Metode de evaluare combinate - afacere

Metode de evaluare combinate - afacere

Goodwill-ul

Valoarea afacerii determinata prin metode de evaluare combinate cuprinde atat valori patrimoniale cat si valori de rentabilitate, reprezentand pretul pe care-l ofera un eventual cumparator pentru afacere.

Limita metodei bazata pe valoarea patrimoniala este ca:

nu ia in considerare potentialul de profit viitor al firmei;

nu se apreciaza activele ca instrumente de creare a profiturilor viitoare.

Insa cumparatorul achizitioneaza activele firmei datorita capacitatii acestora de a aduce profit, respectiv datorita potentialului de rentabilitate.

In general, tranzactiile de vanzare a firmelor se incheie la un pret superior decat cel rezultat din calculele de evaluare, mai ales prin metoda activului net.

S-a conchis ca, valoarea firmei este data de suma a doi termeni:

F    activul net;

F    un element "X" pe care specialistii l-au numit:

"goodwill", cand valoarea tranzactiei era mai mare decat activul net ajustat;

"badwill", atunci cand valoarea tranzactiei era mai mica decat activul net ajustat.

Termernul "X" trebuie privit ca o valoare a afacerii apartinand unei categorii aparte, care reprezinta:

F    potentialul de dezvoltare;

F    capacitatea de a genera profituri;

F    valoarea personalului angajat;

F    organizarea, managementul;

F    tehnologia superioara;

F    amplasarea.

Aceste elemente sunt:

dificil de cuantificat, dar nu imposibil;

esentiale pentru supravietuirea si profitabilitatea firmei.

Exemplu: grupul de industrie alimentara BSN a cumparat in anul 1989 fabricile de biscuiti europene ale grupului american NJR Nabisco, la un pret de 8,1 mld FF, pret bazat pe urmatoarea evaluare[1]:

imobilizari totale          2,3 mld FF

marci, brevete                          2,2 mld FF

elemente necorporale neidentificabile                    4,7 mld FF

total elemente activ    9,2 mld FF

datorii globale                          1,1 mld FF

valoarea totala a afacerii                              8,1 mld FF

Din cele prezentate rezulta ca mai mult de jumatate din valoarea afacerii au reprezentat-o activele intangibile neidentificabile, necuantificabile, deci goodwill-ul.

Goodwill-ul reprezinta potentialul de profit suplimentar dat de existenta elementelor intangibile, necuantificabile in bilant.

Ordinul expertilor contabili din Franta defineste goodwill-ul ca excedentul de valoare globala a firmei, peste suma diverselor elemente corporale si necorporale care o compun[2].

Goodwill-ul:

constituie ansamblul de elemente necorporale si neevaluabile care confera firmei o valoare superioara fata de cea rezultata din insumarea activelor inventariate si inscrise in bilantul firmei;

este expresia potentialului de profit suplimentar si are un caracter aleator;

constituie capacitatea managerului de a gestiona mijloacele sale de productie, de a-si comercializa produsele;

este fondul comercial care corespunde unei imobilizari necorporale, respectiv este partea fondului de comert care contribuie la mentinerea, dezvoltarea potentialului economic al afacerii.

Fondul comercial nu trebuie confundat cu fondul de comert al firmei, care cuprinde ansamblul elementelor corporale si necorporale folosite pentru activitatea comerciala.

Badwill-ul reflecta o insuficienta a rentabilitatii care este determinata de riscul economic al sectorului de activitate al afacerii. In cazul badwill-ului valoarea afacerii poate scadea pana la valoarea de lichidare.

Tipuri de metode de evaluare combinate

Cele mai utilizate metode din aceasta categorie sunt :

metoda goodwill-ului ajustat;

metoda actualizarii (capitalizarii) supraprofitului mediu;

metoda practicienilor (indirecta);

metoda remunerarii valorii substantiale brute;

metoda remunerarii capitalurilor permanente necesare exploatarii.

Metoda goodwill-ului ajustat

Metoda combina valoarea activelor tangibile existente ale firmei (activ net la valoarea de inlocuire) cu potentialul de profit viitor. Goodwill-ul este ajustat deoarece vanzatorul are tot interesul sa pretinda pentru capacitatea de venituri suplimentare un pret cat mai ridicat.

Varianta ajustarii goodwill-ului ofera o cale mai realista de evaluare intrucat:

masoara profitul pe care firma il realizeaza peste cel al firmei medii din ramura respectiva;

presupune ca proprietarul (vanatorul) are dreptul la un randament rezonabil al activului net, la un surplus de venituri (renta goodwill-ului) deoarece el renunta la randamentul viitor al afacerii.

Etapele parcurse in aceasta metoda sunt :

a)     calcularea valorii ajustate a activului net tangibil;

b)     determinarea costului de oportunitate a investitiei;

c)      proiectarea profiturilor nete;

d)     calculul capacitatii de profit suplimentar;

e)     estimarea valorii activelor intangibile, a goodwill-ului;

f)      determinarea valorii afacerii.

a)     Calcularea valorii ajustate a activului net tangibil;

Valoarea ajustata a activului net tangibil se obtine prin ajustarea la valoarea de piata sau la nivelul costului de inlocuire a activelor nete tangibile corporale, circulante, din care se scad obligatiile ajustate.

b)     Determinarea costului de oportunitate a investitiei;

Se presupune efectuarea unei alegeri dintre mai multe posibilitati, determinand costul sansei pierdute sau a alternativei abandonate.

Costul de oportunitate al cumpararii este suma pe care cumparatorul putea sa o castige prin investirea aceluiasi volum de fonduri intr-o afacere cu risc similar.

Se apreciaza ca o afacere genereaza o rata de randament de 25% (risc ridicat). Daca costul investitiei este de 50.000 mil lei se poate calcula un cost de oportunitate al investitiei: 50.000 mil lei × 25% = 12.500 mil lei.

Componenta a costului de oportunitate al intreprinzatorului este si salariul pe care l-ar putea castiga intreprinzatorul daca ar lucra ca manager la o alta firma.

Consideram ca intreprinzatorul care  cumpara afacerea ar pierde un salariu potential de 60 mil lei. Intr-o astfel de situatie, costul de oportunitate total ocazionat de operatiunea cumpararii unei afaceri este:

rata de randament pe care intreprinzatorul a pierdut-o neinvestind capitalul intr-o alta activitate cu risc similar ( 12.500 mil lei)

salariul pe care nu-l poate castiga daca ar fi angajat la o alta firma, implicandu-se in propria afacere (60 mil lei). Rezulta un cost de oportunitate egal cu 12.560 mil lei.

c)      Proiectarea profiturilor nete;

Intreprinzatorul trebuie sa estimeze profitul net al firmei pentru anii viitori, inainte de remunerarea proprietarului. In general, estimarea se face  pe baza tendintei din perioada anterioara. Analiza trebuie aprofundata, intrucat mediile estimate pot fi eronate, avand in vedere ca profitul a evoluat sub influenta unor factori foarte diversi, a caror actiune putea fi diferita si chiar controversata.

Dificultatea cea mai mare este evaluarea profiturilor viitoare pe baza datelor contabile inregistrate anterior.

Trebuie retinut faptul ca, in evaluare se determina profitul economic si nu profitul contabil.

Profitul reprezinta excedentul de venituri asupra cheltuielilor. Determinarea veniturilor nu ridica controverse fata de determinarea cheltuielilor, operatiuni asupra carora opiniile sunt foarte diverse.

Din punct de vedere teoretic se considera profit economic, venit net al unei firme, suma care cuprinde urmatoarele elemente :

salariul muncii intreprinzatorului;

remunerarea capitalului propriu al intreprinzatorului;

prima de risc;

venitul rezidual (supraprofitul sau profitul propriu-zis).

Acest ultim element serveste ca baza pentru determinarea goodwill-ului.

Economistul american J. Dean - consacrat in teoria investitiilor de capital si a evaluarii - arata ca intre economisti si contabili exista divergente:

in ceea ce priveste elementele profitului;

in ceea ce priveste determinarea profitului viitor.

In estimarea profitului, operatiune de conceptie a carei semnificatie este diferita in functie de interesele intreprinzatorului, se utilizeaza doua procedee de estimare :

procedeul ex-post, cand profitul viitor se estimeaza pe baza unei medii a profiturilor realizate intr-un numar de ani anteriori, sub influenta factorilor conjuncturali;

procedeul ex-ante, cand profitul se estimeaza pe baza datelor rezultate din analiza pietii si prognozei veniturilor si cheltuielilor.

1. Procedeul ex-post

se utilizeaza intr-o economie stabila;

foloseste profiturile realizate in 3-5 ani anteriori a caror medie se extrapoleaza prin:

procedeul preturilor;

procedeul vanzarilor;

procedeul incasarilor.

1.1 Procedeul preturilor;

Prin acest procedeu se extrapoleaza profiturile pe urmatorii ani, corectate cu un indice exprimand evolutia preturilor, indice care poate fi:

indicele costului vietii;

indicele preturilor cu ridicata;

coeficientul de reevaluare admis de organele fiscale.

Se obtine un coeficient de multiplicare (K) egal cu  indicele actual raportat la indicele anului considerat.

K =	Ka
	Kn Referat: Fisa de lucru- aflarea unei fractii dintr-un numar. Procent Referat: Mediana, cuantile, moda, asimetrie si exces

unde,

K          - coeficient de multiplicare;

K_a         - indicele actual;

K_n         - indicele anului considerat;

Profiturile viitoare se obtin prin multiplicarea profiturilor efective cu coeficientii de multiplicare.

1.2. Procedeul vanzarilor;

Prin procedeul vanzarilor, corectia mediei profitului realizat anterior se efectueaza in functie de coeficientul cresterii vanzarilor viitoare.

1.3. Procedeul incasarilor.

Procedeul estimeaza profiturile viitoare pe baza unei marje de profit in raport de incasari.

Se iau in considerare incasarile si profiturile pentru o perioada de 5 ani. Se face raportul:

unde,

      - rata medie a profitabilitatii;

        - profit mediu pe 5 ani;

      - incasari medii pe 5 ani.

Rata medie a profitabilitatii se extrapoleaza in viitor pe  baza unor factori de compunere (F_e) care reflecta evolutia previzibila a preturilor:

unde,

i           - rata de randament;

n          - durata estimarii.

Profitul viitor va fi:

unde,

P_v         - profit viitor;

V          - venituri (incasari);

- rata medie a profitabilitatii;

n          - durata estimarii;

i           - rata de randament.

Daca previziunea preturilor nu reflecta o tendinta de crestere regulata, se utilizeaza indicele previzibil pentru fiecare an, conform relatiei:

unde,

      - profit viitor al anului i;

V_i         - veniturile anului i;

- rata de profitabilitate a anului i;

i           - rata de randament.

Avantajul metodei este ca se evita prognozarea cheltuielilor.

Dezavantajul este ca se preconizeaza o evolutie a cheltuielilor constanta, regulata.

In prognoza profitului viitor se impune a se avea in vedere :

analiza mediului intern al afacerii prin aprecierea elementelor precum:

F    capacitate de productie;

F    grad de utilizare;

F    productia viitoare;

F    costuri, investitii noi,

F    lansari de noi produse;

analiza ramurii si a competitiei utilizand indicatori de genul:

F    ritmul de crestere economica al ramurii;

F    situatia pietei, numarul competitorilor;

F    rata medie de rentabilitate economica;

F    rata de profitabilitate a ramurii;

F    strategiile de concurenta;

analiza mediului economic general prin:

F    evolutia preturilor prin indici generali;

F    evolutia preturilor prin indici pentru categoria de bunuri;

F    regimul de fiscalitate;

F    faza previzibila a ciclului economic - stagnare, crestere, etc..

2. Procedeul ex-ante

Se realizeaza o analiza pentru ajustarea previziunilor vanzarilor si cheltuielilor firmei cu coeficienti care exprima tendinta viitoare. Estimarea se face pe o perioada de 5 ani, dupa aceasta durata datele nu mai sunt considerate fiabile.

Profitul este prognozat nu pentru fiecare element ci pe ansamblul lui, ca diferenta intre venituri si cheltuieli (inclusiv amortizarea, dobanda, impozitul pe profit).

d. Calculul capacitatii de profit suplimentar;

Capacitatea de profit suplimentar (supraprofitul) constituie diferenta dintre profitul estimat si costul de oportunitate, fiind determinata prin urmatoarea relatie de calcul:

unde,

Se considera ca majoritatea micilor afaceri:

F    nu dispun de o capacitate de extraprofitabilitate;

F    pun in evidenta un profit marginal (sau nu realizeaza profit in sens economic).

e. Estimarea valorii activelor intangibile;

Valoarea activelor intangibile, goodwill poate fi estimata pe baza capacitatii firmei de a genera supraprofit prin multiplicarea capacitatii de profit suplimentar cu un coeficient (K).

In teoria financiara s-au determinat urmatorii coeficienti pentru anii de profit estimati:

Unii specialisti considera ca pentru ultima situatie se poate atribui cifra 7.

Alti specialisti prezinta varianta goodwill-ului ajustat ca metoda multiplului surplusului de profit mediu. In fapt, este un procedeu de calcul distinct, bazat pe valoarea goodwill-ului ca un multiplu al rentei acestuia, renta fiind supraprofitul.

Privitor la coeficientii de multiplicare in general exista urmatoarele opinii:

unii considera ca acestia ar trebui sa se incadreze in intervalul de la (-1 la 4);

altii prefera intervalul (2 - 5);

altii intervalul (2 - 6);

altii intervalul (2 - 10).

Uniunea Expertilor Contabili din SUA presupune ca in functie de durata rentei goodwill-ului coeficientul de multiplicare sa se determine intuitiv.

Economistul american W. Patton sustine ca multiplul potrivit nu este numarul de ani la care se estimeaza durata rentei goodwill-ului ci valoarea obtinuta prin impartirea lui 1 la rata estimata a capitalizarii[3].

f. Determinare valorii afacerii.

Relatia de calcul a goodwill-ului  :

unde,

In metoda ajustarii goodwill-ului valoarea afacerii este :

unde,

Exemplu : Valoarea de inlocuire a activelor firmei (ANCC) = 50.000 mil lei

Rata de randament (i) = 25%

Salar potential de castig la alta firma (S_I) 60 mil lei
Profitul viitor estimat 18.000 mil lei

Coeficient de multiplicare (risc normal) K = 3

V_af = ANCC + G_w = ANCC + K × [P - ( i × C_p + S_I)] = 50.000 + 3× [18.000 - (50.000×25% + 60)] = 66.320 mil lei.

Metoda actualizarii supraprofitului mediu

Determinarea valorii afacerii se face similar variantei goodwill-ului ajustat, considerandu-se o durata limitata (metoda actualizarii) sau o durata  nelimitata de timp (metoda perpetua) pentru renta de goodwill (pentru supraprofit). Supraprofitul este determinat ca o medie fie in procedeul ex-post, fie in procedeul ex-ante.

a) Metoda actualizarii supraprofitului  mediu utilizeaza anuitatile limitate in timp, cand valoarea actualizata a unei serii de anuitati limitate este data de relatia :

unde,

V_a         - valoarea actualizata;

SP        - supraprofitul anual estimat;

r           - rata de actualizare;

n          - numarul de ani considerati.

Astfel, valoarea unei afaceri poate fi determinata dupa cum urmeaza:

Alta varianta de calcul a acestei metode este:

unde,

b) Metoda actualizarii supraprofitului mediu cu rata perpetua se utilizeaza cand fluxul de venituri este nelimitat (de exemplu la proprietati imobiliare), determinandu-se o renta perpetua.

unde,

V_a         - valoarea actualizata;

SP        - supraprofitul anual estimat;

r           - rata de actualizare.

In calculul valorii afacerii se va utiliza relatia de calcul:

Alta varianta de calcul a metodei este:

unde,

Aplicarea acestei forme de evaluare implica doua conditii:

F    uniformizarea supraprofitului anual viitor;

F    durata nelimitata a acestui supraprofit.

Exemplu:

a) Metoda actualizarii:

b) Metoda actualizarii cu rata perpetua:

Metoda practicienilor (indirecta)

Consta in calcularea unei medii simple sau ponderate a rezultatelor celor doua categorii de metode de evaluare:

a) media simpla;

b) media ponderata;

unde,

K - coeficienti de pondere alesi in functie de importanta metodelor de evaluare.

Valorile coeficientilor sunt cuprinse intre 1 si 5.

Metoda remunerarii valorii substantiale brute (VSB)

Valoarea substantiala bruta este o valoare patrimoniala care inlocuieste activul net contabil corectat astfel incat valoarea afacerii este:

in cazul actualizarii unei rente a goodwill-ului in perioada n:

in cazul actualizarii unui supraprofit constant pe o perioada infinita de timp:

unde,

Metoda remunerarii capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE)

Metoda determina goodwill-ul, respectiv valoarea afacerii prin urmatoarele modalitati:

in cazul actualizarii supraprofitului pe o perioada n

in cazul actualizarii supraprofitului constant pe o perioada infinita de timp

unde,

V_af        - valoarea afacerii;

ANCC -activul net contabil corectat;

Gw       - goodwill-ul;

P          - profit estimat ca medie anuala;

i       - rata de randament pierduta prin neinvestirea intr-o afacere cu risc similar;

CPNE   - capitaluri permanente necesare exploatarii;

r           - rata de actualizare;

n          - numarul de ani considerati.