Asigurarea de raspundere civila

Asigurarea de raspundere civila

37. Asigurarea facultativa de raspundere civila se incheie in

legatura cu activitatile economice, culturale, sanitare si sportive, in lega­tura cu detinerea de cladiri sau alte constructii, precum si in legatura cu faptele persoanelor fizice prevazute in contract³.

Aceasta asigurare acopera - in limita sumei asigurate stipulate in contract - despagubirile pentru prejudiciul de care asiguratui raspunde fata de terte persoane in baza legii si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil (art.41 alin.l). Asigurarea acopera nu numai raspunderea pentru fapta proprie a asiguratului, dar si raspunderea lui pentru fapta altuia (prepus, copil etc.), precum si raspunderea pentru lucrul stipulat in contract (de exemplu, raspunderea pentru ruina edificiului, pentru pagubele cauzate de ascensor etc.). Se are in vedere numai raspunderea civila delictuala a asiguratului ('in baza legii') nu si aceea contractuala (de exemplu, din inchiriere, depozit, transport, prestari de servicii etc.). Pentru acoperirea prin asigurare a raspunderii contractuale (de exemplu, a carausului) urmeaza sa se incheie alt contract (de exemplu, asigurare cargo).

Asigurarea facultativa de raspundere acopera numai raspunderea civila a asiguratului. Insa prin contractul de asigurare se poate cuprinde in asigurarea si raspunderea civila a altor persoane (art.41 alin.2), de exem­plu, sotui, respectiv sotia asiguratului sau persoanele care se afla in intretinerea lui. In toate cazurile, asigurarea acopera numai raspunderea civila a persoanelor cuprinse in asigurare (indicate in contract) si constatate de organele competente, neputand fi vorba de persoane neindentificate.

37.2. Deoarece legea nu prevede limitari, terta persoana poate sa fie orice persoana (fizica sau juridica) pagubita prin atingerea adusa bunurilor ori prin vatamarea sanatatii sau cauzarea mortii. Evident, persoanele cuprinse in asigurare nu au calitatea de terti¹.

37.3. Despagubirea se stabileste, in conditiile prevazute in contractul de asigurare, pe baza conventiei (tranzactiei) dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator (art. 43)². Daca aceasta intelegere tripartita nu se realizeaza (de exemplu, exista neintelegeri privind intrunirea elementelor necesare pentru angajarea raspunderii asiguratului, privind cuantumul pagubei sau se invoca culpa concurenta a persoanei pagubite etc.) litigiul se solutioneaza, in cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul Romaniei (deci cu exceptia pagubelor cauzate pe teritoriul altui stat, de exemplu, cu autovehiculul asigurat - cartea verde), de organul de jurisdictie roman competent (art. 43 alin. 2).

Potrivit legii, drepturile (actiunea) persoanelor pagubite se exercita impotriva celui raspunzator de producerea pagubei (art. 42 alin. 1), in condifiile dreptului comun. Ele beneficiaza insa de actiune directa si impotriva asiguratorului in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare (art. 42 alin. 2). Daca actiunea a fost intentata impotriva persoanei responsabile, hotararea va fi opozabila asiguratorului numai daca a fost si el introdus in proces.

In toate cazurile, asiguratorul va fi obligat sa plateasca despagubirile datorate tertului numai in conditiile si in limitele (suma asigurata) prevazute in contract. Bineinteles, drepturile persoanei pagubite impotriva persoanei responsabile raman nestirbite, potrivit dreptului comun, pentru tot ceea ce nu se va fi platit de asigurator.

37.4. Despagubirile datorate de asigurator - indiferent ca au fost stabilite pe cale de tranzacfie sau prin hotarare judecatoreasca - se platesc nemijiocit tertului pagubit si nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului (art. 44 alin.1), deci nu intra in patrimoniul acestuia pentru a servi gajului general al creditorilor. Ei profita de plata facuta de asigurator numai indirect, prin evitarea micsorarii acestui patrimoniu cu despagubirile datorate tertului pagubit, care - in absenta asigurarii de responsabilitate -ar fi grevat acest patrimoniu.

Tot asigurare directa este si coasigurarea in care exista mai multi asiguratori , in vederea asigurarii sau reasigurarii unor riscuri deosebite, care nu pot fi preluate de o singura societate. In acest caz asiguratul contracteaza cu doi sau mai multi asiguratori intre care obligatia platii indemnizatiei de asigurare se divide, fiecare asumand numai o cota-parte de risc³, in cazul coasigurarii raporturile de asigurare sunt

Analizam mai pe larg aceasta clasificare a asigurarilor deoarece - dupa desfiintarea monopolului ADAS in domeniul asigurarilor si infiintarea mai multor societati comerciale de asigurare - problemeic privind coasigurarea si, mai ales, reasigurarea capata o importanta deosebita. Nu intamplator noua lege in materie poarta denumirea de 'Lege privind asigurarile si reasigurarile in Romania'.

Cu privire la coasigurarea in materie de reasigurari vz. infra nr. 24

.³ Daca asiguratul incheie mai multe contracte de asigurare, avand acelasi obiect, cu un singur asigurator (de ex., initial a asigurat bunul, valorand 20 milioane, numai pentru 10 milioane si ulterior incheie contract cu asiguratorul initial pentru restui valorii), nu avem coasigurare si raporturile dintre parti vor fi guvernate de regulile aplicabile asigurarii

distincte, chiar daca aceste raporturi dintre asigurat si asiguratori s-au stabilit printr-un singur contract (polita) de asigurare (instrumentum)¹. Avand in vedere ratiunea (scopul) coasigurarii, nu se practica nici solidaritatea conventionala', deoarece este vorba de riscuri mari (raspunderea civila a utilizatorului de instalatii nucleare, riscul pieirii unor bunuri de valoare deosebita etc.) si nici unul dintre asiguratori nu se poate obliga, singur sau in solidar cu alti asiguratori, la plata integrala a despagubirilor, cu toate ca - potrivit principiilor solidaritatii - ar putea recupera in regres, de la codebitor, o parte din indemnizatia platita. Daca un singur asigurator are posibilitatea sa-si asume obligatia platii integrale a indemnizatiei, dar doreste o mai mare dispersare (pulverizare) a riscurilor asumate, este preferabil sa incheie contract de reasigurare³.

In cazul asigurarii de bunuri si de raspundere civila coasigurarea nu trebuie sa conduca la o supraasigurare, deoarece aceste asigurari sunt asigurari de daune (contra pagubelor), avand caracter de despagubire (indemnitar) si nu pot fi incheiate, respectiv produc efecte, in principiu⁴, numai in limita valorii bunului asigurat sau a raspunderii civile a asiguratului⁵, indemnizatia de asigurare neputand depasi aceasta valoare si nici nu poate fi incasata de mai multe ori, astfel incat sa reprezinte o sursa de imbogatire, un contract de joc sau prinsoare. Din ansamblul textelor care guverneaza materia se desprinde concluzia ca, pentru acelasi obiect (bun sau raspundere civila) si pentru aceeasi perioada de asigurare, coasigurarea este permisa - chiar daca contractele sunt incheiate in calitate de asigurati de persoane diferite - numai pentru riscuri sau interese deosebite (de exemplu, proprietar si uzufructuar) ori parti deosebite din valoarea de asigurare.

In ceea ce priveste masura suportarii de catre coasiguratori a daunei produse (impartirea intre ei a despagubirilor), pentru ipoteza coasigurarii de bunuri, legea precizeaza: 'In cazul existentei mai multor asigurari pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata proportional cu suma asigurata si pana la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o despagubire mai mare decat prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului' (art.29 alin.l). De exemplu, daca un bun a fost asigurat la un asigurator pentru 10 mil. lei, iar la un alt asigurator pentru 20 mil. lei, si se produce o paguba de 15 mil. lei, primul va suporta 1/3 (5 mil. lei), iar cel de al doilea 2/3 (10 mil. lei) din paguba.

In aplicarea dispozitiei legale citate, desi nu se prevede expres, in caz de paguba partiala trebuie sa se tina seama si de sistemul de acoperire in asigurare aplicabil in cauza¹. Astfel, in exemplul dat, paguba va fi suportata de asiguratori potrivit celor aratate numai daca bunul a fost asigurat - prin cele doua asigurari - la intreaga valoare sau, in cazul dat, se aplica sistemul primului risc. In schimb, daca bunul ar fi avut o valoare de 60 mil. lei (subasigurare la 1/2 din valoare) si, potrivit regulii in materie de asigurare de bunuri (art. 28), ar fi aplicabil sistemul acoperirii proportionate, asiguratul ar suporta el insusi 1/2 din paguba (deci 7,5 mil. lei, in aceasta proportie fiind propriul sau asigurator), iar cealalta jumatate din paguba s-ar imparti intre cei doi asiguratori in proportie de 1/3 la 2/3, deci 2,5 mil. lei, respectiv 5 mil. lei.

Daca in contractele de asigurare partile au prevazut o fransiza², la stabilirea masurii in care asiguratorii urmeaza sa suporte paguba se va tine seama si de cuantumul fransizei, mai ales a celei deductibile, cea nedeductibila avand importanta numai daca cuantumul pagubei este mai mic decat valoarea fransizei (caz in care asiguratorii nu vor plati despagubiri).

Legea mai precizeaza ca asiguratul are obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun la asiguratori diferiti, atat la incheierea contractului de asigurare, cat si pe parcursul executarii acestuia (art. 29 alin.2). Declararea este necesara pentru ca, prin metoda coasigurarii, asiguratul sa nu faca o supraasigurare si sa incaseze despagubiri peste valoarea pagubei sau mai multe despagubiri pentru aceeasi paguba.

Legea nu prevede insa sanctiunea aplicabila pentru nerespectarea acestei obligatii de informare. Astfel fiind, daca prin incheierea mai multor contracte de asigurare nu s-a ajuns la o supraasigurare, consideram ca asigurarile vor produce efecte potrivit celor aratate. In schimb, daca prin coasigurare s-a depasit valoarea bunului, despagubirile vor fi platite numai in limita valorii bunului, respectiv a pagubei (art.27 alin.2). Legea nu prevede nici dreptul asiguratului la restituirea diferentei de prime platite in plus pentru supraasigurare'.

Mai precizam ca, desi art. 29 din lege vizeaza existenta 'mai multor asigurari incheiate pentru acelasi bun', impartirea proportionala a despagubirilor intre coasiguratori se va produce numai daca este vorba - nu numai de 'acelasi bun' - dar si de aceleasi riscuri. Daca coasigurarea are ca obiect acelasi bun, dar pentru riscuri sau interese deosebite (de exemplu, autovehicul asigurat pentru avarii la un asigurator si pentru furt la alt asigurator) despagubirea va fi platita de asiguratorul care si-a asumat riscul producator al daunei (de exemplu, furtul).

Intrucat contractarea mai multor asigurari este posibila nu numai in materia asigurarii de bunuri, dar si in cazul asigurarii de raspundere civila si de persoane, urmeaza sa analizam in continuare solutiile aplicabile in aceste cazuri.

Pentru recuperarea despagubirilor platite, daca asiguratorul nu a fost introdus in procesul dintre persoana pagubita si cea responsabila, asiguratul are dreptul  la actiunea in justite impotriva asiguratorului in temeiul contractului de asigurare. Desi asiguratorul nu 'raspunde' pentru paguba cauzata (chiar daca uneori se vorbeste de raspunderea lui, de exemplu, art. 10), el urmeaza sa suporte, potrivit legii si contractului, pagubele cauzate de asigurat¹.

Asiguratorul poate refuza plata indemnizatiei tertului pagubit sau asiguratului numai daca paguba a fost cauzata intentionat de catre asigu­rat ori alte persoane prevazute in contractul de asigurare (art. 20) .

37.5. In domeniul asigurarii facultative de raspunde civila, la fel si in materia asigurarii de bunuri, asiguratorul se subroga in drepturile asigura­tului platit si se poate intoarce cu actiune in regres impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei (art. 22). Daca, de pilda, paguba a fost cauzata de un prepus al asiguratului, asiguratorul va plati despa-gubirile datorate de asigurat (art. 1000 alin.3 C.civ.), insa se va subroga in drepturile lui, recuperand suma platita de la prepus conform regulilor generale (art.998-999 C.civ.), daca raspunderea civila a prepusului nu a fost cuprinsa in asigurare. Tot astfel, in caz de ruina edificiului (art. 1002 C.civ.) impotriva antreprenorului sau in cazul ascensorului impotriva intreprinderii instalatoare sau de intretinere.