Despagubirile pe tipuri de asigurari

Despagubirile pe tipuri de asigurari

Procedura de despagubire in cazul unei avarii presupune parcurgerea cel putin a urmatoarelor etape:

• anuntarea societatii de asigurare, in termen de 48 de ore, in legatura cu producerea unui eveniment asigurat;
• prezentarea la cea mai apropiata reprezentanta a societatii de asigurare pentru depunerea unei declaratii referitoare la evenimentul in urma caruia au rezultat avarii ale autoturismului (data, locul, imprejurarile, autovehicule implicate,) si a procesului verbal intocmit de politie sau a constatului amiabil daca este cazul.
• intocmirea unui proces verbal de constatare a partilor deteriorate si/sau distruse de catre reprezentantul societatii de asigurare, in prezenta asiguratului  dupa constatare reprezentantul societatii de asigurare da acordul unitatii service pentru inceperea reparatiei; societatea de asigurare deschide un dosar de dauna;
• efectuarea reparatiei;
• transmiterea devizului de reparatie (costuri de materiale si manopera) de catre unitatea service catre societatea de asigurari;
• incheierea dosarului de dauna de catre societatea de asigurare; este important de stiut ca una din piesele necesare la incheierea dosarului de dauna este declaratia asiguratului prin care consimte ca nu mai are pretentii in legatura cu valoarea despagubirii;
• plata despagubirii (contravalorii reparatiei) catre unitatea de service auto sau catre asigurat /pagubit in functie de caz.

Perioada de timp dupa care se efectueaza plata despagubirii difera de la o societate la alta. Aceasta perioada se masoara fie de la data inregistrarii daunei, fie de la data incheierii dosarului de dauna, si variaza intre 15 si 30 de zile. Termenul este de altfel mentionat in clauzele contractuale ale asigurarii.

Perioada de despagubire se poate prelungi daca imprejurarile in care a avut loc evenimentul nu au fost elucidate in timp scurt.

ESEU: Aspecte ale dreptului de proprietate industriala cu aplicatii in expertiza calitatii produselor ESEU: Cumparatorul de buna vointa

- umflarea cheltuielilor pe daune / supra facturarea;

- plata de facturi false (sau umflate), auto-fabricate, ori obtinute in colaborare cu furnizorii;

- admiterea de preturi speciale sau privilegii pentru anumiti clienti, sau acordarea de contracte (direct, fara licitatie) unor furnizori favoriti, pentru spaga;

- falsificarea semnaturilor;

- scoaterea banilor din conturile clientilor;

- falsificarea documentelor;

- vanzarea activelor asiguratorului sub valoarea lor reala in schimbul unor

comisioane;

- indicarea unui istoric fals al locurilor de munca anterioare;

- furtul de informatii.

Intre factorii care afecteaza vulnerabilitatea asiguratorului in fata fraudei interne se numara:

• complexitatea sa – exista o probabilitate mai mare sa apara frauda interna in cazul asiguratorilor cu structura organizatorica complexa, unde se compartimenteaza exagerat responsabilitatile si nu apare fenomenul identificarii cu asiguratorul angajator;

• viteza sa de inovare – viteza comertului modern, a dezvoltarii produselor si gradul de informatizare favorizeaza oportunitati de frauda;

• politicile sale salariale si de promovare – tentatia de a comite frauda poate creste daca nivelul salarial si statusul angajatului depind de atingerea anumitor obiective;

• climatul economic si situatia companiei – instabilitatea in interiorul unei companii de asigurari, cum e in cazul fuziunilor, achizitiilor sau preluarilor, poate genera oportunitati neasteptate de frauda. Probabilitatea ca frauda sa apara este mult mai mare cand mediul si sistemele de control ale asiguratorului nu sunt suficient de puternice.

Semnale de alarma tipice de frauda interna sunt:

manageri sau angajati care muncesc pana trziu, care nu vor sa isi ia concediu sau care par a fi permanent stresati;

membrii Consiliului Director, manageri sau angajati care demisioneaza in mod neasteptat;

modificari importante ale personalitatii membrilor Consiliului Director, managerilor sau ale celorlalte categorii de angajati;

imbogatirea inexplicabila, sau un nivel de trai mai presus de posibilitatile financiare aparente ale membrilor Consiliului Director, managerilor sau a altor categorii de angajati;

schimbarea subita a stilului de viata al membrilor Consiliului Director, managerilor sau a altor categorii de angajati;

manageri cheie sau angajati care detin prea mult control si/sau au prea multa autoritate fara a fi supravegheati sau verificati la randul lor de alta persoana, sau care se opun sau vin cu obiectii la adresa verificarii (independente) a activitatii/ performantelor lor;

membrii Consiliului Director, manageri sau alte categorii de angajati cu interese divergente cu afacerile companiei si/sau legaturi de apropiere cu terti ce pot naste conflicte de interese. De exemplu, o parte disproportionat de mare din afacerile derulate (contracte) sau alte forme de „sprijin” pot fi garantate unor terti care nu sunt agreati de catre conducere sau alte categorii de angajati;

reclamatii ale clientilor;

tranzactii nerecunoscute si declaratii lipsa;

cresterea nejustificata a cheltuielilor.

Existenta acestor semnale de alarma sau indicatori nu inseamna neaparat ca a aparut sau ca va aparea frauda interna. Totusi, asiguratorii trebuie sa se uite dupa astfel de semnale de alarma sau indicatori, in particular cand apar mai multe/multi.

Frauda pe daune ar putea lua oricare din urmatoarele forme:

• raportarea si despagubirea pentru daune sau pierderi fictive

• exagerarea nivelului daunelor sau pierderilor acoperite prin polita de asigurare

• denaturarea faptelor pentru a crea aparenta ca incidentul respectiv e acoperit prin polita de asigurare

• prezentarea incorecta a partii vatamate de catre un impostor

• inscenarea producerii incidentelor cauzatoare de daune sau pierderi acoperite prin polita de asigurare.

Prevenirea riscului de frauda din partea asiguratilor si frauda pe daune incepe cu dezvoltarea de catre compania de asigurari a unor produse adecvate (se verifica, inainte de a fi lansate pe piata, daca produsele pot fi utilizate gresit). Cand proiecteaza un nou produs de asigurare, asiguratorii trebuie sa fie constienti de crsterea factorilor de risc. De exemplu, asiguratii care au dificultati financiare pot fi tentati sa-si insceneze furtul autoturismului sau sa-si

incendieze proprietatea daca in termenii contractului de asigurare se stipuleaza ca se compenseaza valoarea de inlocuire in loc de valoarea curenta/reala, sau „nou pentru vechi”.

Acest lucru trebuie luat in calcul cand se stabilesc termenii contractuali ai politei de asigurare.

De asemenea, asiguratorii trebuie sa ia in calcul oferirea de polite cu servicii de inlocuire in caz de dauna. Prin astfel de polite de asigurare, pierderea e compensata prin inlocuirea in natura in loc de compensarea in bani.

Depistarea riscului de frau