Comert
Societatile offshore - formele juridice de infiintare a societatilor offshore - LLC si IBC, principalele paradisuri fiscale la nivel internationalSocietatile offshore
O parte a doctrinei existente in aceasta materie prezinta ca alternativa a societatilor comerciale offshore 'evaziunea fiscala legala'. Constituirea unei astfel de societati comerciale intr-unul din statele denumite curent 'paradisuri fiscale' reprezinta o tehnica de evitare a politicii fiscale practicate de statul in care au constituita o alta societate comerciala, prin care isi deruleaza, in fapt, activitatea comerciala. Societatile comerciale offshore sunt strict legate de paradisurile fiscale: Alderney, Andorra, Anguilla, Anjouan, Antigua si Barbuda, Antilele Olandeze, Aruba, Bahamas, Bahrein, Barbados, Belize, Bermuda, British Virgin Islands, Cayman Islands, Cipru, Cook Islands, Costa Rica, Delaware, Dominica, Dubai, Elvetia, Gibraltar, Grenada, Guernsey, Irlanda, Isle of Man, Jersey, Labuan, Liberia, Liechtenstein, Luxemburg, Madeira, Malta, Marshall Islands, Mauritius, Monaco, Montserrat, Nauru, Nevis, Niue, Panama, Saint Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Samoa, Seychelles, Singapore, Turks si Caicos, U.S. Virgin Islands, Uruguay, Vanuatu. Faptul ca o societate comerciala - a carei firma este de notorietate - plateste impozite pe profit foarte mici sau nu plateste deloc astfel de impozite nu trebuie sa ne conduca la concluzia ca aceasta societate nu este profitabila. Intr-o astfel de situatie este interesant de observat daca aceasta nu are deschisa o filiala intr-unul din paradisurile fiscale binecunoscute, prin intermediul careia repatriaza profitul sau, cu scopul de a nu plati impozit. In Bahrein, de exemplu, nu se percep impozite decat in cazul veniturilor obtinute in industria petroliera (in cuantum de 45%). Asadar, impozitele pe cladiri, pe terenuri, pe dividende etc. nu sunt cunoscute. Totodata, nu se realizeaza controale valutare, iar bancile au interdictia legala de a percepe dobanzi (la credite etc.) Deci societatile offshore sunt acele societati comerciale care fiinteaza in
tari in care ansamblul legislativ, reglementarile, traditia, tratatele de
evitare a dublei impuneri fac posibila reducerea fiscalitatii. Pentru infiintarea unei astfel de societati este necesara parcurgerea etapelor obisnuite ale infiintarii oricarei companii, cu precizarea ca legislatia care guverneaza aceste paradisuri fiscale este caracterizata de un nivel redus al birocratiei, de taxe mici practicate in sensul infiintarii unei astfel de societati comerciale si de o fiscalitate extrem de redusa. Infiintarea unei societati offshore presupune existenta unui capital social al carui cuantum variaza in functie de legislatia locului unde este infiintata societatea, a documentelor de infiintare si de plata unei taxe de constituire. Toate formalitatile de infiintare pot fi indeplinite de consultanti legali internationali sau locali. De exemplu, in cazul infiintarii unei societati comerciale in Bermuda, capitalul social minim este de 1 dolar; in Costa Rica, limita minima a capitalului social este de 100 dolari. Birocratia mult diminuata permite infiintarea unei societati comerciale intr-un interval orar de 24 de ore in Costa Rica. In statul american Delaware, durata inregistrarii unei companii este de 10 minute, iar actele necesare pot fi obtinute intr-un interval de 24 de ore. Jurisdictia paradisurilor fiscale impune stabilirea unui sediu social, care, uneori, poate fi si o casuta postala, a unui reprezentant ce indeplineste rolul de functionar nominalizat sau a unui manager local. Asociatilor societatilor offshore le este garantata discretie absoluta, acestia putand sa ramana anonimi, in Registrul Oficial al actionarilor figurand, de fapt, reprezentantii numiti de proprietari. Important este faptul ca in cadrul unei astfel de societati exista o rigoare in privinta protejarii caracterului anonim al actionarilor pe de o parte si, pe de alta parte, al asigurarii controlului deplin al adevaratilor proprietari asupra firmei. Elvetia ocupa un loc cheie din acest punct de vedere. Se stie ca 'singurul produs offshore cautat in Elvetia este contul elvetian'. Acesta ofera avantaje incredibile; astfel, secretul bancar nu este negociabil, iar evaziunea fiscala nu este reglementata in legislatia elvetiana ca infractiune, ci ca delict civil. De aceea autoritatile elvetiene nu au permisiunea de a colabora cu serviciile fiscale straine. Inflexibilitatea elvetiana se explica prin faptul ca serviciile financiare au o pondere de 11% din produsul intern brut. Aspectele legate de existenta unui sediu social, cerinta ca reprezentantul societatii si managementul sa fie local sau nu, cerinta existentei si tinerii adunarilor generale in tara unde este situat respectivul offshore sunt reglementate diferit, in functie de fiecare paradis fiscal in parte.
In ceea ce priveste incidenta legilor romanesti cu utilizarea societatilor offshore trebuie aratat ca, in conformitate cu Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr. 3/1997 privind operatiunile valutare, investitiile directe ale rezidentilor in strainatate necesita aprobarea B.N.R. Avand in vedere insa caracterul anonim al investitiilor, precum si faptul ca in anumite paradisuri fiscale capitalul minim de infiintare nu este cerut, se poate concluziona ca nu in toate cazurile este necesar acordul B.N.R. In afara de acest document legal citat nu exista un alt text de lege care sa aiba incidenta asupra acestui tip de structurare a unei afaceri prin crearea unui offshore. Pentru infiintarea si mentinerea unui offshore este necesara plata unor costuri de inceput de minim 2.000 USD, reprezentand plata consultantilor legali pentru redactarea actelor de infiintare, autentificari notariale, costuri privind inregistrarea firmei si deschiderea unui cont. Alte costuri sunt legate de deplasarea avion - hotel, precum si cele de reinnoire a autorizatiei de tinere a evidentei contabile. In functie de tipul de
afacere, de structura aleasa si de paradisul fiscal localizat, aceste costuri
pot fi evitate prin implementarea semnaturilor electronice la banca sau prin
dirijarea intregii afaceri cu ajutorul internetului.
Cele mai des intalnite
forme juridice de infiintare a unui offshore sunt urmatoarele: Componenta unei LLC se poate determina in functie de elementele cuprinse in actul de organizare (statutul), care este un document public, precum si in datele continute in contractul de infiintare, care este un document nesupus formelor de publicitate. Prin contractul de infiintare sunt numiti membrii care compun un LLC, care pot fi persoane fizice dar si persoane juridice, se stabileste cota de participare la formarea capitalului si se defineste structura organizatorica a societatii. Un LLC poate emite certificate de participare, care sunt similare actiunilor, prin care se evidentiaza cota detinuta de fiecare actionar. Prin intermediul unui LLC se poate asigura protectia membrilor sai impotriva plangerilor si actiunilor de urmarire de orice fel a creditorilor. Un LLC poate avea o durata nelimitata, iar cota de participare a membrilor sai componenti poate fi transferata fara nici un fel de restrictii catre terti. IBC (International Business Company) este forma 'la moda' de identitate juridica, care functioneaza in jurisdictiile paradisurilor fiscale. Un IBC este unul dintre elementele componente ale unei strategii de afaceri in zonele care nu impun nici un fel de obligatii fiscale. Acest tip de societate ofera flexibilitate si operativitate la momentul intocmirii actelor de infiintare si in vederea inmatricularii, poate fi infiintata cu un unic asociat, poate emite actiuni la purtator si presupune conditii minimale in stabilirea unui sediu, care poate fi si o casuta postala. Din punct de vedere al localizarii lor, societatile offshore pot fi nerezidente sau exceptate. Societatea offshore nerezidenta este utilizata, de regula, in zona de incidenta a common-law-ului. In cazul infiintarii acestui tip de societate nu exista obligatia de a avea un sediu in statul de incorporare, nu este obligatorie depunerea bilantului contabil, fata de autoritatile locale existand obligatia platii unei taxe anuale. Inconvenientul major il reprezinta 'lipsa de protectie a companiei care, desi este inregistrata intr-o zona cu fiscalitate redusa, va fi supusa legislatiei fiscale din statul in care este inregistrat sediul principal'. Societatile offshore exceptate sunt societatile comerciale care, in jurisdictii cu un regim fiscal normal, beneficiaza de o serie de facilitati (confidentialitate, tratament fiscal preferential, dreptul de a rezolva conflictele in instantele locale). Alte entitati comerciale cunoscute in practica offshore sunt trustul, sole trader (comerciantul persoana fizica), societatea de asigurari captive, holdingurile, anstaltul (cunoscuta in Liechtenstein, similara in legislatia noastra cu grupul de interes economic) si stiftungul (institutie non-profit). Trebuie precizat ca operatiunile fiscale prin utilizarea in schema unei afaceri a unei societati offshore nu trebuie confundate cu evaziunea fiscala sau cu spalarea de bani. In acest context se impune o delimitare clara intre spalarea banilor, operatiune pentru deghizarea originii fondurilor si activelor financiare si crearea aparentei unei surse legale, si protectia identitatii fondurilor legale ('Protection of Identity of Legitimate Funds - PILF'), activitate care poate fi definita drept plasarea legala si corecta a unor fonduri si active financiare in mainile unor institutii financiare sau ale unui administrator dintr-un centru financiar international (International Offshore Finnancial Center - IOFC), in scopul obtinerii de beneficii si al protejarii fondurilor in fata hotilor, clientilor, membrilor familiei si chiar fiscalitatii impovaratoare care cauta un acces foarte convenabil la aceste fonduri. Paradisuri fiscale sunt in Europa, America, Oceanul Pacific, zona Caraibelor, Africa, Oceanul Indian, existand in lume aproximativ 70 de astfel de paradisuri fiscale.
Constituirea
unei societati comerciale offshore se explica prin avantajele oferite:
|