalenta ca utilitate cu o unitate de produs din prima categorie. Putem spune deci, ca rata de schimb intre produsele "x" si "y" este numarul de produse de tip "x" echivalente cu un produs de tipul "y".

r_Sy/x = Dq_x / Dq_y                                                 (2.7)

Daca rata de schimb este constanta, indiferent de cantitatea de produse, atunci curba de indiferenta este o dreapta.

Rata de schimb este invers proportionala cu utilitatea:

r_Sy/x = Dq_x / Dq_y = u_y / u_x (2.8)

unde u_x reprezinta utilitatea unei cantitati de produs "x".

Valoarea de raritate - exprima relatia dintre necesitate si abundenta sau lipsa produsului. Un produs este cu atat mai valoros cu cat este mai rar.

V_r =                          (2.9)

Aceasta notiune este utilizata in teoria economica a formarii pretului in conditii de concurenta prefecta.

Valoarea afectiva - exprima o relatie subiectiva intre utilizator si produs. Aceasta marime este mai greu de cuantificat. Conteza semnificatia pe care o au produsele pentru utilizatori.

Functia reprezinta notiunea fundamentala cu care opereaza MV. Etimologic, termenul de functie este de origine latina. Fungi-functus inseamna efectuare, functionare, actiune destinata atingerii unui obiectiv.

Clarificarea notiunii de functie, ca intermediar intre utilizator si producator, reprezinta una din cheile reusitei unui studiu de analiza si ingineria valorii, fiind punctul de plecare in realizarea lui.

Exemple de functii la un radiator electric: sa trasforme energia electrica in energie termica.

Functia reprezinta primul raspuns la cererea utilizatorului. Ea dematerializeaza produsul, exprimand rolul sau, actiunea sa, ceea ce poate face si cum se comporta fata de restrictiile mediului inconjurator.

Exista mai multe modalitat prin care se poate defini functia, care in ciuda diferentelor dintre ele atesta totusi prin elementele comune convergenta semnificatiei.

Definitia 1. Functia este un rezultat al proprietatilor produsului capabil a satisface o necesitate sau a se vinde.

Definitia 2. Functia este criteriul, proprietatea, caracteristica utila, care este necesara pentru ca produsul sa functioneze si sa satisfaca anumite exigente.

Definitia 3. Prin functie intelegem insusirea, proprietatea, caracteristica elemetara a produsului, care decurgand din necesitatea utilizatorului, confera in mod direct sau indirect utilitate si implicit valoare acestuia.

STAS R 11272/1-79 defineste functia ca o insusire esentiala a obiectului studiat in raport cu mediul si utilizatorul.

Iata cateva functii ale produsului radiator electric:

- sa transforme energia electrica in energie termica;

sa asigure protectia contra electrocutarii;

sa fie fiabil;

sa fie usor transportabil;

sa permita o intretinere usoara;

sa fie estetic;

sa asigure radierea directionala a fluxului termic;

sa permita racordarea la retea;

sa poarte informatii.

O functie este determinata de o parte materiala a obiectului studiat (de una sau mai multe componente luate integral sau partial) si are insusiri ce determina un efect util, satisface o necesitate (sociala, tehnica, economica, etc) conferind obiectului o valoare de intrebuintare. Determinarea functiilor se efectueaza studiind relatiile produsului/viitorului produs cu sistemul, cu mediul in care va fi utilizat. Aceasta se efctueaza in conformitate cu o metodologie special elaborata, avand in vedere sa nu se uite si nici sa se inventeze utilitati.

Nivel de importanta al functiei este o marime conventionala atribuita functiilor obiectului studiat, prin compararea acestora intre ele din punct de vedere al efectului lor util.

Functia exprima anumite proprietati ale unui produs sau serviciu pe care beneficiarul vrea sa le exploateze. Fiecare obiect are de regula mai multe functii F_j. Fiecare functie are o valoare de intrebuintare, vi_j iar suma valorilor de intrebuintare a functiilor reprezinta valoarea de intrebuintare a obiectului studiat V_i.

V_i = S vi_j                                                (2.10)

Abordarea functionala a produsului constituie caracteristica esentiala a metodei. Conform acesteia, produsul este o suma de functii elementare care ii confera valoarea de utilizare preconizata.

Luate separat functiile sunt valori de intrebuintare partiale, care contribuie la realizarea valorii de intrebuintare totale.

Scaderea costurilor, dezideratul dintotdeauna al producatorilor, se poate realiza pe doua cai:

la reper;

functional.

Demersul "la reper" produce efecte prin scaderea consumurilor de materiale, energie si manopera.

Din contra la abordarea "functionala" specialistul abstractizeaza total sistemul analizat si se concentreaza exclusiv asupra functiilor acestuia. Toate functiile produsului sunt determinate impreuna cu caracteristicile lor cantitative si calitative. Astfel centrul de greutate al activitatii de reducere a costului se translateaza de la reper la functie. In loc sa cautam modalitati de reducere a costului reperelor vom incerca reducerea costului functiilor, in loc de reducerea numarului de repere vom incerca reducerea numarului de functii.

II.2 Formularea functiilor

Functiile unui produs trebuiesc formulate cat mai clar, succint si plastic. Pentru formularea lor nu se recomada utilizarea unui numar mare de cuvinte, ci doar cele strict necesare pentru un enunt precis si clar. In masura in care este posibil se recomanda folosirea numai a unui verb si a unui substantiv.

O functie este derivata dintr-o necesitate sociala dar nu trebuie sa se confunde cu aceasta.

In figura 2.1 se ilustreaza cele exprimate anterior: astfel la materializarea functiei F₁ participa integral piesele P₁ si P₂ si partial piesele P₃, P₄, P₆. La materializarea functiei F₂ participa integral piesa P₅ si partial piesele P₃, P₄, P₆.

Fig.2.1

Aplicatia nr. 2.1

Cateva functii ale produsul "bec incandescent":

produce lumina;

este interschimbabil;

protejeaza filamentul;

este element decorativ;

Cateva functii ale produsul "stilou":

permite scurgerea controlata a cernelii;

poate fi realimentat;

se poate atasa vestimentatiei;

protejeaza penita;

Cateva functii ale produsul "automobil":

transporta persoane;

transporta bagaje;

asigura protectie;

asigura confort;

permite controlul deplasarii;

permite inchiderea-deschiderea;

Cateva functii ale produsul "retroproiector":

proiecteaza folii transparente;

produce lumina;

concentreaza lumina;

formeaza imaginea;

sustine folia transparenta;

raceste sursa de lumina;

Cateva functii ale produsul "masina de spalat

inlatura murdaria;

elimina apa murdara din masina;

limpezeste rufele.

II.3 Clasificarea functiilor

Daca diferitele definitii ale functiilor sunt convergente dificultatea apare la clasificarea functiilor. Conform STAS R11272/1-79, functiile pot fi clasificate in:

Dupa importanta lor:

1. Functie principala - functia care corespunde scopului principal caruia ii este destinat obiectul studiat si care contribuie direct la realizarea valorii sale de intrebuintare.

2. Functie secundara (sau auxiliara) - functia care serveste la indeplinirea sau completarea functiei principale si care contribuie indirect la realizarea valorii de intrebuintare a obiectului. Ea este adesea conditionata de solutia tehnica adoptata.

Dupa posibilitatile de masurare:

Functie obiectiva - functia care poate fi caracterizata prin dimensiuni obiectiv masurabile si cuantificabile cu ajutorul uneia sau mai multor unitati de masura.

Functie subiectiva - functia care poate fi caracterizata prin efecte psihosenzoriale si sociale, organoleptice, estetice, de moda, de prestigiu, etc.

Dimensiunile functiilor subiective se estimeaza prin intermdiul anchetei sau sondajului statistic.

Dupa contributia lor la realizarea valorii de intrebuintare a obiectului:

Functie necesara - functia care contribuie la realizarea valorii de intrebuintare a obiectului.

Functie inutila - functia care nu contribuie la realizarea valorii de intrebuintare a obiectului.

Functie daunatoare - care diminueaza utilitatea produsului.

Dupa raport cu momentul efectuarii analizei:

Functie existenta - functia necesara sau inutila pe care obiectul studiat o are in momentul efectuarii analizei.

Functie noua - functia necesara, derivata din cerintele utilizatorilor, atribuita obiectului studiat dupa efectuarea analizei.

Dupa importanta functiei pentru produs:

functie primara - fara de care produsul nu ar exista;

functie complementara - functia care mareste utilitatea produsului;

functie de restrictii - care exista datorita restrictiilor impuse asupra produsului;

Aceste criterii de clasificare nu sunt limitative.

Dupa momentul efectuarii studiului de MV functiile sunt :

existente

noi

II.4 Reguli practice pentru stabilirea functiilor

In scopul intocmirii corecte a nomenclatorului de functii se recomandam respectarea urmatorului set de reguli:

I.         O functie este principala si distincta de alta functie daca sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii:

adauga prin sine insasi valoare de intrebuintare obiectului;

poate exista independent de alte functii.

II.       O functie este secundara /auxiliara daca sunt indeplinite simultan urmatoarele trei conditii:

1. nu adauga prin sineinsasi valoare de intrebuintare (contribuie indirect la realizarea valorii de intrebuintare);
2. conditioneaza existenta unor functii principale;
3. exprima relatii intre obiectul studiat si mediul inconjurator.

III.      Trebuiesc evite formularile cu caracter global care nu definesc functii, ci grupe de functii.

IV.     Functiile deriva din necesitati sociale dar nu trebuiesc confundate cu acestea.

Daca pentru un intrerupator electric am recurge la formularea " asigura aprinderea si stingerea lampii" ea s-ar confunda cu necesitatea sociala a lampii de a lumina. Formularea corecta va fi: " asigura deschiderea si inchiderea unui circuit electric".

V.       A nu se confunda functiile cu efectul lor.

Pentru un motor de automobil formularea " functioneaza la temperatura de 86⁰C" nu este o functie ci efectul functiei "asigura evacuarea caldurii".

VI.     A nu se confunda functiile cu dimensiunile lor tehnice.

VII.            A nu se confunda functiile cu solutiile tehnice de realizare a lor.

O functie este distincta de alta functie daca:

adauga prin sine insasi valoare de intrebuintare produsului;

poate exista independent de celelalte functii.

La produsele complexe, care au un numar mare de finctii, pentru a nu scapa din vedere anumite functii, produsul se descompune in subansamble si repere, iar pentru fiecare subansamblu sau reper se incearca identificarea functiilor pe care le realizaeza.

Analiza complementara in vederea definirii functiilor

Pentru corecta definire a functiilor unui produs se recomanda efectuarea unor analize complementare, cum ar fi:

a)     Analiza secventelor de utilizare ale obiectului presupune studierea pasilor logici ce trebuiesc parcursi atunci cand se exploateaza corect produsul studiat.

b)     Analiza mediului inconjurator presupune studierea raportului dintre obiect si mediu ( care poate fi coroziv, iradiant, etc.)

c)      Analiza unui produs tip urmareste realizarea unui studiu comparativ intre produsul nostru si cele realizate de firme concurente.

d)     Analiza unor norme de tipul legi, standarde poate contribui la definirea unor functii impuse de respectivele norme.

II.5 Elaborarea nomenclatorului de functii

Prin nomenclator de functii se intelege lista tuturor functiilor necesare respectivului produs.

Nomenclatorul de functii constituie punctul de plecare a tuturor studiilor de MV. Un nomenclator de functii nu trebuie sa omita nici o functie, trebuie sa contina clasificarea corecta a functiilor si dimensiunile lor tehnice.

Intocmirea nomenclatorului de functii trebuie sa inceapa prin definirea produsului si a conditiilor in care lucreaza. Operatiunea cea mai dificila consta in identificarea si separarea functiilor, mai ales in cazul produselor complexe. In aceste cazuri se recomanda sa se descompuna produsul in subansamble.

Nomenclator de functii reprezinta totalitatea functiilor obiectului studiat din punctul de vedere al satisfacerii cerintelor sociale.

Exemplu de nomenclator de functii

Nomenclatorul de functii pentru siguranta fuzibila este prezentat in tabelul 2.1

Tabelul 2.1

II.6 Ierarhizarea functiilor unui produs

De regula se supun optimizarii prin metoda MV produse complexe, avand un numar important de repre si in acelasi timp un numar mare de functii. Aceste functii se grupeaza in nomenclatorul de functii. Ierarhizarea functiilor, din punct de vedere al aportului lor la realizarea functiei principale este o masura necesara.

Spre deosebire de standardele romanesti, Societatea Americana de Ingineria Valorii (Society of American Value Engineering, SAVE) clasifica functiile in patru categorii:

1. Functia principala (task function) = descrie scopul general al existentei produsului;
2. Functii de baza (basic functions)= functii esentiale pentru realizarea functiei principale;
3. Functii secundare (secondary functions)= functii care contribuie la materializarea functiei de baza;
4. Functii auxiliare (supporting functions)= functii care trebuiesc adaugate produsului pentru a-l face mai atractiv, mai usor de utilizat

Functiile de baza si cele secundare sunt functii care se incadreaza in categoria "functiilor utile", iar functiile auxiliare se incadreaza in categoria "functiilor estetice".

Exista o multitudine de functii utile, de baza sau secundare eferente fiecarui produs. Produsele se pot grupa la randul lor in grupe de produse din punct de vedere al unor varii criterii. De exemplu din punct de vedere al energiei utilizata la actionare produsele se impart in;

produse actionate electric;

produse actionate pneumatic;

produse actionate hidraulic;

etc.

Toate produsele actionate electric au anumite functii comune:

asigura cuplarea la reteau de curent electric;

asigura protectia utilizatorului impotriva electrocutarii;

asigura protectia produsului impotriva suprasarcinilor;

transforma energia electrica in energie mecanica (termica, etc).

Determinarea acestor grupe de produse si a functiilor aferente lor este de extrema importanta deoarece nu va mai trebui sa cautam functia si unele dintre elementele ei definitorii,

Intre functiile unui produs exista corelatii logice. Intreg nomenclatorul de functii poate fi ordonat si structurat sub forma unui lant logic, a unei diagrame. Procedura de determinare a conexiunilor logice ale functiilor, a diagramei, a fost initiata in 1964 de catre Charles Baytheway si este cunoscuta sub numele de FAST (Functional Analysis System Technique). Diagrama rezultata in urma aplicarii FAST are aspectul unei retele grafice. Exista trei variante de diagrame FAST:

FAST traditional

FAST tehnic

FAST utilizator

Toate cele trei metodologii utilizeaza aceleasi principii, si anume cea a intrebarilor: "Cum?" si "De ce?".

Pornind de la stanga la dreapta, de la functia principala catre functiile secundare, putem "naviga" cu ajutorul intrebarii "cum ?". Raspunsul la intrebarea "Cum se materializeaza functia principala ?" conduce la identificare functiilor de baza. In acelasi mod punand aceeasi intrebare functiilor de baza si a celor auxiliare, raspunsurile permit identificarea altor functii care materializeaza functiile de baza si auxiliare apelate. Rationamentul poate continua, prin aceste intrebari succesive "cum?", determinandu-se un traseu logic. "Deplasarea" de la dreapta spre stanga se face cu ajutorul intrebarii "de ce ?". Punand intrebarea "de ce" unor functii secundare, raspunsurile conduc catre functiile de baza si auxiliare. Aplicand aceeasi tehnica functiilor de baza, obtinem functia principala. Daca functia aflata la dreapta unei functii analizate nu reprezinta raspunsul la intrebarea "cum ?" atunci s-a comis o greseala in realizarea diagramei FAST. Functia situata la stanga unei functii analizate trebuie sa fie raspunsul la intrebarea "de ce ?"

Functia situata la stanga alteia reprezinta ratiunea activitatii respective. Ea se numeste functie de ordin superior. Orice functie situata la stanga altei functii are un ordin superior acesteia. De exemplu, functia principala este functie de ordin superior unei functii de baza sau unei functii auxiliare iar acestea sunt de ordin superior unei functii secundare. Toate functiile aflate la dreapta functiilor de baza sunt functii secundare.

Din multitudinea functiilor unui produs exista functii care trebuiesc indeplinite in mod obligatoriu pentru ca functia principala a produsului sa poata fi obtinuta. Linia care uneste aceste functii se numeste "drum critic".

Mai putem utiliza o intrebare, si anume "cand?". Raspunsul permite evidentierea functiilor care se desfasoara in acelasi timp cu o anumita functie sau a decalajelor.

Metoda FAST este destinata nu numai pentru formularea si clasificarea functiilor, ci si pentru dezvoltari creative.

Aplicatia 2.2

Pentru produsul aspirator functia principala este: "curata suprafete", care este o functie de ordinul I. Pentru a determina functiile de baza ne punem intrebarea "cum curata aspiratorul suprafetele?". Raspunsurile sunt:

genereaza un moment motric

asigura circulatia aerului

antreneaza murdaria

depoziteaza murdaria

si reprezinta functiile de baza ale aspiratorului, care sunt functii de ordinul II.

Functiile auxiliare, care sunt tot functii de ordinul II, unanim acceptate ca fiind necesare oricarui produs, sunt:

asigura comoditatea utilizarii;

confera incredere utilizatorului;

satisface utilizatorul;

place utilizatorului;

Functiile secundare aferente functiei de baza "genereaza moment motric", care sunt functii de ordinul III, sunt:

asigura alimentarea cu energie electrica;

asigura pornirea si oprirea aspiratorului;

transforma energia electrica in moment motric;

directioneaza momentul motric;

Functii ordinul I Functii de ordinul II Functii de ordinul II Functii de ordinul IV

Fig. 2.2

Functiile secundare aferente functiei de baza "asigura circulatia aerului" sunt:

asigura admisia aerului;

mareste viteza fluxului de aer;

evacueaza aerul;

Functiile secundare aferente functiei de baza "antreneaza murdaria" sunt:

antreneaza murdaria;

dirijeaza murdaria;

Functiile secundare aferente functiei de baza "depoziteaza murdaria" sunt:

dirijeaza murdaria;

colecteaza murdaria;

Functiile secundare aferente functie auxiliare "asigura comoditatea utilizarii", care sunt functii de ordinal III, sunt:

are o masa redusa;

are un volum redus;

permite o intretinere usoara;

etc.

La randul lor functiile secundare de ordinul III pot fi materializate de functii secundare de ordinul IV. Marimea ordinului functiilor unui produs depinde de complexitatea produsului respectiv.

Ratiunea de a fi a produsului este de a satisface necesitatile cumparatorului, care doreste sa obtina satisfactie maxima din utilizarea produsului. Cumparatorul doreste sa cumpere numai doua functii:

functia utilitate;

functia estetica.

Cele doua functii il satisfac pe cumparator. Fiecare produs contine cele doua functii in proportii diferite. De exemplu un diamante are numai o functie estetica, ca si un tablou de Van Gogh sau un concert de Mozart. Orice functie trebuie sa fie identificata, definita si codificata.

Functia estetica este o functie subiectiva. De fapt, functia estetica poate fi definita ca o functie care "face placere cumparatorului". Iata cateva exemple de functii estetice:

materializeaza forma;

materializeaza culoarea;

genereaza comoditate;

reduce zgomotul;

reduce dimensiunile;

reduce masa;

reduce timpul necesar operarii;

necesita abilitati de operare reduse;

conduce la un aspect placut;

miroase placut;

suna placut;

In general tot ceea ce se adreseaza simturilor noastre si ne genereaza bucurie poate fi considerat ca fiind functie estetica. De aceea trebuie sa luam in considerare mai mult decat cele 5 simturi. Exista numeroase resorturi interioare care pot fi accesate pentru a genera bucuria cumparatorului, chiar daca aceste resorturi nu tin de latura pozitiva a firii umane. De exemplu putem accesa:

lacomia

trufia

dorinta de marire

noutatea

tendinta modei

Nu putine sunt cazurile cand un produs este cumparat nu pentru utilitatea lui ci pentru a satisface una dintre aceaste trasuri negative ale firii umane. Cum insa producatorul ofera cumpatorului functiile pe care acesta le doreste (urmare a studiilor de marketing) "vinovatia" nu este numai a celui ce produce, ci mai ales a celui care cumpara produsul pentru a utiliza functia respectiva.

De multe ori costul aferent functiei estetice este mai mare decat al functiei utilitate.

Scopul final al oricarei activitati umane este de a genera o functie, indiferent de numarul celor ce participa la activitatea productiva, de locul, momentul desfasurarii ei si a mijloacelor folosite. Toate produsele si serviciile se pot definii prin intermediul functiilor. Iata cel mai puternic argument pentru a utiliza functiile si pentru a definii produsele si serviciile solicitate prin tema de proiectare utilizand functiile.

Functia utilitate este functia care satisface o nevoie materiala a utilizatorului, o nevoie esentiala desfasurarii vietii. Orice alta functie care nu satisface o nevoie esentiala desfasurarii vietii este o functie estetica.

Functia de baza este functia utiliate datorita careia produsul este achizitionat.

Functia secundara este aceea care ajuta la realizarea functiei de baza.

Un produs sau serviciu este evaluat, cuantificat prin intermediul pretului. Produsul fiind o suma de functii, rezulta ca si functiile vor trebui cuantificate si prin determinarea costului lor. Determinarea costurilor functiilor este vitala, ea elimina subiectivismul din afaceri, subiectivism atat de daunator si care nu de multe ori conduce la faliment. Noile functii incorporate in produs sau noile preturi ale vechilor functii trebuie sa fie rezultatul nu numai al unor noi informatii, cat al unei noi gandiri.

Tehnicile de evaluare ale functiilor implica de multe ori compararea acestora, dar nu o comparare cu trecutul. Procesul de evaluare a functiilor cuprinde urmatoarele etape:

1. Individualizarea si definirea functiilor si intocmirea nomenclatorului de functii;
2. Intelegerea functiei, a actiunii si consecintelor acesteia;
3. Determinarea dimensiunii materiale a functiei;
4. Determinarea, utilizand creativitatea tehnica, a unor alternative de materializare a functiei respective;
5. Determinarea costului functiei;

Intr-o prima faza va trebui sa ne concentram nu numai pe cuantificarea exacta a dimensiunilor functiilor, cat pe definirea directiilor de cercetare care ne-ar putea aduce beneficii.

Aplicatia 2.3

Produsul supus analizei prin tehnici de MV este un rezervor de combustibil cu o capacitate de 1.000 litri.

Functia principala a produsului este de a inmagazina 1.000 litri de combustibil.

Pentru a evalua functia principala a produsului s-a utilizat urmatorul set de intrebari:

1. Care este costul depozitarii celor 1.000 de litri?
2. Care este costul depozitarii a 200 de litri, utilizand 5 butoaie standardizate?
3. Care este costul depozitarii utilizand doua rezervoare de 500 litri?

Calculele economice conduc catre varianta a doua.

In 1975, in timpul unui workshop desfasurat la Universitatea Wisconsin, s-a incercat unificarea celor trei tipuri de diagrame FAST. Spre surprinderea participantilor (cei mai valorosi specialisti americani in MV) s-a ajuns la concluzia ca fiecare dintre cele trei metodologii este necesara si optima pentru tipul de aplicatie pentru care a fost creata. S-a hotarat deci ca unificarea celor trei metodologii nu este oportuna, iar ele au fost acceptate si acreditate de catre SAVE.

FAST tehnic

In diagrama FAST tehnic functiile sunt ordonate corespunzator ordinului lor. O diagrama FAST contine doua zone:

1. O prima zona a functiilor obiectiv, functii care reprezinta ratiunea de a fi a produsului. In aceasta zona includem functia principala si unele functii de baza.
2. A doua zona o reprezinta functiile care nu reprezinta functii obiectiv, dar care au legatura cu toate elementele functionale. Aceste functii pot fi conectate la functiile secundare sau auxiliare.

Orice functie care nu se afla pe drumul critic este putin importanta. In consecinta aceste functii trebuie sa aiba costuri reduse. Functiile auxiliare care depasesc 5% din costul total sunt considerate functii care trebuiesc reproiectate pentru a li se scadea costul.

Diagrama FAST tehnic ne ofera o viziune sugestiva a interdependentei dintre functii.

FAST utilizator

Esenta metodei consta in plasarea functiilor produsului in doua zone.

Toate functiile care se refera la activititati tehnice sunt grupate intr-o sectiune numita sectiunea tehnica.

Toate functiile auxiliare, grupate in cele patru categorii deja prezentate:

asigura comoditatea utilizarii;

confera incredere utilizatorului;

satisface utilizatorul;

place utilizatorului,

sunt plasate in cea de a doua sectiune.

Anumite functii auxiliare pot avea un mare impact asupra utilizatorului, in timp ce ele au o importanta scazuta pentru producator, din punct de vedere al costului sau al dificultatii de a le realiza. De aceea se pot realize doua studii FAST: unul din punct de vedere al producatorului si altul din punct de vedere al utilizatorului. Sincronizarea celor doua diagrame este necesara. Functiile aferente activitatilor tehnice ale produsului, in general, nu intereseaza utilizatorul.

Pentru construirea diagramei, toate functiile se scriu pe fise individuale, dupa care se face sortarea lor.

Iata in continuare cateva sfaturi practice necesare intocmirii diagramei FAST:

Scrieti fiecare functie pe un post-it pe care il atasati in zona careia functia ii apartine. Functia trebuie identificata si prin dimensiune tehnica, cost, ponderi in cost si utilitate.

Conectam functiile prin sageti cu intrebarile "cum ?" / "de ce ?".

Functiile trebuiesc grupate pe zone, in functie de tipul de diagrama FAST: tehnic sau utilizator.

Diagrama FAST evidentiaza verigile lipsa.

II.7 Utilitatea functiilor produsului

In acelasi mod in care produsele au o anumita utilitate (satisfac o parte dintr-o anumita necesitate a individului), tot asa si functiile au o anumita utilitate, adica participa la satisfacerea necesitatii in mod diferit.

Intre utilitatea unei functii si costul indus de aceasta trebuie sa existe o relatie de directa proportionalitate. De aceea proiectantul trebuie sa cunoasca utilitatea fiecarei functii, pentru a distribui resursele proportional cu utilitatea, cu costul in ultima instanta.

Un produs are o utilitate maxima (100 %), atunci cand toate functiile sale sunt realizate la maxim. Acest produs poate fi considerat in acest caz "ideal" sau "perfect" in raport cu alte variante ale aceluiasi produs, in care functiile nu sunt realizate la nivel maxim. Daca notam acest produs perfect cu P₀ , atunci utilitatea lui este , u₀ = 1.

Utilitatea produsului (U) este suma utilitatilor functiilor sale:

U =                                                          (2.11)

Unde U_j reprezinta utilitatea functiei "j" a unui produs.

In particular, pentru produsul ideal:

= 1                                                         (2.12)

unde U_jo reprezinta valoarea ideala a utilitatii functiei F_j in cadrul produsului perfect.

U_j = p_j . u_j                                              (2.13)

unde p_j reprezinta ponderea sau importanta relativa a functiei, iar "u_j" utilitatea intrinseca atasata functiei.

Deci pentru a determina utilitatea unei functii este necesar sa parcurgem urmatoarele etape:

Stabilirea ponderii functiilor in utilitatea produsului ideal;

Determinarea utilitatii intrinseci a fiecarei functii.

II.8 Stabilirea ponderii functiilor

Nomenclatorul de functii si limitele dimensiunilor lor tehnice se stabilesc avandu-se in vedere insusirile pe care produsul trebuie sa le aiba pentru a satisface necesitatea sociala careia ii este destinat.

Functiile trebuie sa fie formulate omogen, clar, concis, precis.

Ele trebuie sa reflecte toate insusirile produsului pentru ca aceasta sa satisfaca cerintele utilizatorilor si sa corespunda unor conditii functionale impuse de mediu.

Nomenclatorul de functii trebuie sa cuprinda numai functii necesare.

Un produs existent, supus analizei valorii in vederea modernizarii, poate avea functii lipsa sau functii inutile in plus fata de nomeclator.

Pentru a putea efectua un studiu de caz de MV este necesar ca imediat dupa elaborarea nomenclatorului de functii sa se treaca la ierarhizarea functiilor, din punct de vedere al ponderii fiecarei functii in valoarea de intrebuintare a produsului. Astfel functiile vor fi ordonate, ierarhizate, dupa importanta lor relativa. La capatul acestui proces vom obtine atat nivelul de importanta al functiei cat si ponderea functiei in utilitatea produsului.

In cele ce urmeaza vom expune o modalitate practica de determinare atat a nivelului de importanta cat si a ponderii functiilor.

Metoda matriceala

Metoda utilizeaza o matrice patratica in care se inscriu functiile atat pe linii cat si pe coloane. Principiul acestei metode consta in compararea fiecarei functii cu fiecare. Daca o functie are o pondere mai mare in utilitate decat cea cu care este comparata atunci in casuta respectiva se noteaza 1. Daca o functie are o pondere mai mica decat cea cu care este comparata se noteaza 0. Diagonala principala se completeaza cu 1. Comparatia se efectueaza de la dreapta spre stanga. Daca doua functii au aceeasi pondere in utilitatea produsului, se sterge linia si coloana uneia dintre ele, utilizandu-se o singura linie si coloana pentru ambele functii.

Daca notam cu F_i functiile de pe linii si cu F_j pe cele de pe coloane, atunci elemetele matricei se determina cu relatia :

n_ij =                                (2.14)

Valorile din casutele simetrice fata de diagonala matricei vor fi opuse.

Dupa completarea matricii se determina nivelul de importanta al functiei F_i , prin sumarea elementelor coloanei.

n_i =                                                          (2.15)

Daca rationamentul este corect, sirul n_i trebuie sa fie un sir de numere naturale consecutive, de la 1 la n. In caz contrar trebuie refacut rationamentul. Functiile ale caror linii si coloane au fost eliminate din rationament primesc acelasi nivel de importanta ca si functiile cu care sunt echivalente.

Toate aceste variante au insa un mare neajuns si anume acela ca ponderile functiilor nu sunt diferentiate.

Aplicatia 2.4

Se considera un produs avand 5 functii. In urma compararii functiilor doua cate doua din punct de vedere al utilitatilor se obtine matricea de mai jos:

Tabelul 2.2

n_i =

n₁=3

n₂=4

n₃=1

n₄=5

n₅=2

=

Indiferent de metoda folosita, dupa ce s-au stabilit nivelele de importanta ale fiecarei functii se determina ponderile acestora cu ajutorul formulei:

p_i =                                                           (2.16)

unde am notat prin:

n_i = nota acordata functiei F_i sau nivelul de importanta al functiei;

p_i = ponderea functiei F_i in utilitatea produsului.

p₁=3/15

p₂=4/15

p₃=1/15

p₄=5/15

p₅=2/15

Metoda notelor

Metoda notelor consta in acordarea unor note intr-o plaja mai mica sau mai mare (de exepmlu de la 1 la 10) dupa cum functia este mai importanta sau mai putin importanta pentru utilizator. In acest fel se elimina sau se diminueaza neajunsurile metodei anterioare in sensul nediferentierii ponderilor functiilor.

Pentru obtinerea unui rezultat corect se recomanda a se lua in considerare urmatoarele reguli:

1. Cand se compara intre ele doua functii trebuie sa ne imaginam un produs realizat in conditii perfecte, care sa satisfaca la nivel ideal cerintele utilizatorului.
2. Pentru ierarhizarea functiilor se poate imagina urmatorul exemplu: doua variante ale produsului au cele 2 functii realizate in mod diferit. Una din variante are o functie realizata mai bine decat cealalta si invers. Varianta perfecta ne va edifica asupra functiei mai importante.
3. Ponderea unei functii in utilitate poate fi apreciata prin ponderea pe care aceasta ar avea-o in pretul platit de utilizator.
4. Compararea functiilor se poate realiza utilizand rata de schimb intre functii, definita in sensul valorii de schimb a produselor.
5. Nu este corect sa se apeleze exclusiv la costul functiilor.
6. Pentru o apreciere corecta a importantei functiilor trebuie sa se apeleze si la investigatii statistice, atat in randul utilizatorilor reali si potentiali, cat si a specialistilor si proiectantilor.

II.9 Dimensionarea tehnica a functiilor

Dimensiunile tehnice ale functiilor trebuie sa reflecte cat mai exact insusirile exprimate prin functiile produsului si de regula, cuprind denumirea parametrului, unitatea de masura si valoarea parametrului respectiv. Exprimand anumite insusiri ale produsului, functiile coreleaza parametrii tehnici si caracteristicile constructive ale acestuia, ceea ce face posibila dimensionarea lor tehnica. In majoritatea cazurilor dimensiunile tehnice ale functiilor exprima performantele produsului.

La un produs nou, dimensiunile tehnice ale functiilor se stabilesc pe baza confruntarii datelor rezultate din investigarea cerintelor utilizatorilor cu parametrii tehnici si constructivi ai unor produse similare existente, precum si cu literatura tehnica de specialitate.

La un produs existent, supus analizei valorii in vederea modernizarii, dimensiunile tehnice ale functiilor se exprima prin parametrii tehnici ai produsului respectiv, prevazuti in documentatia tehnica sau determinati prin masurari tehnice.

Dimensionarea functiilor subiective se face prin estimare, utilizand diverse tehnici si procedee statistico-matematice, sociologie, psihologice, experimentale etc.

Rezultatele obtinute in aceasta faza se sintetizeaza asa cum este exemplificat in tabel 1.

Tabelul 2.3

O functie obiectiv masurabila are cel putin o caracteristica de calitate cu ajutorul careia se poate aprecia utilitatea ei. Aceasta marime caracteristica va fi numita in continuare dimensiune tehnica. Daca unitatea de masura a caracteristicii este aleasa in mod convenabil, atunci corelatia "utilitate-dimensiune tehnica" va avea forma din figura de mai jos.

In figura 2 se observa 3 zone specifice:

1. Zona inutila - corespunde unei dimensiuni tehnice : x<x_min .

In aceasta zona utilitatea functiei este atat de mica incat nu-l satisface pe cumparator, acesta neacceptand produsul.

2. Zona utila - corespunde intervalului                       x_min <x < x_max
3. Zona de supradimensionare tehnica corespunzatoare domeniului x> x_max

Utilitate

Zona Zona

inutila utila

Zona de

supradimensionare

tehnica

x_min x_max Dimensiune tehnica

Fig. 2.3 Dimensionarea tehnica a functiilor

In aceasta zona cresterea dimensiunii tehnice nu mai are utilitate pentru utilizator, acesta nefiind dispus sa plateasca pentru dimensiuni superioare lui x_max.

Trebuie sa mai tinem cont de faptul ca dimensiunea maxima este finita, pentru ca utilitatea functiei nu creste permanent cu cresterea dimensiunii tehnice.

Determinarea corecta a lui x_max este o sursa importanta de economii.

Cazul cel mai frecvent intalnit este cel al unei functii a carei utilitate poate fi apreciata prin intermediul dimensiunii unei caracteristici tehnice. Cazul prezentat in figura 2.3 este cel al unei curbe neliniare, saturate, care poate fi modelata prin functii exponentiale, trigonometrice, etc.

Vom prezenta in cele ce urmeaza cateva modalitati de exprimare a functiei utilitate cu ajutorul dimensiunii tehnice.

II.10 Determinarea utilitatii functiilor

Corelatia de tip Cobb-Douglas

Conform acestei metodologii de stabilire a dimensionarii tehnice a functiilor, utilitatea se poate exprima prin formula:

U = A . x^a . e^-bx                                                   (2.17)

unde x este dimensiunea tehnica , iar pentru determinarea parametrilor A,a,b, se iau in considerare conditiile limita.

Din conditia ca derivata I sa se anuleze in origine si pentru x = x_max rezulta:

b = (2.18)

Din conditia u(x_max) = 1 → A = ( )^a (2.19)

Pentru determinarea parametrului "a" este necesara o a treia conditie care de exemplu se poate obtine prin pozitionarea punctual de inflexiune la jumatatea intervalului.

Corelatia "dreapta prin originea axelor"

Proportionalitatea directa intre utilitatea functiei si marimea caracteristicii se produce daca :

u = k . x                                                             (2.20)

Conditia limita din care se determina "k" este in acest caz u(x_max) = 1.

Rezulta:

u =                                                         (2.21)

Corelatia liniara intre x_min si x_max

Daca pentru dimensiuni tehnice mai mici decat x_min utilitatea functiei este aproape nula, crescand apoi liniar, expresia corelatiei este :

u= a ( x - x_min )                                                  (2.22)

Din conditia u (x_min) = 1 rezulta:

u = (x - x_min ) / ( x_max - x_min )                             (2.23)

Corelatia logistica

O curba asemanatoare celei Cobb - Douglas se obtine si prin aplicarea corelatiei logistice:

u = 1 / ( 1 + a e^-bx )                                           (2.24)

Conditiile limita luate in calcul sunt:

u→1 pentru x = x_max

u = 0,5 pentru x = x_max / 2                                (2.25)

u→0 pentru x = 0

Rezulta u = 1 / ( 1 + 100 e ^ ) (2.26)

Utilitatea functiei ca o corelatie multipla de dimensiuni tehnice

In general functiile intalnite in practica sunt functii complexe care nu pot fi apreciate printr-o singura caracteristica tehnica. In cele mai multe cazuri pentru a stabili legatura dintre utilitatea functiei si dimensiunile caracteristicilor tehnice care o determina se poate utiliza o corelatie multipla. Data fiind dificultatea analizei, impusa de numarul mare de dimensiuni tehnice, consideram ca este suficient de buna aproximarea utilitatii cu ajutorul unei corelatii liniare.

Daca utilitatea unei functii este determinata de mai multi parametrii sau caractersitici tehnice, cu unitati de masura diferite si independente intre ele, pentru determinarea utilitatii intrinseci a functiei unei variante constructive se poate utiliza o relatie de forma:

u =                                                        (2.27)

cu        d_i^min d_i d_i^max

unde :

d_i = dimensiunea concreta a caracteristicii tehnice;

a_i = coeficientul sau factorul de proportionalitate, determinat din conditiile limita.

Acesta este cazul cel mai simplu cand se accepta ca satisfacatoare relatia dintre utilitate si caracteristicile tehnice. Daca aceasta conditie nu este acceptabila, atunci sunt necesare relatii de calcul neliniare, care necesita metode mai dificile de solutionare.

Relativitatea functiei intrinseci

Pe parcursul derularii unui studiu de MV pot interveni unele modificari in ceea ce priveste notiunea de functie realizata la nivel perfect, adica pentru care utilitatea intrinseca este egala cu unitatea. De exemplu, in procesul de reproiectare se pot descoperi solutii mai bune decat cele considerate initial ca fiind perfecte. De aceea pentru a nu afecta calculele efectuate pana atunci, in sensul reconsiderarii utilitatilor se poate accepta urmatoarea conventie:

Deoarece pentru o functie raportul dintre utilitatile intrinseci a doua variante poate fi supraunitar, in cazul aparitiei unei variante cu utilitate mai mare decat cea considerata initial a fi perfecta se admite ca ultima varianta are utilitatea supraunitara.

Aceasta conventie este valabila numai pentru efectuarea calculelor comparative si in nici un caz utilitatea nu poate fi supraunitara.

Conventia facuta permite utilizarea in analiza ca produs etalon a insasi variantei existente de produs, fara a sti daca este sau nu cea mai buna, ba chiar necunoscand cu exactitate relatia dintre utilitatea si dimensiunea tehnica.

Simpla existenta a unei dimensiuni tehnice mai mari decat x_max nu atrage dupa sine o crestere a utilitatii intrinseci. Aceasta se produce doar daca o dimensiune tehnica mai mare decat x_max conduce la o utilitate mai mare.

II.11 ELEMENTE DE Cost

Pana acum s-a analizat produsul exclusiv din punct de vedere al utilizatorului, luand in considerare proportia in care produsul in ansamblul sau sau functiile aferente acestuia satisfac necesitatile utilizatorului.

Credem ca este util sa analizam produsul si din punctual de vedere al producatorului. Ne va interesa deci care este consumul de resurse necesar realizarii produsului si / sau functiilor sale.

Costul de productie reprezinta :

Totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea unor bunuri sau servicii de catre un agent economic.

sau

Suma de bani cheltuita pentru producerea sau cumpararea unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu.

sau

O parte din valoarea productiei care include cheltuielile pentru mijloacele de productie consumate si pentru salarizarea muncii.

Totalitatea consumurilor de resurse necesare la un anumit nivel pentru realizarea unui produs sau a unei activitati.

Costul poate fi privit din mai multe puncte de vedere iar diferitele perspective se pot clasifica astfel:

Tabelul Nr. 2.4

Una dintre cele mai dificile probleme in MV este aceea de a determina categoria de cost de productie cea mai adecvata pentru a fi studiata.

Asa cum s-a subliniat in capitolele anterioare MV acorda o mai mare importanta utilitatii decat pretului, care exprima mai fidel valoarea produsului. In acest context este de preferat utilizarea mai rara a expresiei banesti a costului si mai frecvent a semnificatiei fizice a consumului de resurse.

Resursele consummate pentru realizarea unui produs pot fi:

resurse intelectuale;

resurse fizice;

resurse materiale;

resurse energetice.

Pentru simplificare, putem considera ca elementele costului de productie sunt:

consumuri materiale - c_m

consumuri cu resurse umane - c_r

c = c_m + c_r [ lei / produs ] (2.28)

Mai general putem scrie ca :

c =                                                            (2.29)

unde c_i reprezinta consumul specific din resursa "i" pentru realizarea produsului (materii prime, energie, utilaje, resurse umane, cheltuieli generale, etc.).

"c_i" poate reprezenta la fel de bine si costul reperului sau al operatiei.

Costul total al unui produs reprezinta suma costului de achizitie plus costurile aferente intretinerii, asigurarii, reparatiilor si al dezafectarii produsului.

Costul global = Costul de achizitie + Costul de utilizare + Costul de intretinere + Costul de modificare+ Costul de dezafectare.

Costul real al unui produs nu este determinat de suma de bani cu care-l cumparam, ci de costul global al produsului.

Costul de achizitie al produsului nu trebuie confundat cu costul total. Costul total al produsului este o notiune strans legata de notiunea de "durata de viata a produsului". Atunci cand cumparam un produs, cumparam de fapt o anumita functie pe care dorim sa o utilizam un timp mai indelungat (durata de viata a produsului), cu exceptia produselor de unica folosinta. Functiile produsului trebuie sa fie active pe intreaga durata de viata a produsului. De-a alungul acestei perioade produsul consuma resurse ocazionate de intretinerea curenta, reparatii, materiale consumabile, dezafectare. Toate aceste costuri se cumuleaza cu costul de achizitie, rezultand costul total. Utilitatea produsului trebuie si ea raportata la durata de viata a serviciului.

De exemplu functia principala a unui automobile este sa transporte persoane si bagaje. Aferent produsului automobil avem un cost initial si o durata de serviciu, de-al lungul careia autoturismul trebuie intretinut, reparat, alimentat cu carburant. Ca urmare automobilul transporta persoane parcurgand un numar de kilometrii. Costul total per kilometru va rezulta impartind costul total la numarul de kilometrii.

III. Dimensiunea economica a functiilor

Un important element de descurajare al celor ce doresc sa utilizeze MV il constituie faptul ca evidenta contabila a consumurilor de mijloace este dificil de tinut, daca nu imposibil la nivel de produs sau de element component al produsului. Ori pentru a stabili cat costa o functie, care de cele mai multe ori este determinata de o parte dintr-un reper (sau mai multe), trebuie sa adancim analiza peste limita evidentelor contabile uzuale. Dimensiunea economica a functiilor trebuie sa stabileasca relatia care exista intre nivelul dimensiunilor tehnice si al costurilor componentelor fizice ale produsului pentru ca in final sa se poata compara utilitatea functiei cu costul ei.

Dimensionarea economica a functiilor reprezinta operatiunea prin care se determina costul fiecarei functii. Dupa finalizarea acestei etape obtinem deja primele solutii de micsorare a costurilor, in conditiile in care produsul isi pastreaza utilitatea.

Dimensionarea economica a functiilor se realizeaza parcurgand urmatoarele etape:

elaborarea diagramei de relatii dintre repere si functii;

determinarea matricei de incidenta a_ij ;

determinarea matricei cotelor de participare k_ij ;

repartizarea costurilor reperelor pe functii;

calculul costului functiilor.

Rezolvarea problemei dimensiunii economice a functiilor consta in determinarea costulrilor aferente diferitelor functii ale produsului. Dupa cum am stabilit inca din capitolul introductiv fiecare functie a unui produs are o dimensiune tehnica si una economica. Produsul in ansamblul sau are un cost total, care se obtine prin insumarea costurilor diferitelor elemente componente ale produsului (repere si/sau subansamble). In fazele incipiente ale procesului de optimizare a produsului prin MV determinam costul produsului si nomenclatorul functiilor. Determinarea costului fiecarei functii permite trecerea la urmatoarea etapa a studiului, cea de analiza sistemica.

Dimensionarea economica a functiilor se poate realiza luand in considerare costul global al reperelor sau anumite componente ale acestora, ca de exemplu costul materialelor sau al manoperei. Putem astfel sa realizam optimizarea produsului din punct de vedere global sau al costurilor materialelor sau al costurilor manoperei. Luand in considerare cele expuse mai sus putem realiza dimensionarea economica a functiilor global sau detaliat.

Metoda globala de dimensionare economica a functiilor se realizeaza utilizand valorile globale ale costurilor reperelor, nefiind necesara detalierea costurilor pe elemente componente.

Metoda detaliata de dimensionare econom,ica a functiilor se realizeaza utilizand nu costul global al reperelor ci costul materialelor sau al manoperei sau al cheltuielilor indirecte. Desigur ca in aceasta varianta volumul calculelor este mult mai mare dar rezultatele finale obtinute astfel sunt mai valoroase.

Conform STAS 11272/2-79 costurile aferente elementelor componente ale produsului care materializeaza functiile acestuia se inscriu asa cum este exemplificat in tabelul 3.1.

Costurile din coloana "Elementele componente ale produsului" se repartizeaza pe una sau mai multe functii ale produsului, corespunzator cu gradul de participare a elementelor componente respective la realizarea acestor functii si se inscriu in coloanele functiilor respective.

Tabelul 3.1

Algoritmul general de dimensionare economica a functiilor

Repartizarea costului produsului si al componentelor sale pe functii necesita un rationament logic, o analiza a principiilor de constructie si functionare, a caracteristicilor materiale, reperelor si operatiilor care compun produsul.

In general, un reper sau o opearatie contribuie la realizarea uneia sau mai multor functii. Relatiile care se stabilesc intre functii si repere (operatii) sunt redate mai jos.

Pentru a realiza dimensionarea economica a functiilor, trebuie sa subliniem urmatoarele notiuni de baza:

functia F_j este materializata de o parte a reperului studiat R_i , de unul sau mai multe repere luate integral sau partial;

Fiecare reper R_i are un cost c_i ;

Dimensionarea economica a functiilor poate fi realizata global (daca ne raportam la costul global al reperelor si al produsului) sau detaliat (daca ne raportam la anumite componente ale costurilor, ca de exemplu consum de materiale, salarii, etc.). Si intr-un caz si in celalalt, etapele ce trebuiesc parcurse sunt:

elaborarea diagramei de relatii dintre piese si functii;

determinarea matricei de incidenta a_ij ;

determinarea matricei cotelor de participare k_ij ;

repartizarea costurilor reperelor pe functii;

calculul costului functiilor.

I.         Elaboarea nomenclatorului de functii;

II.       Elaborarea diagramei de relatii dintre repere si functii;

Pentru realizarea diagramei de relatii dintre piese si functii este necesar sa se cunoasca diagrama de montaj a produsului studiat. Matricea poate fi elaborata numai pe baza unui rationament ingineresc, logic, asupra functionarii fiecarui reper analizat.

III.      Stabilirea ponderii de participare a fiecarei piese la functii;

Se efectueaza aprecierea cantitativa a participarii reperului R_i la materializarea functiei F_j . Aceasta apreciere se face pe baza cunoasterii obiectului studiat si are de aceea un caracter subiectiv.

IV.     Repartizarea costurilor (globale sau pe componente) pe functii;

Repartizarea costurilor pe functii se face cu ajutorul relatiei

C_ij = C_i K_ij                                                (3.1)

V.       Calculul costurilor si ponderii functiilor in costul total al produsului.

Costul functiei F_j se calculeaza cu relatia

C_Fj = c_ij                                                        (3.2)

Ponderea fiecarei functii in costul total al produsului se determina cu relatia:

p_j = (3.3)

p_j se refera numai la functiile principale, costul functiilor secundare repartizandu-se pe functiile principale carora le creaza conditii de existenta.

Fig. 3.1 Diagrama relatiilor repere-functii

In sens strict matematic, pentru o varianta de produs, dimensiunea economica a functiilor consta in determinartea succesiva a urmatoarelor elemente:

• Incidenta reperului ( operatiei ) / functie - a_ij = 1 daca resursa R_i determina functia F_j
• Cota de participare a reperului "i" la costul functiei  "j" - k_ij (=1)
• Costul functiei "j" datorate reperului "i" - C_ij = a_ij k_ij C_i
• Costul functiei - C_Fj =                (3.4)
• Ponderea functiei in cost (dimensiunea economica) - p_j

k_j = C_Fj /                                             (3.5)

Daca un reper participa la realizarea mai multor functii trebuie sa stabilim cat din costul acesteia revine unei functii si cat celeilalte.

Dimensionarea economica a functiilor reprezinta operatiunea prin care se determina costul fiecarei functii. Dupa finalizarea acestei etape obtinem deja primele solutii de micsorare a costurilor, in conditiile in care produsul isi pastreaza utilitatea.

III.2 Reguli practice de dimensionare economica

Pentru a facilita rationamentul de dimensionare economica a functiilor se impun anumite precizari:

1. Dupa modul in care un reper, o operatie sau un element de cost participa la realizarea functiilor deosebim:

a)     repere, operatii, elemente de cost care participa la realizarea unei singure functii, caz in care a_ij =1 , k_ij = 100%, c_ij = c_i

b)     repere, operatii, elemente de cost care contribuie la realizarea mai multor functii, in proportii riguros determinate. Pentru acestea, parametrii de dimensionare economiça sunt determinati.

a_ij=1 ; k_ij<100% ; c_ij<c_i

c)      repere, operatii, elemente de cost care determina mai multe functii, in proportii greu de determinat.

2. Pentru a diminua riscul unor interpretari eronate in dimensionarea economica a functiilor se recomanda respectarea catorva reguli de baza:

a)     In tabelul de dimensionare economica se va efectua atat analiza dinspre repere spre functii, cat si invers, dinspre functii spre repere.

b)     Pentru a fi convinsi ca un element de cost contribuie la realizarea unei functii este utila modificarea acestuia, in sensul cresterii, micsorarii sau eliminarii. Daca functia isi modifica utilitatea, putea trage concluzia ca exista o legatura intre acel element si functie.

c)      In acelasi sens, pentru determinarea cotei de participare a elementului de cost la realizarea functiilor este necesara modificarea elementului, pentru a constata in ce masura acesta induce modificari ale functiilor. Cu cat o functie este mai puternic influentata de un reper, cu atat va avea un coeficient mai mare de determinare la reperul analizat.

III.3 Formalizarea matematica a problemei dimensionarii eonomice

Urmatorul pas ce trebuie facut in dimensionarea economica a functiilor il constituie determinarea relatiei care exista intre dimensiunile caracteristicilor de calitate si costuri.

Telul nostru este de a afla cat costa cresterea cu un anumit procent a utilitatii unei functii sau a unei caracteristici tehnice.

De exemplu:

• Grosimea unui perete al unei carcase sau al unei constructii, este proportionala cu costul de productie, daca se folosesc aceleasi materiale. La schimbarea materialelor se modifica legatura.
• Aspectul estetic al unui produs poate fi imbunatatit prin perfectionarea tehnologiei de realizare, in limitele aceleasi solutii constructive si in acest caz exista o relatie intre dimensiune si cost, dar se mai poate obtine si o ameliorare a aspectului prin schimbarea solutiei constructive, caz in care nu mai exista nici o relatie intre cele doua marimi.

Daca acceptam existenta unei relatii intre marimea dimensiunii tehnice a functiei si costul produsului (reperului), formalizarea matematica este urmatoarea:

Costul unei functii este dat de relatia:

C_Fj =                                                  (3.6)

Daca intre dimensiunea tehnica a reperului prin care se apreciaza reperul R_i , notata cu y_i si costul acesteia exista relatia:

C_i = f_i(y_i)                                                             (3.7)

si daca intre dimensiunea tehnica a functiei, x_j , si dimensiunea tehnica a reperului y_i, exista relatia

y_i = j_ij(x_j)                                                           (3.8)

atunci intre costul reperului R_i si dimensiunea tehnica a functiei se poate stabili relatia:

C_i = f_i(j_ij(x_j)) = F_ij(x_j)                             (3.9)

Deci:

C_Fj = = F_j(x_j)                               (3.10)

Relatii matematice intre costul si dimensiunea tehnica a reperului / operatiei

Concretizarea functiei f_i(y_i) se poate realiza sub urmatoarele forme:

1. Relatia proportionala.

C_i = a_iy_i+b_i                                       (3.11)

Relatia indica posilitatea existentei unor costuri variabile si a unora constante.

Sunt posibile situatiile in care b_i = 0 si/sau panta dreptei este negativa

(a_i <0 ). Aceasta formalizare se recomanda in special atunci cand costurile constante sunt importante.

2. Relatia patratica:

C_i = a_iy_i²+b_iy_i+ c_i                                          (3.12)

Relatia este sugerata de faptul ca frecvent imbunatatirea calitatii unui produs se realizaeza prin cresterea costului mai rapid decat a performantelor.

3. Relatia hiperbolica ( de inversa proportionalitate )

C_i = a_i / y_i+b_i                                                      (3.13)

Astfel de relatii se intalnesc in cazul in care dimensiunea tehnica este invers proportionala cu utilitatea. De exemplu dimensiunea de gabarit sau masa unui aparat sunt invers proportionale cu costurile. Eroarea de masurare este de asemeni invers proportionala cu costurile.

Relatii matematice intre dimensiunea tehnica a functiei si dimensiunea tehnica a reperului / operatiei

De aceasta data va trebui sa concretizam expresia functiilor j_ij(x_j). Distingem mai multe situatii:

1. Dimensiunea tehnica a functiei coincide cu dimensiunea tehnica a reperului. In acest caz,

y_i = x_j , = j_ij(x_j) = 1                           (3.14)

De exemplu:

Lungimea tehnica a unui cablu de alimentare este dimensiunea tehnica a functiei "permite cuplarea la retea" dar este in acelasi timp si dimensiunea tehnica a reperului.

2. Relatia de proportionalitate intre dimensiunea tehnica a functiei si cea a reperului.

y_i = j_ij x_j                                                             (3.15)

De exemplu:

Intre grosimea stratului anticoroziv si durata de corodare exista o relatie de proportionalitate.

Intre grosimea unei haine si gradul de izolare termica exista o relatie de proportionalitate.

3. Relatie de inversa proportionalitate:

y_i = j_ij/x_j                                                      (3.16)

Relatii matematice intre costul reperului si dimensiunea tehnica a functiei

In cele ce urmeaza ne vom referi la functia F_ij(x_j).

Aceasta functie se obtine prin compunerea functiilor f_i(y_i) si j_ij(x_j) .

Din combinarea solutiilor prezentate in paragrafele anterioare rezulta urmatoarele tipuri de relatii:

Tabelul 3.3

Relatia matematica intre costul si dimensiunea tehnica a functiei

In cele ce urmeaza ne propunem sa concretizam relatia :

C_Fj = = F_j(x_j),                              (3.17)

care stabileste relatia intre costul functiei si dimensiunea tehnica a acesteia.

Daca in aceasta relatie vom inlocui expresiile lui F_ij cu cele din tabelul de mai sus vom obtine relatii de tipul:

C_Fj = ( a_i x_j  + b_i ) (3.18)

C_Fj = ( a_ix_j²+b_ix_j+ c_i )                 (3.19)

C_Fj = ( a_i / x_j+b_i )                                   (3.20)

Aceste relatii reprezinta corelatii multiple liniare, patratice sau hiperbolice ale costului functiilor in raport cu dimensiunile lor tehnice.

Pentru a nu complica inutil rationamentul ne-am limitat (fara a limita gradul de generalitate al solutiei) la situatiile in care functia are o singura dimensiune tehnica.

"a_ij" are semnificatia unei marimi de control, care nu poate lua decat valoarea 1 daca k_ij 1. Daca nu se intampla asa, s-a produs o inconsecventa in rationament.

In cele ce urmeaza vom analiza diferite tipuri de relatii intre costul functiei si costul (costurile) reperelor:

1. Functia este determinata integral de un reper.

In acest caz costul functiei este egal cu costul reperui.

C_Fj = C_i = f_i(y_i)                                               (3.21)

Daca dimensiunea tehnica a reperului este proportionala cu costul acesteia, vom avea:

C_Fj = C_i = a_iy_i+b_i                                           (3.22)

2. Functia este determinata de mai multe repere care isi transfera integral costul.

Costul functiei este egal cu suma costurilor reperelor:

C_Fj = C_i = f_i(y_i)                               (3.23)

3. Functie determinata de o parte dintr-un reper

Costul functiei este in acest caz egal cu cota parte a costului reperului aferent.

C_Fj = k_ij C_i                                         (3.24)

Daca,

C_i = a_iy_i+b_i                                       (3.25)

atunci,

C_Fj = k_ij (a_iy_i+b_i)                                            (3.26)

4. Functie determinata de parti ale unor repere

Costul functiei este in acest caz suma costurilor partiale determinate de repere:

C_Fj = k_ij C_i                                        (3.27)

Daca,

C_i = a_iy_i+b_i                                       (3.28)

atunci,

C_Fj = k_ij (a_iy_i+b_i )                                   (3.29)

IV. Analiza sistemica a functiilor

Obiectivul analizei sistemice a functiilor este identificarea functiilor supradimensionate din punct de vedere economic, adica a functiilor ale caror costuri sunt mult mai mari decat valoarea lor de intrebuintare.

Pentru atingerea acestui obiectiv, se compara pentru fiecare functie cele doua categorii de ponderi, determinate anterior:

ponderea functiei in valoarea de intrebuintare k_i

ponderea functiei in costul de productie p_j

Pentru un produs ideal, din punct de vedere al conceptiei si al realizarii, ierarhizarea functiilor dupa ponderea in valoarea de intrebuintare trebuie sa coincida cu ierarhizarea dupa ponderea in costul de productie.

Proportionalitatea dintre cele doua tipuri de ponderi se exprima prin relatia:

p_j = a k_j

In planul k_jOp_j fiecarei functii ii corespunde un punct.

Pentru un produs real functiile vor fi localizate in planul k_jOp_j atat pe o dreapta de regresie cat si in vecinatatea ei. Prin intermediul acestei reprezentari grafice putem evalua in ce masura exista disproportii intre costurile functiilor si contributia lor la valoarea de intrebuintare a produsului.

Punctele care reprezinta functii se pot situa:

pe prima bisectoare : p_j=k_j , situatia ideala;

deasupra primei bisectoare; aceasta corespunde situatiei cand p_j>k_i , adica ponderea in cost este mai mare decat ponderea in utilitate si deci functia este supradimensionata economic;

sub prima bisectoare, p_j<k_i , situatie ce indica faptul ca ponderea functiei in cost este mai mica decat cea in utilitate.

p_j (ponderea functiei in cost)

k_j

Fig. 4.1 Analiza sistemica - dreapta de regresie

Pentru aprecierea gradului in care se respecta proportionalitatea se foloseste metoda corelatiei, determinandu-se prin metoda celor mai mici patrate, dreapta de regresie prin originea axelor.

p_j = a k_j                                                              (4.1)

unde:

a = (4.2)

este panta dreptei de regresie.

Modul in care se respecta proportionalitatea este apreciat prin indicatorul "S "care reprezinta suma abaterilor patratice ale punctelor reale fata de cele teoretice. S se numeste entropia sistemului si arata gradul de imprastiere a punctelor F_j. Cu cat S este mai mic, cu atat punctele F_j se afla mai aproape de dreapta p_j=ak_i .

S = ( p_j - a k_i )²                                           (4.3)

Aceasta suma trebuie sa fie cat mai mica. Ideal ar fi ca S 0, conditie care se atinge atunci cand dS/da = 0

De regula se considera ca daca S < 0,01 produsul este bine echilibrat sub aspectul proportionalitatii celor doua dimensiuni.

Analiza sistemica permite clasificarea functiilor produsului in trei categorii:

1. Functii supradimensionate din punct de vedere economic - situate deasupra dreptei de regresie pentru care k_j - a p_j > 0 ( F_k );
2. Functii bine dimensionate din punct de vedere economic - situate in apropierea dreptei de regresie ( F_l , F_m , F_n );
3. Functii subdimensionate din punct de vedere economic - situate sub drepta de regresie pentru care k_j - a p_j < 0 ( F_r )

Analiza si ingineria valorii are in vedere in special functiile din prima categorie, in sensul ca reproiectarea produsului vizeaza eliminareasupradimensionarii economice a acestor functii.

Considerarea functiilor auxiliare

Atunci cand am procedat la clasificarea functiilor produsului am pus in evidenta in afara de functiile utile si functii secundarea sau auxiliare.

Aceste functii nu au utilitate dar costa. Exista doua modalitati de evidentiere a acestora:

1. Sa fie reprezentate ca atare , adica pe axa ordonatei . In aceasta situatie putem utiliza in locul unei drepte ce trece prin origine o dreapta de forma:

k_j = a p_j + b                                                  (4.4)

Aplicand metoda celor mai mici patrate obtinem expresiile lui "a" si "b".

2. Sa se transfere costul functiilor auxiliare catre functiile principale pe care acestea le "ajuta". Aplicand acest procedeu, va trebui sa corectam ponderea functiilor principale "ajutate" in cost, prin adaugarea partii care revine acestora, din costul si din ponderea in cost a functiilor auxiliare:

k`_j = k_j + k_ja                                                  (4.5)

unde:

k_j = ponderea initiala a functiei principale F_j in costul produsului.

k`_j = noua pondere in cost a functiei F_j

k_ja = partea din ponderea functiei auxiliare care revine functiei F_j.

Consideram a doua varianta mai corecta, pentru ca functiile auxiliare nefiind sesizate de catre utilizator, trebuie sa-si transfere costul catre functiile principale, adica al acelora care au utilitate si sunt rezultatul direct al cerintelor utilizatorului.

Analiza utilitate / cost sau utilitate/pondere in cost

Dreapta de regresie se stabileste intre utilitate si ponderea in cost a fiecarei functii:

p_j = a U_j                                                       (4.6)

U_j = p_j u_j                                                      (4.7)

unde:

p_j este unic determinata pentru varianta etalon a produsului;

u_j = utilitatea intrinseca a functiei pentru solutia concreta analizata;

p_j = ponderea functiei in cost, pentru varianta etalon, calculata prin raportarea la costul acestei variante, astfel incat:

p_j = 1                                                    (4.8)

Daca se adauga o functie noua, aceasta va primi o pondere prin comparatie directa cu cele existente, astfel ca:

p_j (4.9)

Aceasta diferenta este perfect justificata prin faptul ca este vorba despre un produs nou.

Modificarea costului fata de varianta etalon va conduce de asemenea la modificarea ponderii in cost, implicit

p_j (4.10)

ceea ce sugereaza consecventa in analiza.

Dupa determinarea, pentru varianta reproiectata, a utilitatii functiilor produsului, precum si a costului se pot calcula ponderile functiilor in utilitate si in cost, folosind variantele reproiectate.

Analiza sistemica pe elemente de cost

Daca se noteaza cu "c_ij"costul cu care resursa R_i (materiale, energie, manopera) participa la realizarea costului functiei F_j si cu "c" costul total al produsului, se determina ponderea fiecarui tip de resursa in costul functiei:

k_ij = c_ij / c

unde c_ij reprezinta costul functiei "j" aferenta resursei "i".

Costul functiei F_j este:

C_Fj = c_ij = c k_ij                                      (4.11)

Ponderea functiei in costul total este:

p_j = C_Fj / c = k_ij (4.12)

Cu aceasta formula, dreapta de regresie devine:

p_j = a U_j = k_ij = U_j a_i                (4.13)

unde a_i este panta dreptei de regresie a dependentei dintre costul resursei R_i si utilitatea functiei F_j, U_j.

Concluzii

Incadrarea functiilor in functii supradimensionate sau bine dimensionate din punct de vedere economic se poate realiza pentru fiecare gen de resursa in parte.

O functie poate sa fie bine dimensionata in ceea ce priveste o anumita resursa, dar supradimensionata in privinta altor resurse.

Analiza se poate limita la o singura resursa.

Conceperea si reconceperea produselor

In fig. 4.2 am prezentat in cordonate k_jOp_j pozitia functiilor in raport cu dreapta de regresie, care le imparte in doua categorii:

supradimensionate din punct de vedere economic (deasupra dreptei de regresie);

bine dimensionate din punct de vedere economic (sub drepta de regresie).

Principiul maximizarii raportului dintre utilitate si cost sugereaza cinci posibilitati de imbunatatire:

1. U , C

2. U , C

3. U , C
4. U , C
5. U , C

Una dintre modalitatile practice de imbunatatire a solutiei constructive, proprie MV o constituie reproiectarea functiilor supradimensionate din punct de vedere economic.

Cele cinci modalitati de reconcepere se regasesc in posibilitatile de modificare a acestor functii.

p_j

5

4

3

2

1

k_j

Fig. 4.2

Necesitatea apropierii functiilor supradimensionate de dreapta de regresie conduce la un algoritm de selectare a posibilitatilor de imbunatatire a produsului, care sa conduca la o eficienta maxima.

1. Se ordoneaza functiile in ordine descrescatoare a supradimensionarii economice.
2. Se ordoneaza reperele sau operatiile care determina aceste functii in ordine descrescatoare a costului cu care participa la realizarea lor.
3. Se abordeaza in studiul de reconcepere a reperelor/operatiilor in ordine descrescatoare a costurilor.

In felul acesta se obtine maximum de efect, spre deosebire de o abordare haotica.

V. Etapele studiului de MV

V.1 Generalitati

In cele ce urmeaza vom parcurge etapele si fazele recomandate pentru aplicarea metodei analizei valorii la cercetarea si proiectarea de produse noi si modernizarea celor din productia curenta.

Tehnicile si procedeele de lucru, precum si gradul de aprofundare a etapelor si fazelor de aplicare a analizei valorii se stabilesc de catre colectivul de lucru, avandu-se in vedere complexitatea produsului studiat, marimea seriei de fabricatie, posibilitatile tehnice, economice si organizatorice ale unitatii respective pentru rezolvarea problemei abordate.

Notiunile generale referitoare la analiza valorii sunt prezentate in STAS 11272/1-79

ETAPA I MASURI PREGATITOARE

Faza I STABILIREA TEMEI

1. Tema de cercetare-proiectare a produsului la care se aplica analiza valorii se stabileste in concordanta cu planul tehnic aprobat. Tema trebuie sa precizeze:

obiectul;

obiectivele;

restrictiile;

nivelul de detaliere.

2. Obiectul analizei valorii poate fi produsul sau o parte a acestuia care indeplineste una sau mai multe functii.

Obiectul se stabileste avandu-se in vedere, in principal, urmatoarele:

complexitatea produsului;

marimea seriei de fabricatie;

ponderea in volumul productiei unitatii;

necesarul pentru piata;

importanta produsului pentru economia nationala, ramura economica sau unitatea respectiva;

necesitatea asigurarii cresterii productivitatii muncii, a rentabilitatii, a calitatii produsului si a competitivitatii lui pe piata;

considerentele de natura ergonomica si sociala;

posibilitatile de generalizare a unor solutii cu eficienta economica ridicata.

3. Obiectivele analizei valorii se stabilesc conform STAS 11272/1-79.

Restrictiile se pot referi, de exemplu, la:

termenele de realizare a proiectului produsului;

termenele de introducere in fabricatie a produsului;

limita minima a valorii de intrebuintare a produsului;

utilizarea unor materii prime sau materiale deficitare;

limita maxima a beneficiului;

limita maxima a cheltuielilor de productie, din care a celor materiale:

limita maxima a cheltuielor de investitii;

limita maxima a pretului produsului;

limita maxima a cheltuielor de proiectare.

Nivelul de detaliere in aplicarea analizei valorii se stabileste in functie de complexiatea produsului, marimea seriei de fabricatie si de obiectivele urmarite.

Faza 2        ORGANIZAREA COLECTIVULUI DE LUCRU

1. Colectivul de lucru pentru aplicarea analizei valorii si modul in care acesta isi desfasoara activitatea se stabilesc prin decizia conducerii unitatii. Se recomanda numirea a 315 membri si colaboratori din cadrul unitatii si (sau) din afara acesteia.

Colectivul de lucru poate avea urmatoarea componenta:      

- proiectantul produsului;

- specialisti din cercetare, proiectare constructiva si tehnologica;

- cadre specializate in analiza valorii;

- specialisti din sectia sau atelierul de fabricatie a produsului;

- specialisti in aprovizionare;

- specialisti in desfacere sau prestari servicii;

- specialisti in controlul calitatii produselor;

- designer;

- matematicieni si specialisti in tehnnica de calcul;

- informaticieni;

- specialisti in marketing.

2. Membrii colectivului trebuie sa fie specialisti din compartimentele si sectiile unitatii care pot influenta asupra conceptiei, fabricatiei, costurilor si desfacerii produsului. In colectivul de lucru este necesar sa existe intotdeauna proiectantul produsului studiat si cel putin un cadru specializat in analiza valorii, care cunoaste metodologia de lucru aplicata la produse.

3. Conducatorul colectivului de lucru este de drept responsabilul temei de cercetare sau seful de proiect al produsului; el poarta intreaga raspundere pentru aplicarea metodei analizei valorii si calitatea rezultatelor obtinute.

Faza 3         PREGATIREA METODOLOGICA

Pregatirea metodologica in vederea aplicarii analizei valorii poate fi efectuata inaintea inceperii lucrarilor, pentru toate etapele si fazele de realizarea sau pe parcursul realizarii acestora pentru fiecare etapa si faza in parte.

Pregatirea metodologica pentru toti membrii colectivului de lucru se asigura de catre conducatorul colectivului.

In cadrul pregatirii metodologice trebuie subliniate in mod corespunzator continutul, scopul, posibilitatile analizei valorii pentru realizarea functiilor necesare ale produsului studiat la un cost minim si in conditiile asigurarii calitatii, fiabilitatii, performantelor si livrarii acestuia. In activitatea colectivului este necesar sa se promoveze principiul muncii in echipa, sa se stimuleze creativitatea participantilor si sa se inlature tendintele de rutina in abordarea problemelor.

Faza 4         STABILIREA PLANULUI DE LUCRU

1. Planul de lucru al colectivului se intocmeste potrivit etapelor si fazelor studiului de MV.

2. Pentru fiecare etapa si faza se definesc sarcinile, termenele si responsabilitatile. De asemenea pot fi precizate si mijloacele materiale si financiare, precum si colaborarile necesare realizarii fiecarei etape sau faze.

Faza 5 APROBAREA PLANULUI DE LUCRU

Planul de lucru al colectivului se aproba de catre conducerea unitatii.

Realizarea prevederilor planului de lucru se controleaza de catre un cadru de conducere desemnat in acest scop.

ETAPA II ANALIZA NECESITATII SOCIALE

Faza 1         CULEGEREA INFORMATIILOR

1. Aceasta faza cuprinde:

- stabilirea necesarului de informatii;

- identificarea surselor de informatii;

- culegerea si prelucrarea informatiilor in vederea utilizarii lor.

Informatiile trebuie sa se refere la conceptia, productia, aprovizionarea, desfacerea, costurile si utilizarea produsului, precum si a altor produse cu destinatie similara, realizate in tara sau strainatate.

Se recomanda ca informatiile sa fie obtinute prin investigarea cerintelor la utilizatori, prin studierea documentatiei tehnice, economice si comerciale, a literaturii tehnice de specialitate, a standardelor, prospectelor, cataloagelor si mostrelor, a produselor similare, precum si prin consultarea celor mai buni specialisi.

Culegerea s prelucrarea informatilor trebuie continuata pe toata durata colaborarii lucrarii de analiza valorii.

Faza 2 STABILIREA NOMENCLATORULUI DE FUNCTII SI A LIMITELOR DIMENSIUNILOR LOR TEHNICE

1. Nomenclatorul de functii si limitele dimensiunilor lor tehnice se stabilesc avandu-se in vedere insusirile pe care produsul trebuie sa le aiba pentru a satisface necesitatea sociala careia ii este destinat.

Functiile trebuie sa fie formulate omogen, clar, concis, precis.

Ele trebuie sa reflecte toate insusirile produsului pentru ca aceasta sa satisfaca cerintele utilizatorilor si sa corespunda unor conditii functionale impuse de mediu.

Nomenclatorul de functii trebuie sa cuprinda numai functii necesare.

Un produs existent, supus analizei valorii in vederea modernizarii, poate avea functii lipsa fata de nomenclator sau functii inutile in plus fata de nomeclator.

Faza 3 STABILIREA NIVELURILOR DE IMPORTANTA A FUNCTIILOR

1. Nivelurile de importanta ale functiilor produsului se stabilesc in scopul determinarii contributiei fiecarei functii in valoarea de intrebuintare a produsului, prin compararea functiilor intre ele, doua cate doua, din punctul de vedere al efectului lor util, pe baza consultarii unui esantion reprezentativ de utilizatori si specialisti sau prin alte procedee.

2. Nomenclatorul de functii se completeaza cu limitele dimensiunilor tehnice si nivelurile de importanta ale functiilor.

ETAPA III. ANALIZA SI EVALUAREA SITUATIEI EXISTENTE

Faza 1 DIMENSIONAREA TEHNICA A FUNCTIILOR

Dimensiunile tehnice ale functiilor trebuie sa reflecte cat mai exact insusirile exprimate prin functiile produsului si de regula, cuprind denumirea parametrului, unitatea de masura si valoarea parametrului respectiv.

La un produs nou, dimensiunile tehnice ale functiilor se stabilesc pe baza confruntarii datelor rezultate din investigarea cerintelor utilizatorilor cu parametrii tehnici si constructivi ai unor produse similare existente, precum si cu literatura tehnica de specialitate.

La un produs existent, supus analizei valorii in vederea modernizarii, dimensiunile tehnice ale functiilor se exprima prin parametrii tehnici ai produsului respectiv, prevazuti in documentatia tehnica sau determinati prin masurari tehnice.

Dimensionarea functiilor subiective se face prin estimare, utilizand diverse tehnici si procedee statistico-matematice, sociologie, psihologice, experimentale, etc.

Rezultatele obtinute in aceasta faza se sintetizeaza asa cum este exemplificat in tabel 5.1.

Tabel 5.1

Faza 2 DIMENSIONAREA ECONOMICA A FUNCTIILOR

1. Costurile aferente elementelor componente ale produsului care materializeaza functiile acestuia se inscriu asa cum este exemplificat in tabelul 5.2, avandu-se in vedere nivelul de detaliere a lucrarii de analiza valorii, stabilit conform celor mentionate in Etapa I, faza 1, punctul 5.

Costurile din coloana "Elementele componente ale produsului" se repartizeaza pe una sau mai multe functii ale produsului, corespunzator cu gradul de participare a elementelor componente respective la realizarea acestor functii si se inscriu in coloanele functiilor respective.

Tabelul 5.2

Nr. Crt.	Elemente componente ale produsului (repere, operatii)		Simbolul functiilor						Costuri inutile	Obser-vatii
			F1	F2	F3	F4		Fn
	Denumire	Cost lei	Cost lei						lei
	Eseu: Rezolvarea numerica a sistemelor de ecuatii liniare Referat: Proiect didactic - activitate matematica - recunoasterea sirului crescator si descrescator
	Total

Faza 3 ANALIZA SISTEMICA A FUNCTIILOR

Aceasta faza poate cuprinde:

1. Analiza modului in care produsul existent, supus modernizarii, si fiecare functie in parte satisfac toate cerintele utilizatorilor; compararea parametrilor tehnici si a solutiilor constructive cu necesitatile reale ale utilizatorilor produsului.

2. Analiza si aprecierea solutiilor constructive si tehnologice posibile pentru realizarea functiilor produsului in vederea eliminarii elementelor si costurilor functiilor supradimensionate economic in valoarea de intrebuintare a produsului.

3.Compararea functiilor, a dimensiunilor lor tehnice si a costurilor functiilor produsului existent cu cele ale unor produse similare cu performante de varf realizate in tara si in strainatate.

Faza 4 STABILIREA DIRECTIILOR DE CERCETARE

1. In aceasta faza se efectueaza:

adaugarea sau eliminarea unor functii la produsul existent;

stabilirea corectiilor in dimensiunile tehnice ale functiilor produsului existent, corespunzator cerintelor utilizatorilor;

renuntarea la elementele componente ale produsului existent care nu au nici un rol functional;

stabilirea functiilor cu costuri disproportionate in raport cu ponderea lor in valoarea de intrebuintare a produsului existent si identificarea cailor de eliminare a disproportiilor.

2.In cazul in care din ancheta la utilizatori referitoare la cerintele privind functiile produsului si dimensiunile lor tehnice a rezultat o dispersie mare, se studiaza posibilitatile de diversificare a produsului existent.

3.Concluziile asupra conceptiei si a modului de fabricatie a produsului, precum si directiile de cercetare se stabilesc pe baza rezultatelor obtinute din analiza sistemica a functiilor, a obiectivelor si restrictiilor stabilite prin tema.

ETAPA IV CONCEPEREA SAU RECONCEPEREA PRODUSULUI

Faza 1  ELABORAREA PROPUNERILOR DE REALIZARE A PRODUSULUI NOU SAU SUPUS MODERNIZARII

Pentru elaborarea propunerilor de materializare a functiilor produsului se recomanda utilizarea unor metode si tehnici, ca de exemplu: analiza combinatorie, check-listele, modelarea matematica, brainstorming-ul.

Propunerile, sub forma de idei si schite, se inregistreaza pentru a fi folosite in urmatoarele faze de lucru.

Faza 2 SELECTIONAREA PROPUNERILOR

Se verifica daca propunerile elaborate sunt realizabile din punct de vedere tehnic si economic si in ce masura contribuie la atingerea obiectivelor stabilite.

Propunerile care se pot realiza si corespund obiectivelor se retin de catre colectivul de lucru.

Daca nu se pot retine cel putin doua sau trei propuneri pentru fiecare obiectiv stabilit, se repeta faza anterioara conform celor mentionate in primul paragraf al prezentului subcapitol.

Faza 3 DEZVOLTAREA SI CONCRETIZAREA PROPUNERILOR LA NIVEL DE SOLUTIE

Propunerile retinute se combina si se dezvolta, concretizandu-se, dupa caz, sub forma de studii sau proiecte, insotite de un calcul preliminar asupra eficientei economice. Pentru verificarea propunerilor, se pot realiza modele sau machete experimentale si efectua incercari de laborator.

Faza 4 EVALUAREA SOLUTIILOR

Solutiile propuse se evaluaeaza din punct de vedere al compatibilitatii constructive, al indeplinirii functiilor produsului si al costurilor.

Pentru fiecare solutie se determina dimensiunile tehnice si economice ale functiilor si se executa toate fazele etapei a III-a.

Se verifica daca solutiile se incadreaza in restrictiile stabilite prin tema.

Solutiile propuse se compara intre ele sub aspectul valorii de intrebuintare si al costurilor si se alege solutia optima pe baza criteriului maximizarii raportului dintre valoarea de intrebuintare si costul de productie.

Pentru produsele noi aceasta etapa se executa dupa etapa II.

ETAPA V          APROBAREA SOLUTIEI OPTIME

Colectivul de lucru prezinta concluziile sale asupra solutiilor propuse. Se avizeaza si se aproba solutia optima, atat din punct de vedere al valorii de intrebuintare, cat si al costului produsului.

Lucrarea se avizeaza conform dispozitiilor legale in vigoare pentru studiile si proiectele de produse noi sau modernizate.

Se recomanda ca in componenta colectivului de avizare sa existe cel putin o persoana specializata in analiza valorii.

Conducerea unitatii urmareste respectarea termenului de realizare prevazut.

Bilantul si prezentarea solutiilor alese

Bilantul si prezentarea solutiilor alese reprezinta a sasea etapa a procesului de MV. Animatorul grupului prezinta celui de ia decizii, sub forma unui bilant, propunerile selectionate in timpul fazei precedente. Concluziile bilantului se vor concretiza printr-o propunere pe care grupul de lucru o face si in care se vor prezenta punctele forte ale solutiei alese.

Ùrmeaza examinarea recomandarilor avansate si decizia serviciilor implicate. Recomandarile vor fi eventual corectate si se vor prezenta desenele cu solutia pentru produsul studiat si calculele tehnico-economice.

In final se intocmeste proiectul, se aproba graficul de implementare a propunerilor si se transmite serviciilor operationale.

Acest bilant se poate prezenta utilizand diferite metode.

Realizarea solutiilor alese

Graficul de implementare realizat in cadrul etapei anterioare se pune de acord cu alte sectiuni ale planului de crestere a eficientei economice.

Ca rezultat al desfasurarii activitatii de MV se elaboreaza documentatia tehnica si de proiectare.

Urmeaza etapa organizarii activitatii de asimilare a recomandarilor. Graficul de implementare este urmarit in mod continuu pentru incadrarea in el. Rezultatele obtinute prin implementarea recomadarilor grupului de MV sunt comparate cu cele initiale iar in final este intocmit un raport asupra indeplinirii activitatii.

ETAPA VI         REALIZAREA SI CONTROLUL APLICARII

Faza 1 STABILIREA PROGRAMULUI DE REALIZARE

Dupa consultarea compartimentelor si sectiilor care raspund de executarea produsului, colectivul de lucru, in conformitate cu termenul stabilit, intocmeste un program de realizare si omologare a solutiei aprobate, precum si de executare a altor faze ale activitatii de asimilare de produse noi sau modernizate.

Programul de realizare se supune aprobarii conducerii.

Faza 2 REALIZAREA SOLUTIEI APROBATE

Pe parcursul realizarii solutiei aprobate, colectivul de lucru acorda asistenta tehnica de specialitate si propune, dupa caz, masuri de imbunatatire a unora dintre solutii si de inlaturare a abaterilor de la programul de realizare aprobat.

Faza 3 EVALUAREA REZULTATELOR DUPA APLICARE

Se verifica daca costul produsului executat se incadreaza in prevederile temei. Se urmareste modul in care produsul corespunde cerintelor utilizatorilor.

Se determina efectele economice obtinute prin proiectare (reproiectare), atat la producator cat si la utilizatorii produsului respectiv.

Schema etapelor si fazelor unui studiu de MV este prezentata mai jos, conform STAS 11272/2-79.

VI. RECONCEPEREA PRODUSELOR

Prin analiza sistemica si functionala MV defineste practic directiile de cercetare pentru perfectionarea produsului studiat, moment in care incepe actul creativ. Pentru aceasta trebuie sa facem apel la metodele de creativitate consacrate. Procesul de proiectare sau reproiectare al unui produs este un proces de creatie tehnica.

In timpul acestei faze se cauta raspunsul la intrebarea lui Larry Miles, "Ce altceva va face produsul ?". Aceasta faza mai este cunoascuta si ca o faza a speculatiilor. Fazele de informare se incheie cu elaborarea diagramei FAST si cu analiza sistemica a functiilor. Prin faza de creativitate cautam cele mai bune solutii pentru materializarea functiilor identificate, din punct de vedere al unui criteriu sau al unui set de criterii. Multe dintre lucrurile pe care le folosim in viata cotidiana au fost catalogate candva ca fiind imposibil de realizat. Si iata ca acum ele au patruns in cotidian. Si aceasta a devenit posibil pentru ca cineva a vrut sa depaseasca barierele momentului.

Exista numeroase metode prin care se pot genera idei. Fiecare dintre ele poate fi folosita cu succes. MV nu impune o anumita metoda de creativitate. Totusi cea mai frecvent utilizata metoda este cea a brainstormingului. Regula de baza a metodei este sa nu pronunti niciodata un cuvant descurajator, nici macar vis a vis de tine. Prin aplicarea corecta a metodei se genereaza idei, se creaza un flux de gandire. Analiza ideilor rezultate in urma aplicarii brainstormingului se face in faza urmatoare. Pe parcursul derularii procesului nimeni nu trebuie sa-si faca probleme daca idea este fezabila sau nu, daca va fi acceptata sau nu. Este de preferat ca prin aplicarea metodei sa generam un numar cat mai mare de idei pentru fiecare dintre functiile problema. Declaratiile negative, mimica facila sau orice alta actiune critica distrug o sesiune de creativitate.

Dupa incheierea sesiunii de brainstorming echipa va examina ideile in sensul ca ele pot fi combinate

Sarcina de descoperire, identificare si alegere a solutiilor optime este o operatie de conceptie, de proiectare. Toate metodele corespunzatoare, diferitele tehnici de stimulare a creativitatii, desi nu fac parte din MV propriu-zisa, sunt inseparabile de aceasta.

Grupurile pluridisciplinare de lucru sunt formate din economisti, tehnicieni si specialisti in inventica.

Orice proces de creatie tehnica are mai multe faze:

faza logica, de formulare a problemei, adunarea datelor, cautarea solutiilor;

faza intuitive = perspectiva, generalizare, eliberarea gandirii de solutiile anterioare, in care se contureaza descoperirea;

faza critica = examinare a descoperirii, verificare, punere la punct;

Exista mai multe principii ale inventicii:

Procesul de descoperire -inventie-inovatie se poate provoca si reproduce;

Procesul de descoperire -inventie-inovatie este acelasi pentru toate disciplinele;

Decoperirile, inventiile se nasc in subconstient; de aceea cercetatorul trebuie sa se expuna in mod voit unei multitudini de stimulente exterioare.

Metodele de conceptie se impart in doua mari categorii:

Metode intuitive;

Metode analitice.

VI.1.Metodele de lucru intuitive

Metodele intuitive favorizeaza aparitia ideilor prin intermediul grupului pluridisciplinar. Exista doua modalitati mai importante de abordare:

Brainstorming-ul;

Sinectica.

VI.1.1 Brainstorming-ul (Metoda Osborn)

"Asaltul creierului" este o metoda ce apartine lui Alex Osborn si este o sedinta de creativitate care se bazeaza pe urmatoarele principii:

1. amanarea criticii;
2. emiterea cat mai multor idei;
3. incurajarea ideilor "deosebite/ciudate";
4. dati frau liber imaginatiei.

Aceste principii se scriu pe tabla salii in care are loc sedinta.

Esenta brainstormin-ului consta in separarea intentionata a actului imaginatiei de faza gandirii critice, obiective, rationale. De aici metoda si-a dobandit si denumirea de "evaluare amanata" sau "suspendarea evaluarii". Prin amanarea criticii metoda mai este denumita si "filozofia marelui da".

Metoda isi propune crearea conditiilor pentru stimularea creativitatii unui grup de specialisti, solicitati sa participe la gasirea unei solutii pentru o anumita problema. Ea se bazeaza pe rezultatele unor cercetari de psihologie asupra comportamentului individual in raport cu un grup de persoane care dezbat o problema si urmeaza sa adopte o decizie. Metoda se bazeaza pe conceptia ca intr-un numar mare de idei se vor gasi si cateva idei bune.

Brainstorming-ul nu constituie o tehnica de rezolvare a unei probleme, ci doar o stimulare a gandirii intuitive in sensul formularii de idei-solutii, intr-un numar cat mai mare. Brainstorming-ul nu incheie procesul de creatie ci doar il schiteaza. Cu cat numarul de idei este mai mare cu atat creste probabilitatea ca printre ele sa se afle o idee valoroasa. Participantii la dezbatere trebuie sa fie convinsi ca o idee enuntata, chiar daca pe moment nu are nici o legatura cu problema enuntata, poate prezenta un element de inspiratie pentru alte idei si deci nu trebuie ignorata. O ideee solutie nu trebuie sustinuta cu prea multe argumente.

Grupul de brainstorming trebuie sa cuprinda:

1. lider;
2. 1-2 secretari;
3. 4-5 specialisti in brainstorming;
4. 4-5 specialisti in problema.

Durata optima a unei sedinte este de 30 - 45 minute.

In MV brainstorming-ul se utilizeaza pentru:

a. stabilirea si formularea functiilor produsului;

b. pentru dimensionarea economica a functiilor;

c. pentru reconceperea produsului.

Aplicarea metodei comporta urmatoarele etape:

I.         Pregatirea reuniunii

Consta in stabilirea subiectului si selectia participantilor. Pentru fiecare reuniune se pune in discutie un singur subiect. Se trimite cate o invitatie membrilor echipei alese, in care se specifica problema, ziua, ora, locul intalnirii. Se creaza astfel premizele pentru desfasurarea unui proces de incubatie, de declansare a asocierilor. Persoanele respective au fost alese mai demult, urmarindu-se sa faca parte din cele mai diverse profesiuni, asigurandu-se astfel o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu o analizeaza in mod special.

In alcatuirea grupului trebuiesc respectate urmatoarele conditii:

selectia se face in functie de dorinta persoanei de a participa la reuniune;

intre membrii grupului nu trebuie sa existe antipatii, ba dimpotriva relatiile de simpatie si prietenie sunt de preferat. In acelasi grup sa nu fie un seful administrativ cu subalternii.

II.       Desfasurarea reuniunii

La inceputul reuniunii liderul grupului prezinta clar si succint subiectul (problema supusa dezbaterii). Ziua si ora trebuiesc alese astfel incat participantii sa nu fie obositi sau sub influenta unor evenimente care sa le afecteze buna dispozitie.

Liderul poate opri activitatea grupului pentru a declansa cateva minute de concentrare individuala. Ideile nu vor primi numele autorului.

III.      Selectia ideilor

Se deruleaza dupa terminarea reuniunii, de catre una sau mai multe persoane care evalueaza valoarea diferitelor idei.

Secretarul grupului pregateste o lista cu toate ideile formulate. Lista este dactilografiata cu spatii intre propuneri. Selectia ideilor este realizata de o echipa specializata. In evaluarea ideilor sunt utile urmatoarele intrebari:

idea este suficient de simpla ?

idea este acceptabila din punct de vedere uman ?

este idea oportuna ?

este ea realizabila ?

poate ea contribui la cresterea productivitatii ?

vor scadea costurile ?

In cazul in care varianta aleasa nu prezinta modificari ale valorii de intrebuintare fata de varianta existenta se vor evalua numai costurile. Cele mai bune variante ramase in selectie trebuiesc analizate din punct de vedere al momentului cand pot fi realizate.

Rezultatele studiului se sintetizeaza intr-un raport final, care va servi la sustinerea propunerilor. Acesta trebuie sa cuprinda:

descrierea variantei optime;

stabilirea sarcinilor si a responsabilitatilor;

prezentarea riscurilor la solutia aleasa si propuneri pentru evitarea lor.

VI.1.2. Metoda Delphi

Metoda Delphi are ca premise opiniile intuitive ale unor specialisti de inalta calificare, care trebuiesc recoltate si prelucrate in mod sistematic, cautandu-se eliminarea influentelor secundare.

Grupul de experti trebuie sa cuprinda intre 5 si 10 membri, specialisti cu inalta calificare, cu posibilitati de a emite idei noi.

Ancheta se face in scris pe baza unor chestionare, in mai multe runde, pastrandu-se anonimatul participantilor pana la sfarsit, rezultatele fiind apoi prelucrate pentru obtinerea unei liste posibile.

In prima runda chestionarul are o anumita particularitate prin faptul ca prin el se initiaza ancheta si el trebuie sa cuprinda toate informatiile necesare.

In a doua runda intrebarile se prelucreaza obtinandu-se o mediana (valoare centrala) care este valoarea aflata la mijlocul tuturor valorilor indicate de experti. Chestionarele sunt insotite de opiniile rundelor precedente, statistici, grafice astfel incat participantii sa fie ajutati sa revizuiasca primele rezultate.

In ultima etapa se face analiza evolutiilor de la un chestionar la altul si se pun in evidenta factorii principali.

VI.2. Cercetarea morfologica

Metoda matricilor morfologice de idei utilizeaza tehnica de cautare combinatorica a unor solutii noi pornind de la prioritatile de realizare a partilor componente ale produsului.

Daca un produs este realizat din mai multe subansamble, care la randul lor pot fi realizate in mai multe moduri, prin combinarea tuturor modalitatilor, rezulta un numar de solutii constructive,

N =                                                          (6.1)

Unde,

N = numarul de solutii ale produsului;

S_i = numarul de solutii ale subansamblului;

n = numarul de subansable

Analizand multimea variantelor se pot constata urmatoarele:

o serie de solutii constructive vor fi incompatibile, deci sunt solutii imposibile;

o alta serie de solutii nu vor reprezenta noutatea fata de nivelul tehnicii momentului respectiv;

alte solutii nu pot fi realizate de tehnologiile existente in momentul respectiv;

un numar suficient de mare de solutii utile pot fi si realizabile, dintre care se vor elimina cele ce nu sunt cerute de piata sau nu sunt eficiente din punct de vedere economic.

VI.3. Metoda Pareto ( A. B. C. )

Metoda Pareto se mai intalneste sub denumirea ABC sau 20/80.

Este o metoda de programare, selectare, analiza, grupare a contributiei componentelor unui sistem cercetat, care da posibilitatea adoptarii deciziilor in functie de ponderea pe care o detine in efectul analizat. Metoda Pareto este o metoda de eficientizare a cercetarii, prin care se selecteaza cauzele relevante ale unui fenomen.

Intr-un produs nu toate reperele au aceeasi contributie la formarea pretului. De regula un numar redus de repere, 2-3, merita o atentie deosebita sub aspectul costului si asupra lor trebuie sa ne concentram eforturile.

Metoda consta in impartirea ansamlului (numarului de repere studiate) intr-un numar de grupe. Criteriul de impartire poate fi: volumul de manopera, cantitatea de material, cantitatea de energie, etc. Numarul de grupe in care se imparte ansamblul poate fi orice numar natural, dar cel mai frecvent se utilizeaza cifra 3. Vom imparti deci un ansamblu, din punct de vedere al volumului de energie necesara procesarii in trei grupe (A,B,C) :

Grupa A - contine un numar redus (de regula 20%) de repere care necesita o cantitate mare de energie necesara procesarii;

Grupa B - contine un numar mediu (de regula 30%) de repere care necesita o cantitate mare de energie necesara procesarii;

Grupa C - contine un numar mare (de regula 50%) de repere care necesita o cantitate mare de energie necesara procesarii.

Metoda Pareto mai este cunoscuta si sub numele de "metoda A B C". In locul cifrelor de 20,30,50% se pot utilza si alte combinatii, ca de exemplu: 5, 20, 75%.

In figura 6.1 va prezentam un exemplu de diagrama Pareto, pentru reperele unui produs, din punctde vedere al consumului de manopera. Ea este de tipul 50, 40, 10.

Fig. 6.1

In studiile de MV metoda Pareto are aplicatii in etapa de dimensionare economica a functiilor si in reconceperea produsului.

De exemplu la determinarea costurilor functiilor nu este necesara luarea in considerare a tuturor reperelor sau operatiilor, ci numai a acelora representative sub aspectul ponderilor in costul total. Este suficient de exacta dimensionarea economica, daca se considera numai reperele, subansamblurile representative.

Reconceperea produsului se poate realiza rapid si eficient utilizand conceptele metodei Pareto. Astfel in locul reconceperii tuturor functiilor, este suficient sa se recreeze doar functiile cu cele mai mari supradimensionari economice. De asemenea la reconceperea unei functii este suficient sa ne oprim la reperul cu cea mai mare pondere in costul functiei.

VI.4. Metode de lucru analitice

Ele ofera cadrul pentru abordarea unei probleme utilizand un chestionar aplicat diferitelor elemente ale obiectului sau problemei considerate, obligandu-ne sa ne intrebam daca nu se pot modifica sau elimina unele elemente.

Una dintre cele mai simple si in acelasi timp utilizate metode este cea a "listelor de control" (Check list). Tipurile de intrebari si scopul urmarit prin ele sunt redate in tabelul de mai jos.

Tabelul 6.1

Se observa ca faramitarea si reconstructia caracterizeaza aceasta suita de intrebari, care apar mai mult sau mai putin constient in insusi procesul de proiectare sau reproiectare.

Lista de control nu este altceva decat un moment care specifica intr-o anumita ordine domeniile care trebuiesc examinate in cursul unui studiu de MV. Domeniile se enunta si se detaliaza sub forma de intrebari.

VI.5. Metoda listelor de verificare (Checklist)

Analiza produsului/serviciului prin metode de MV se poate face si cu ajutorul unor secvente de intrebari (checklist). Aceste secvente cuprind doua tipuri de intrebari:

intrebari primare;

intrebari secundare;

Lista de intrebari primare urmareste stabilirea scopului, locului, secventei actiunilor, persoanelor si a mijloacelor implicate, si vizeaza:

scopul activitatii;

locul unde are loc activitatea;

succesiunea actiunilor necesare realizarii activitatii;

persoana care realizeaza activitatea;

mijloacele prin care se realizeaza activitatea.

Raspunsurile la aceste intrebari reprezinta solutii sau puncte de plecare pentru analize ulterioare. De exepmlu:

Pentru a determina scopul activitatii folosim intrebarile:

In ce consta actiunea?

De ce este activitatea necesara?

Pentru a determina locul unde are loc activitatea folosim intrebarile:

Unde se desfasoara activitatea?

De ce se desfasoara activitatea in acel loc?

Pentru a determina succesiunea actiunilor necesare realizarii activitatii folosim intrebarile:

Cand se desfasoara activitatea?

De ce se desfasoara activitatea in acel moment?

Pentru a determina persoana care realizeaza activitatea folosim intrebarile:

Cine executa ?

De ce acea persoana?

Pentru a determina mijloacele prin care se realizeaza activitatea folosim intrebarile:

Cum este realizata activitatea?

De ce este realizata in acel fel?

Intrebarile secundare continua investigatiile incepute prin setul de intrebari primare.

Raspunsurile obtinute in urma aplicarii setului de intrebari primare sunt analizate cu ajutorul unui set de intrebari secundare, in scopul determinarii unor alternative la subiectele investigate.

Pentru fiecare tip de activitate se alcatuieste o lista personalizata de intrebari. De exemplu, putem intocmi liste de intrebari pentru: operatii tehnologice, manipularea materialelor, conditiile de lucru, activitati de control, proiectare, etc. Vom exemplifica prin lista de intrebari utilizata in cazul operatiilor tehnologice.

1. Care este scopul operatiei?
2. Este necesar rezultatul operatiei, si daca da prin ce?
3. Este necesara aceasta operatie deoarece operatia precedenta nu a fost executata corect?
4. Va creste volumul vanzarilor, tinand cont de faptul ca operatia noastra introduce un cost suplimentar?
5. Se poate obtine acelasi rezultat si altfel?
6. Operatia se executa pentru a creste gradul de satisfacere a tuturor utilizatorilor sau numai a unui grup?
7. Operatia precedenta poate conduce la eliminarea acesteia?
8. Operatia executata a fost proiectata ca sa reduca costul operatiei precedente sau a celei urmatoare?
9. Se datoreaza aceasta operatie unei solicitari a departamentului de marketing?
10. Se poate executa operatia cu un cost mai mic?
11. Daca se mai adauga inca o operatie, devine aceasta mai usor de realizat?
12. Putem realize prelucrarea si altfel, obtinand acelasi rezultat?
13. Daca operatia a fost proiectata ca o masura de corectie, nu se poate realize corectia si altfel?
14. S-a schimbat ceva de la introducerea acestei operatii in procesul de fabricatie?

Lista de intrebari utilizata in cazul alegerii materialelor

Este materialul corect ales?

Se poate utiliza un material mai ieftin?

Se poate utiliza un material mai usor?

Este posibil ca furnizorul sa execute anumite operatii asupra materialului inainte de livrare?

Este materialul suficient de curat?

Dimensinuile de livrare conduc la obtinerea unor capete de bara inutilizabile?

Este materialul optim folosit in timpul procesului de prelucrare?

Este utilizarea materialului conexata unei corecte utilizari a celorlalte materiale utilizate in timpul procesului de prelucrare (electricitate, scule, aer comprimat, etc.)?

Care este raportul dintre costul materialului si cel al manoperei?

Poate fi ameliorat proiectul in sensul cresterii coeficientului de utilizare a materialului?

Se poate reduce numarul de materiale utilzate prin folosirea standardizarii?

Putem confectiona piesa dintr-un deseu obtinut anterior?

Pot fi folosite materiale noi (plastic, compozit)?

Executa furnizorul materialului operatii care nu ne sunt necesare?

Se pot utiliza materiale deformate plastic?

Exista defecte de material la semifabricatul livrat de producator?

Ce efecte produce depozitarea asupra materialului?

Poate controlul materialului la receptie sa elimine unele probleme din timpul prelucarii?

Metoda matricilor = prezinta sub forma unei matrici cele doua variabile ale unei probleme. La intersectia a doua linii se marcheaza un "x" daca exista solutie si se lasa un spatiu liber daca nu exista. Grupul de lucru va analiza zonele fara "x" pentru a gasii noi solutii.

VII. Evaluarea solutiilor

Conceperea sau reconceperea produselor se finalizeaza prin conturarea unei solutii sau a mai multora. Acestea pot diferii intre ele sub aspectul performantelor si deci al utilitatii si al costului.

Este deci necesara o ierarhizare a acestor solutii, o comparatie intre ele, pentru stabilirea solutiei optime si pentru evaluarea efectului pe care il genereaza actiunea de reconcepere.

Pentru a putea intelege si urmarii usor rationamentele, facem urmatoarea conventie:

solutia initiala sau etalon, cea pentru care s-a determinat dreapta de regresie, va primi indicele "0" ;

solutia reproiectata va primi indicele "1".

Pentru functiile reproiectate trebuiesc determinate utilitatile.

Cu ocazia bilantului final se va pune in evidenat eficacitatea utilizarii MV sub forma unor curbe de tipul:

Cost

Solutie existenta

Solutie noua

Numar de produse

Fig. 7.1

Acest gen de analiza permite determinarea productiei minime de la care rezultatele MV se fac simtite.

Valoare = Functie/Cost

Valoare

Timp

Cost

Intervalul de timp

Fig. 7.2

Graficul de mai sus releva eficienta activitatii grupului de MV.

VII.1. Dimensiunea economica a noii solutii

Metodologia de dimensionare economica a functiilor este generala si de aceea se poate aplica pentru orice solutie constructiva pornind de la zero.

Pentru economisirea efortului se poate folosi dimensiunea economica din varianta de referinta intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de gradul de modificare a solutiei.

Astfel, daca nu se modifica solutia initiala decat in parte, prin inlocuirea sau modificarea unor elemente de cost nu este necesara realizarea in detaliu a dimensionarii decat pentru elementele modificate, dupa cum urmeaza:

1. Daca se modifica un reper ( operatie ) , ceea ce conduce la o modificare a costului fata de varianta de referinta:

ΔC_i = C_i¹ - C_i⁰                                               (7.1)

se modifica si costurile functiilor determinate de acest reper, dupa relatiile:

ΔC¹_Fj = ΔC_i¹ k_ij                                              (7.2)

unde k_ij este acelasi ca in varianta de referinta.

2. Daca se introduce un reper (operatie) nou, acesta trebuie repartizat pe functii dupa un rationament logic.

ΔC¹_Fj = C_n+1 k_n+1,j                                          (7.3)

unde C_n+1 reprezinta costul noului reper,

k_n+1,j = ponderea reperului R_n+1 in costul functiei F_j.

3. Daca se elimina un reper atunci se elimina si partea de cost din fiecare functie.

ΔC¹_Fj = -C_q k_qj                                               (7.4)

unde:

C_q = costul reperului eliminat;

k_qj = ponderea reperului eliminat in costul functiei.

Rezulta ca costul functie in noua structura este:

C¹_Fj = C⁰_Fj + C¹_Fj (7.5)

unde:

r = numarul de repere nou adaugate fata de varianta de referinta.

Daca se modifica solutia constructiva si/sau se adauga sau elimina functii este necesara efectuarea unei dimensionari economice de la zero, astfel incat:

C¹_Fj = C¹_i k¹_ij                                               (7.6)

unde , k¹_ij = cota de participare a reperului R_i la costul functiei F_j in noua solutie;

C¹_i = costul reperului "i" in noua varianta.

Principiul maximizarii raportului U/C pentru solutiile analizate se concretizeaza astfel:

Daca:

U₁/C₁ > U₀ / C₀

Atunci solutia reproiectata este mai buna decat cea initiala.

VII.2. Faza prezentarii rezultatelor studiului

(Tehnica prezentarii)

Prezentarea rezultatelor unui studiu de MV se poate face in doua forme:scris sau oral.

Oricat de bun ar fi studiul, buna calitate a prezentarii este obligatorie. Chiar daca se alege versiunea prezentarii orale trebuieste intocmit un raport scris asupra desfasurarii studiului si a concluziilor, pentru a fi inaintat conducerii.

Una dintre misiunile realizarii studiului de MV este de a ajuta la adoptarea unor decizii corecte, ori un bun raport scris este una dintre cele mai eficiente modalitati de a sprijini adoptarea deciziilor corecte. De regula, acest raport joaca rolul unei propuneri alternative, care prezinta numeroase avantaje financiare si nefinanciare.

Prezentarea orala

Prezentarea orala se datoreaza necesitatii prezentarii rezultatelor echipei de conducere, cea care ia deciziile. La ea participa intreaga echipa care a concurat la realizarea studiului de MV, care in acest mod isi manifesta sprijinul fata de rezultatele studiului. Dupa prezentare se asteapta un feedback, sub forma unei aprecieri a studiului si prin luarea unei decizii. Prezentarea trebuie realizata de catre persoana care a avut o contributie majora la realizarea studiului, care cunoaste foarte bine continutul raportului sau de catre mai multi membrii ai echipei, fiecare prezentand propriile-i realizari. Este de preferat ca mai multi membrii ai echipei sa fie implicati in prezentare.

Iata in continuare cateva sugestii utile in cazul unei prezentari orale:

1. Prezentarea raportului este o sedinta de informare si nu un spectacol. Nervozitatea este de evitat pe timpul prezentarii.
2. Fiti cat mai concisi cu putinta dar in acelasi timp asigurati-va ca toti partcipantii au inteles mesajul dumneavoastra. Daca la sedinta partcipa mai mult de 20 de persoane rugati audienta sa astepte sfarsitul prezentarii pentru a pune intrebari. Daca vi se adreseaza o intrebare in timpul prezentarii este recomandabil sa raspundeti pe scurt si sa adaugati ca veti detalia raspunsul la sfarsitul prezentarii. O schema a prezentarii orale este expusa mai jos:

Introducerea (maximum 4 minute) = prezentati membrii echipei si rolul fiecaruia.

Rezumatul raportului (1 minut) = daca raportul a fost inaintat in scris inaintea prezentarii (varianta cea mai eleganta) faceti o rapida trecere in revista a raportului, indicand principalele capitole.

Procesul decisional (5 minute) = descrieti propblemele pe care le-ati avut de rezolvat si abordarile utilizate in vederea solutionarii.

Descrierea propunerilor (maximum 20 de minute, in functie de complexitatea studiului) = descrieti pe scurt propunerile avansate. Uneori propunerile dvs. trebuiesc "vandute"ca orice marfa.

Rezumat si feedback (5 minute) = concluzionati, mentionati data transmiterii raportului final si solicitati sugestii.

Discutii (10 minute) = utilizati un moderator pentru a clarifica aspectele in divergenta. Notati toate sugestiile, punctele slabe semnalate.

3. Pozitionati-va cu fata catre audienta. Nu stati cu fata catre proiector sau ecran. Nu va adresati exclusiv unei personae, nu priviti insistent o persoana anume.
4. Prezentati toate alternativele si explicati de ce ati optat pentru respectiva solutie.
5. Asigurati-va ca toti membrii echipei, clientii si invitatii sunt prezenti. Utilizati o foaie volanta pentru prezenta.
6. La sfarsit recuperati foliile si celelalte materiale utilizate in timpul prezentarii, pentru o eventuala alta prezentare.

Prezentarea sub forma de raport scris

Toate propunerile rezultate in urma unui studiu de MV si orice alt material luat in discutie in procesul decisional trebuie prezentate in scris. Indiferent de situatie, raportul scris este necesar deoarece el genereaza claritate in mintea celui ce-l scrie si obliga la ordine si rigoare.

Exista doua tipuri de rapoarte:

raportul preliminar, utilizat si la prezentarea orala

raportul final

Raportul preliminar

Raportul preliminar este utilizat la prezentarea orala. Comentariile si sugestiile pertinente desprinse in timpul prezentarii trebuiesc adaugate la acest raport. Aceasta nu inseamna ca studiul efectuat nu este bun, ci ca el trebuie sa fie mai explicit pentru a nu obliga pe conducatorii ce iau decizii sa ceara ulterior clarificari.

Raportul final

Daca faza de prezentare orala este un succes, atunci comentariile, sugestiile reiesite vor trebui adaugate raportului preliminar si diferenta dintre cele doua rapoarte este mica. Membrilor echipei de studiu li se inmaneaza un exemplar din raportul preliminar si stenograma discutiilor din timpul prezentarii orale, in vederea intocmirii raportului final. Deoarece activitatea desfasurata de-a lungul studiului a fost una de echipa si elaborarea raportului final trebuie sa fie tot o activitate de echipa. Toti membrii echipei trebuie sa primeasca o copie a raportului final, ca o recunoastere a efortului depus. Scrisoarea de inaintare ce insoteste raportul final trebuie sa reitereze nevoia de feedback.

VIII. Utilizarea cercetarilor operationale si a principiilor analizei valorii in vederea optimizarii produselor

Analiza valorii isi propune optimizarea produselor prin maximizarea raportului dintre utilitate si cost. Asa cum am vazut in capitolele anterioare utilitatea si costul unui produs se pot modela mathematic, utilizand relatiile de calcul diescrise in capitolul 3

. Produsul este descris de un nomenclator de functii si compus dintr-un numar de repere. Fiecare functie are o dimensiune tehnica si una economica. Costul functiilor poate fi exprimat finalmente cu ajutorul dimensiunilor tehnice ale acestora. Vom incerca in cele ce urmeaza sa exprimam atat raportul dintre utilitate si cost cat si marimea abaterii fata de dreapta de regresie, in functie de dimensiunile tehnice ale functiilor si sa determinam dimensiunile tehnice optime ale functiilor produsului.

Fie:

x_j=dimensiunea tehnica a functiei F_j

C_i=costul reperului "i"

k_ij=ponderea reperului "i" in costul functiei "j"

U_j=utilitatea functiei F_j

C_Fj=costul functiei "j"

p_j=ponderea functiei "j" in cost

U_j=utilitatea functiei F_j

n_j=nivelul de importanta al functiei "j"

q_j=ponderea functiei "j" in nivelul de importanta

a=panta dreptei de regresie

q_j=                                                           (8.1)

a=                                                       (8.2)

u_j=utilitatea intrinseca a functiei "j"

U_j = q_ju_j                                                              (8.3)

Dimensiunea tehnica a functiei "j" variaza intre x_j^min si x_j^max

x_j^min < x_j < x_j^max

u_j=f(x_j)

C_Fj==                       (8.4)

C_Fj=F(x_j)                                                            (8.5)

p_j= (8.6)

U_j= q_j f(x_j)                                                          (8.7)

Functiile de optimizare sunt:

S= =                                   (8.8)

R= q_j f(x_j)/                              (8.9)

Pentru a optimiza dimensiunile tehnice ale functiilor trebuie sa determinam: max[S] si min[R].

Pentru F(x_j) si u(x_j) putem adopta una dintre modalitatile de formalizare matematica, expuse in capitolele precedente. De exemplu, putem opta pentru:

u_j=f(x_j)=                                          (8.10)

F(x_j)=a_ix_j+b_i                                                      (8.11)

Astfel, relatile (8.8), (8.9) devin:

S=                 (8.12)

R=/              (8.13)

Va trebui sa maximizam pe R si sa minimizam pe S, utilizand metode specifice de cercetari operationale.

Aplicatia 8.1

Fie un produs cu trei functii (F₁, F₂, F₃) si doua repere (R₁, R₂).

Matricea de incidenta are forma:

a_ij=

Matricea cotelor de participare are forma:

k_ij=

Domeniile de variatie ale dimensiunilor tehnice ale functiilor sunt:

0≤x₁≤5 0≤x₂≤6 0≤x₃≤7

Ponderile celor trei functii sunt:

q₁=0,15 q₂=0,35 q₃=0,50

Utilitatile intrinseci ale functiilor sunt:

u₁=x₁/3 u₂=x₂/2 u₃=x₃/4

Utilitatile globale ale functiilor vor fi:

U₁=x₁/20 U₂=7x₂/40 U₃=x₃/8

Costurile functiilor sunt:

C₁=0,40 (2x₁+3) C₂=1 (x₂+2) C₃=0,60(3x₃+5)

C₁+C₂+C₃=0,80 x₁+x₂+1,80 x₃+6,20

Ponderile functiilor in cost sunt:

p₁=

p₂=

p₃=

Panta dreptei de regresie este:

a=

Coroborand, obtinem:

S=(-x₁/20)²+

(-7x₂/40)²+

(-x₃/8)²

R=(x₁/20)/ +(7x₂40)/+

(x₃/8)/

Pentru a determina minimul lui S si valorile lui x₁, x₂, x₃ pentru care se atinge acest minim vom folosi MATHLAB.

Obtinem:

minS=0,0796

pentru

x₁=3,02 x₂=5,12 x₃=0,15

IX. Managementul valorii produsului in contextual general al managementului

Valoarea unui produs este direct proportionala cu gradul de satisfacere a necesitatii utilizatorului (utilitatea) si invers proportionala cu costurile induse. Raportul dintre utilitate si cost este atribuit performantei.

Ingineria valorii poate fi cu usurinta asociata cu ideea de maximizare a raportului performante / cost.

Standardele ISO 9004 contin termeni cum ar fi: caracteristici de preformanta, si performanta obtinuta in raport cu asteptarile utilizatorului.

Performanta poate fi definita in mai multe moduri:

Definitia 1. Performanta = rezultat prestigios obtinut de un sportiv sau o echipa.

Definitia 2. Performanta = realizare deosebita dintr-un anumit domeniu de activitate.

Definitia 3. Performanta = rezultatul cel mai bun determinat de o masina sau un aparat.

Definitia 4. Performanta = un rezultat superior rezultatelor cunoscute.

Definitia 5. Performanta = eficienta maxima a unei actiuni.

Definitia 6. Performanta = nivelul cerut sau realizat pentru fiecare caracteristica a unui produs cu scopul de a satisface exigentele utilizatorului.

Toate definitiile insista pe elementul superlativ al rezultatului. Performanta poate fi considerata un calificativ al fiecarui produs, individ, proces, actiune, reprezentand rezultatul cel mai bun al sau.

Performanta poate fi privita in sens relativ sau absolut. In sens absolut, performanta reprezinta nivelul maxim al unei caracteristici a produsului sau a individului. Pentru a fi utila o performanta trebuie sa fie ceruta, dorita de un utilizator.

Intre performanta si utilitate exista o relatie de proportionalitate intre anumite limite. In domeniul util, cresterea performantei conduce la cresterea utilitatii. Daca depasim acest domeniu performanta ramane neutilizata. Performanta ca scop in sine, fara o comanda sociala, poate induce utilitate in viitor.

Prin prisma MV performanta intrinseca reprezinta o supradimensionare tehnica, o supracalitate. Din punctual de vedere al MV performanta reprezinta nivelul maxim al dimensiunii tehnice calitative ale functiilor produsului analizat sau ale produsului ideal (etalon de referinta).

Fig.9.1. Interferenta caracteristicilor produsului

MV si metodele de gestiune a proiectelor

MV reprezinta un instrument deosebit de util in gestiunea proiectelor. Gestiunuea proiectelor se poate realiza prin:

conceptia pentru un cost obiectiv (CCO);

conceptia pentru un cost global (CCG).

IX.1. Conceptia pentru un cost obiectiv (CCO)

Conceptia pentru un cost obiectiv (CCO) reprezinta o metoda de conceptie permitand conceperea unui produs caruia i se impune din start un plafon al pretului.

Restrictia costului devine elementul capital. Costul este o marime fixa in timp ce elementele variabile sunt performantele produsului. Pentru acelasi pret se prefera varianta care ofera performante superioare. In aceste conditii cerinetele beneficiarului trebuiesc prezentate intr-o forma flexibila, negociabila. In cazul in care obiectivul pret se afla in pericol de a nu putea fi respectat intreg proiectul poate fi abandonat de catre responsabilul de proiect. Cu toate ca in mod teoretic nu exista nici o legatura intre MV si CCO este indispensabil sa se recurga la metodele si principiile MV.

Aplicarea CCO se face prin divizarea produsului in "sarcini de productie". Deoarece CCO se aplica pentru conceptia produselor complexe, aceasta se poate descompune in ansamble, subansamble si repere. Nivelul subansamblului reprezinta "tinta", "sarcina de productie" care ne intereseaza. Altfel spus costul impus al produsului se divizeaza in costuri impuse ale subansamblelor. Realizarea in conditiile impuse ale fiecarui subansamblu revine unei echipe speciale.

Descompunerea unui produs in subansamble are ca scop:

studiul comod al fiecarui element;

gestiunea mai usoara a productiei;

suprapunerea coerenta a diferitelor elemente;

fabricatia specializata a diferitelor elemnte.

Solutiile tehnice initiale pot conduce la un cost mai mare decat cel impus, situatie in care trebuie sa ne apropiem de pretul propus chiar cu costul renuntarii la anumite performante ale produsului. Dupa mai multe asemenea iteratii putem atinge pretul maximal impus.

IX.2. Conceptia pentru un cost global (CCG).

Conceptia pentru un cost global ( CCG ) are la baza notiunea de cost global, care reprezinta suma cheltuielilor vizand realizarea unui produs.

Costul global = Costul de achizitie + Costul de utilizare + Costul de intretinere + Costul de modificare+ Costul de dezafectare.

Metoda scoate astfel in evidenta faptul ca, consumatorul este din ce in ce mai sensibil nu numai la pretul de achizitie, dar si la celelalte componente.

Poate ca domeniul in care metoda CCG isi gaseste cea mai larga aplicabilitate este aeronautica.

Particularitati ale MV pentru procesele tehnologice

Dintre problemele de baza rezolvabile cu ajutorul MV pentru produse de tipul proceselor tehnologice si sistemelor pot fi enumerate urmatoarele :

indepartarea "locurilor inguste" si a disproportiilor in indeplinirea proceselor tehnologice;

reducerea sau lichidarea pierderilor tehnologice;

scaderea volumului de materiale utilizate, energie si a altor costuri, cu pastrarea calitatii;

inlocuirea materialelor deficitare si scumpe, cu altele mai ieftine si accesibile, cu pastrarea calitatii ;

cresterea nivelului caracteristicilor tehnice obtinute cu pastrarea sau micsorarea costurilor;

cresterea securitatii procesului de productie cu pastrarea sau micsorarea costurilor.

In desfasurarea MV pentru procesele tehnologice deja realizate se va elabora diagnoza functional-economica, se vor determina functiile inutile ce influenteaza negativ asupra nivelului de calitate a procesului.

Functiile proceselor tehnologice se realizeaza pe seama actiunii in care participa componentele sistemice:

materialele si semifabricate;

utilaje,scule, dispozitive, verificatoare.

La alegerea obiectului de analiza vor capata prioritate urmatoarele procese:

cele care au o inalta cota de cheltuieli (manopera sau materiale);

cele care conduc la aparitia rebuturilor;

cele care asigura un volum mai mare de productie, dar cu un coeficient mai mare de utilizare al materialului;

cele care creaza pericol de accidente;

cele care au un consum mai mare de scule;

Pe parcursul desfasurarii analizei structurale si a celei functionale a procesului tehnologic se intocmesc tablouri de analiza ale proceselor, operatiilor, fazelor. In aceste tablouri se descriu codul si denumirea proceselor si apartenenta lor la un anume tip determinat. In tabloul de analiza sunt reflectate si legaturile cu procesele anterioare si ulterioare, componenta intrarilor (materiale si energie) si a iesirilor (piese finite si deseuri).

Drept catalizator in cautarea ideilor noi ne putem utiliza un set de intrebari (checklist) de tipul:

Nu se poate renunta la operatia analizata ?

Nu este posibil sa se comaseze cu alta operatie ?

Nu se poate imparti pe parti si uni unele dintre operatii ?

Nu se poate suprapune timpul operatiei date cu timpul auxiliar al alteia ?

Nu se poate suprapune operatia cu controlul calitatii ?

Pentru determinarea unor variante cu costuri mai reduse apelam la urmatorul set de intrebari:

1. Corespunde materialul dat scopului propus ?
2. Nu se poate utiliza un material mai ieftin, mai usor ?

Nu poate furnizorul sa ofere materialul intr-o stare mai comoda pentru utilizare ?

4. Exista forme si dimensiuni de material mai economice ?
5. Se monitorizeaza consumul de materiale in timpul procesului ?

X. STUDIU DE CAZ

PRODUSUL FRIGIDER

([1] Romeo-Mihai Ciobanu, Gheorghe Condurache, Dragos Paraschiv - Ingineria Valorii)

Caracteristicile tehnice ale frigiderului

Caracteristicile tehnice ale frigiderului analizat sunt urmatoarele:

Volum total: 352 litri, 2 compresoare, control electronic al temperaturii prin intermediul a 2 senzori.

FRIGIDER: 231 litri.

Functia "SUPERCOOL" (racire rapida)

Aceasta functie poate fi activata atunci cand avem nevoie de o racire rapida a alimentelor din interiorul frigiderului doar printr-o atingere de buton. Functia se va decupla automat atunci cand temperatura aleasa este atinsa in interiorul frigiderului.

5 rafturi ajustabile (din care unul de sticla rezistenta la variatii de temperatura).

2 sertare transparente pentru legume si fructe.

Suport de sticle pe raft si balcoane.

4 balcoane de usa.

2 suporturi de oua.

Compartiment pentru oua.

Decongelare automata.

Comutator pornit/oprit.

CONGELATOR : 121 de litri.

Functia "FAST FREEZE" (congelare rapida).

Aceasta functie poate fi activata doar prin atingerea unui buton atunci cand dorim sa congelami alimente aflate in stare proaspata. Functia se va dezactiva automat dupa o anumita perioada de timp.

3 sertare de congelare (2 cu vizor transparent).

sertar de congelare rapida.

Buton/led pentru functia de congelare rapida.

2 compartimente pentru producerea cuburilor de gheata.

Alarma cu led.

"Quick Ice" - Sistem patentat pentru producerea cuburilor de gheata (20 de minute).

Comutator pornit/oprit.

Decongelare manuala.

Picioare reglabile si roti in partea din spate.

Usi reversibile

Dimensiuni (i*L*A) : 187*60*60 cm.

Capacitate de congelare 15 kg/24h.

Consum energetic 1.30 KW/h.

Greutate: 77 kg.

Functiile frigiderului

F1: Este fiabil .

F2: Este mantenabil.

F3: Rezista la agenti mecanici.

F4: Rezista la agenti chimici.

F5: Poarta informatii.

F6: Are aspect estetic.

F7: Permite cuplarea la reteaua de energie electrica.

F8: Asigura electrosecuritatea utilizatorului.

F9: Transforma energia electrica in frig.

F10: Asigura reglarea si controlul parametrilor.

F11: Asigura conditii ergonomice de lucru.

F12: Asigura un volum util.

F13: Ofera o buna vizibilitate.

F14: Este silentios.

Dimensionarea tehnica a functiilor.

Functia F1- Este fiabil.

Fiabilitatea este aptitudinea unui dispozitiv de a-si indeplini functia specifica in conditiile date si de-a lungul unei perioade date.

In literatura de specialitate, fiabilitatea este considerata ca o caracteristica tehnica de calitate, definita ca probabilitatea ca oricare exemplar din produsul respectiv sa indeplineasca functia pentru care a fost creat fara a se defecta, un anumit interval de timp, in anumite conditii de exploatare. Fiabilitatea frigiderului poate fi apreciata prin durata de functionare neintrerupta a acestuia.

Pentru utilizatori

u₁= a*T+b

frigiderul are urmatoarele valori ale indicatorului de fiabilitate:

durata minima de functionare: T_min.= 5 ani.

durata maxima de functionare: T_max.= 20 ani.

Pentru frigiderul analizat valoarea acestui indicator este T=15 ani.

u(5)=0 5a+b=0 15a=1 u(10)=1

a= 1/15 20a+b=1 b=-5a b=-1/3

T= 15Tu₁= a 15+bT Tu₁=0.66

Functia F2- este mentenabil

Mentenabilitatea este aptitudinea unui dispozitiv de a-si indeplini functia specifica, atunci cand mantenanta se efectueaza in conditii date, cu proceduri si remedii prescrise.

Mentenanta este ansamblul tuturor actiunilor tehnice si organizatorice efectuate in scopul mentinerii sau restabilirii unui dispozitiv in starea de a-si indeplini functia specificata.

Principalul indicator de apreciere al mentenabilitatii este timpul mediu de mentenanta sau de reparatii-T_rep.. Utilitate acestei functii va fi:

u₂ =T_min./T_rep.

unde,

T_min., T_rep.- timpul minim, respectiv timpul mediu de mentenata.

Pentru produsul analizat, T_rep.= 48 h, T_min = 24h.

u₂= 24/48=0.5.

Functia F3- rezista la agenti mecanici

Se poate aprecia ca aceasta functie este determinata de urmatorii parametrii: numarul, durata si acceleratia maxima a loviturilor.

Se considera ca relatia dintre utilitatea functiei si nivelul acestor parametrii este liniara, in domeniul valorilor acceptate ale parametrilor:

u₃= f(n,t,a)

u₃= a n+b t+g a

unde,

n= numarul de lovituri

t=durata unei lovituri

a=acceleratia loviturilor.

Pentru frigiderul analizat valorile acestor parametri sunt:

n=100 lovituri, t=1s , a=3g

Se considera ca acesti parametri satisfac integral pe utilizatori, prin urmare utilitateafunctiei este egala cu unitatea: u₃=1

Functia F4-Rezista la agenti chimici.

Aceasta functie poate fi apreciata prin timpul in care produsul rezista sub actiunea agentilor chimici.

Utilitatea acestei functii se apreciaza prin relatia:

u₄= T/T_max.

unde,

T,T_max.= reprezinta timpul, respectiv timpul maxim in care frigiderul rezista sub actiunea agentilor chimici, in mediul standard.

Se apreciaza ca: u₄=1.

Functia F5-Poarta informatii

Utilitatea acestei functii se apreciaza prin numarul de informatii inscrise pe aparat:

u₅= n/n_max.

unde,

n, n_max. reprezinta numarul de informatii, respectiv numarul maxim de informatii utile.

Se apreciaza ca utilitatea variantei concrete este: u₅=1.

Functia F6-Are aspect estetic.

Functia este subiectiva, utilitatea intrinseca a acesteia poate fi apreciata prin note acordate de cei investigati variantei concrete de produs: u₆= N/N_max.

unde,

N=66 si reprezinta nota obtinuta de varianta.

N_max. = 100si reprezinta nota maxima posibila.

u₆= 66/100= 0.66

Functia F7-Permite cuplarea la reteaua de energie electrica.

Frigiderele sunt echipate cu un motocompresor alimentat la 220-240 v /50 Hz

Frigiderul functioneaza normal la variatiile de tensiune cuprinse intre limitele +10% si -15% din tensiunea nominala a retelei.

Utilitatea functiei se apreciaza prin lungimea cablului de alimentare:

u₇= a L+b

Limitele acceptate de utilizatori sunt: L_min.= 1m , L_max=4m.

Pentru frigiderul analizat, acest indicator de utilitate are valoarea L=3m.

| | |

|u₇(1)=0 |a+b=0 |3a=1 |

|a=1/3        | | |

=>| =>| => |

u₇(4)=1 4a+b=1 b=-a

b=-1/3

u₇=a 3+b= 3

u₇= 0.66

Functia F8-Asigura electrosecuritatea utilizatorului

Protectia utilizatorului se poate aprecia prin rezistenta de izolatie,tensiunea de incercare la strapungere , curentul de scurtcircuit.

Daca se considera tensiunea de incercare la strapungere drept dimensiune tehnica a functiei, atunci utilitatea acestei functii se determina cu relatia:

u₈= (U-U_min.)/(U_max.- U_min.)

Prin investigatie statistica in randul utilizatorilor potentiali s-a stability ca:

U_min.= 1KV,

U_max.-13 KV.

In cazul aparatului analizat, U=10 KV.

u₈=(10-1)/(13-1)=9/12=>u₈=0.75.

Functia F9- transforma energia electrica in frig

Aceasta functie este determinata de urmatorii parametrii:

-capacitatea de congelare in 24 de ore(C)

-timpul necesar pentru atingerea parametrilor(T)

Pentru frigiderul analizat, acesti parametrii au urmatoarele valori:

C= 15 kg/24h

T= 15 h

Limitele admise de utilizatori sunt:

C_min.= 5kg/24h; C_max.= 20kg/24h; T_min.=10h; T_max.= 20h.

u₉=a C+b T    => u₉=1/10 15= (30-15)/20=15/20=3/4=> u₉=0.75.

Functia F10-Asigura controlul si reglarea parametrilor

Aceasta functie poate fi apreciata prin limitele prin care se poate regla temperatura de racire pe care o poate atinge produsul. In cazul frigiderului analizat fiind t= -16 C.

Limitele admise de utilizatori sunt: t_min.= -5 C, t_max.=-18 C.

u₁₀=a t+b

u₁₀=-1/13 (-16)-5/13=11/13=>u₁₀=0.84

Functia F11- Asigura conditii ergonomice de lucru

Utilitatea acestei functii se poate aprecia prin note acordate de cei investigati variantei concrete de produs.

Utilitatea unei variante se apreciaza prin relatia:

u₁₁=N/N_max.

unde,

N=nota obtinuta de varianta

N_max.=nota maxima posibila.

u₁₁=87/100=> u₁₁= 0.87

Functia F12- Asigura un volum util.

Aceasta functie se poate aprecia prin capacitatea bruta, care in cazul frigiderului analizat este: C=352 l.

Limitele admise de utilizatori sunt: C_min.= 250 l, C_max.=400 l

u₁₂=a C+b

u₁₂= 1/150 352-250/150=102/150=> u₁₂=0.68

Functia F13- Ofera o buna vizibilitate.

Utilitatea acestei functii se determina cu relatia:

u₁₃= N/N_max

unde,

N = este nota obtinuta de aceasta functie in sondaj.

N_max=nota maxima posibila.

u₁₃=40/100=> u₁₃=0,4

Functia F14-Este silentios

Functia poate fi apreciata prin nivelul zgomotului emis.

In cazul frigiderului prezentat, acest parametru este A= 35dB.

Limitele admise de utilizatori sunt: A_min.= 25dB, A_max.=50 dB

u₁₄=a A+b

u₁₄= -1/25 35+2=15/25=3/5=>u₁₄=0.6

Analiza rezultatelor investigatiei statistice in randul utilizatorilor frigiderului

Pentru stabilirea importantei relative si a utilitatii intrinseci a functiilor s-a realizat un sondaj de opinie in randul unui esantion de utilizatori reali si potentiali ai aparatului.

Chestionarul administrat solicita raspunsuri la urmatoarele intrebari:

1) Atribuiti note de le 1 la 100 functiilor frigiderului in raport cu importanta pe care o acordati fiecarei functii in cadrul produsului ideal.

2) Daca apreciati ca formularile functiilor nu sunt corecte, precizati care sunt formularile corecte.

3) Daca sunt functii lipsa sau in plus, precizati care sunt acestea.

Analiza functionala

Desi in general lista propusa pentru functii este considerata corecta, s-au primit cateva sugestii:

mai multi utilizatori considera ca functia F5-poarta informatii nu intereseaza in mod deosebit deoarece nu considera un lucru dificil folosirea unui frigider.

s-a sugerat existenta unei functii noi: "asigura decongelarea automata". Consideram aceasta functie ca o componenta a functiei F11: "asigura conditii ergonomice de lucru".

Stabilirea importantei relative a functiilor.

Rezultatul acestei analize se regaseste in tabelul ? . In analiza a fost considerata si o alta varianta de punctaj si anume: in raport cu ierarhia obtinuta din sondaj s-a acordat functiilor cate o nota de la 14 pentru prima functie la 1 pentru ultima functie si s-a determinat o pondere folosind aceste note.

Stabilirea importantei relative a functiilor-sondaj de opinie         Tabelul 10.1

Dimensionarea economica a functiilor

Dimensionarea economica Tabelul 10.2

Dimensionare economica-c_ij                                                       Tabelul 10.3

Dimensionare economica- Materiale                               Tabelul 10.4

Stabilirea importantei relative a functiilor- sondaj de opinie        Tabelul 10.5

Dimensionarea economica a functiilor

Dimensionarea economica -pij -% Tabelul 10.6

Dimensionare economica -cij                                                 Tabelul 10.7.

Dimensionarea economica- Manopera Tabel 10.8

Analiza sistemica

1. Cazul in care se utilizeaza ponderea rezultata in urma sondajului statistic

(cu note de la 1 la 100)                Tabelul 10.9

Panta dreptei de regresie: b₁= 0.933

Suma de disproportii: S₁= 0.0728

2. Cazul in care se utilizeaza ponderea prin notarea de la 1 la 14                   Tabelul 10.10

Panta dreptei de regresie: b₂= 0.564

Suma de disproportii: S₂= 0.0979

Deoarece S₁ >0.01 si S₂>>0.01, produsul trebuie imbunatatit. Analizand cazul in care se utilizeaza ponderea prin notarea de la 1 la 14 se observa urmatoarele functii supradimensionate, in ordinea supradimensionarii lor:

F2- este mentenabil

F3- rezista la agenti mecanici

F4- rezista la agenti chimici

F13- ofera o buna vizibilitate

F14- este silentios

Reconceperea produsului va trebui sa aiba in vedere, in mod special, aceste functii si reperele care determina in mod decisiv, costurile acestor functii.

Reconceperea produsului

In aceasta etapa se are in vedere aplicarea conceptelor MV combinate cu metoda Pareto, prin care se realizeaza o ierarhizare a prioritatilor in descoperirea solutiilor de imbunatatire a produsului.

Aplicarea combinata a celor doua metode consta in stabilirea ordinii in care trebuie considerate functiile, in sens descrescator al supradimensionarii economice, iar pentru acestea, a reperelor care contribuie cel mai mult la aceasta supradimensionare. In acest sens, cea mai supradimensionata functie este functia F2, iar reperul care determina aceasta supradimensionare este placa de circuit. Asupra acestui reper se va actiona in continuare.

Varianta 1 (IV+PARETO) Dimensionarea economica                       Tabelul 10.11

Analiza sistemica Tabelul 10.12

b_il=0.91 ;S_tl=0.0656

Varianta 2 (PARETO) Dimensionarea economica                Tabelul 10.13

Analiza sistemica Tabelul 10.14

b_i2 = 0.91 ; S_i2= 0.0711