Abordare integrata a riscurilor pentru corporatiile transnationale

Abordare integrata a riscurilor pentru corporatiile transnationale.

Motivatiile deciziei investitionale la nivelul firmelor, explicate prin prisma teoriilor productiei internationale, au la baza judecarii un ansamblu de variabile, care sunt luate in considerare intr-o anumita ordine a prioritatilor.

In aceasta ierarhie, pe treapta cea mai inalta stau avantajele de competitivitate ale firmei fata de firmele autohtone. In al doilea rand, firma evalueaza formulele alternative de valorificare a avantajelor sale de competitivitate pe pietele internationale. Constatarea existentei avantajelor de internalizare, deci a faptului ca atuurile firmei pot fi valorificate cel mai profitabil prin investitii si nu printr-o alta forma de implicare internationala, cum ar fi comertul, constituie o a doua conditie a adoptarii deciziei investitionale. In al treilea rand, sunt evaluati factorii de localizare, prin ISD firma urmarind fie accesul la piata tarii de implantare, fie un spor de eficienta prin valorificarea unor factori de productie locali, relativ mai ieftini sau prin integrarea anumitor activitati economice in structurile productive interne ale firmei.

Factorii de localizare constituie, fara indoiala, o categorie de variabile ale procesului decizional. Abordarea teoriilor productiei internationale permite asezarea corecta a centrului de greutate al deciziei investitionale in cadrul raportului firma-economie-gazda sau, altfel spus, in cadrul relatiei dintre dimensiunea microeconomica si cea macroeconomica a ISD. In termeni clasici, decizia despre care vorbim este o optiune microeconomica, in care variabilele ce tin de firma, inclusiv cele vizand strategia acesteia sunt prioritare. Fara a invalida aceasta afirmatie, se impune ca o realitate faptul ca rigorile tot mai stricte care marcheaza concurenta dintre firme in goana lor dupa noi surse de avantaje competitive conduc la o reconsiderare importanta a factorilor locali in strategiile de internationalizare ale firmelor.

Din aceste considerente, pentru corporatiile transnationale aspectele manifestarii riscului de tara sunt de o importanta cruciala. Fapt de care trebuie sa tina cont tarile in tranzitie, pentru care procesul de atragere a investitiilor straine si de creare a conditiilor favorabile pentru ele constituie o preocupare majora.

In sens larg, riscul de tara poate fi definit drept pierderile financiare potentiale datorate problemelor survenite in urma fenomenelor macroeconomice sau evenimentelor politice dintr-o tara[1]

Acesta este un risc legat de multitudinea de factori specifici fiecarei tari, de natura economica si politica, ce afecteaza gradul de profitabilitate a firmei sau proiectului in care se face investitia straina directa. Cele mai importante riscuri sunt: deprecierea considerabila a monedei tarii respective; criza economica accentuata; modificari majore ale politicii economice, de exemplu reducerea barierelor comerciale sau modificarea preturilor energiei; tulburari sociale; atitudine negativa fata de firmele straine. Unii din acesti factori sunt de natura economica, altii de natura politica.

Pentru fiecare tara, evenimentele neasteptate, atit inteme cit si externe, stau la baza modificarii tendintelor evolutive. De aceea, comportamentul perceptiei riscului de tara este similar celui al burselor, care se modifica brusc sub impactul "noutatilor", dar prezinta si cicluri pe termen lung.

Din aceste motive, modificarea perceptiilor riscului de tara depinde, inevitabil, de conjunctura economica si politica internationala. Investitorul trebuie sa ia in consideratie atit evolutiile din fiecare tara cit si efectele evolutiilor mondiale asupra acestor tari. Incertitudinea este aceea care face ca efectuarea de investitii sa comporte riscuri si, in consecinta, reclama existenta unor subiecti care sa-si asume aceste riscuri, asa cum sunt, in primul rind, investitorii internationali.

Din acest motiv, analiza riscului de tara trebuie sa se bazeze, in primul rind pe evaluarea premiselor. Fara o intelegere deplina a situatiei economice si a sistemului politic ale unei tari, este imposibila anticiparea reactiei probabile la moditicarea conditiilor mondiale sau interne. Din acest motiv, se impune de obicei, vizita investitorului in tara respectiva cel putin o data pe an.

In al doilea rind, este vitala identificarea vulnerabilitatilor cheie, chiar daca, pe moment, circumstantele sunt favorabile. Spre exemplu, dependenta de ajutoare, de exportul de produse prelucrate sau de veniturile celor care lucreaza in strainatate reprezinta vulnerabilitatile potentiale, daca circumstantele se modifica.

In al treilea rind, este recomandabila utilizarea analizelor pe baza de scenarii si a tehnicilor adecvate pentru identificarea acestor vulnerabilitati.

In al patrulea rind, este rational sa se recunoasca faptul ca orice judecata asupra riscului de tara este supusa incertitudinii. Atunci cind aceasta judecata este transmisa altora, este potrivit sa se indice gradul de incertitudine care ii este adecvat.

Problemele legate de riscul general de tara incep cu o deteriorare a structurii fundamentale economice si politice a unei tari. Semnalele de alarma, precum datoria excesiva sau rezervele in scadere, trebuie privite drept simptome ale bolii mai degraba decit boala in sine. Dificultatile reale sunt localizate mai profund in structura economica si politica a tarii. Simptomele, de regula, indica faptul ca este mai sigur sa se renunte la oportunitatea investitionala respectiva.

Cele mai importante aspecte ale analizei premiselor riscului general de tara sunt: analiza factorilor macroeconomici (interni si externi), factorilor social-politici (stabilitatea politica), factorilor legislativi-institutionali.

Cei mai reprezentativi factori de risc de natura macroeconomica sunt urmatorii: politica macroeconomica, strategia comerciala, nivelul si modul de implicare a statului, modul de formare a preturilor, prioritatile de investitii, structura financiara[2] In cadrul strategiei economice de ansamblu, guvernul aplica o politica macroeconomica cu rol important in riscul de tara. Pentru investitorul-analist, dificultatea consta in faptul ca, in timp ce strategia de ansamblu tinde sa se modifice relativ lent, politica macroeconomica se poate schimba foarte rapid. Evaluarea riscului general de tara legat de aplicarea programelor de stabilizare economica se bazeaza pe utilizarea si analizarea unor indicatori macroeconomici, precum: raportul deficitul bugetar/PIB (indicator care aflindu-se intre 0-3% - reflecta situatie buna; intre 4-8% - nivel prea ridicat; peste 8% - mult prea mult), cresterea masei monetare, cresterea creditului intern, evolutia P.I.B., etc.

O strategie comerciala de succes este, de asemenea, de o importanta cruciala pentru o tara debitoare intrucit, in ultima instanta, datoria trebuie platita din cistigurile in valuta. Se poate spune despre o tara ca isi administreaza cu succes situatia comerciala atunci cind nivelele exporturilor si importurilor sale permit atit o rata satisfacatoare de crestere economica cit si o marime ce poate fi acoperitoare pentru necesarul de mijloace financiare. Indicatorii statistici relevanti pentru analiza de risc general de tara privita din perspectiva strategiei comerciale sunt: cresterea volumului exportului, competitivitatea, gradul de protectionism.

Privind problema in ce masura implicarea statului in economie este pozitiva sau a mers prea departe este o problema ce trebuie analizata. Fiecare tara are propria sa istorie, care este parte a premiselor analizei riscului de tara. Totusi, semnele ca un guvern se orienteaza puternic spre reducerea controlului birocratic, limitarea coruptiei si imbunatatirea eficientei sunt importante in ceea ce priveste urmarirea scopului de diminuare a riscurilor investitionale.

Riscuri de natura macroeconomica

Categoria de riscuri macroeconomice are in vedere relatiile sau fluxurile economice interne si poate fi detaliata pe cinci grupe de factori de risc[3] (anexa 1):

A. Factori generati de starea economiei nationale. Aceasta grupa de factori de risc are in vedere dimensiunea economiei nationale, precum si cresterea economica inregistrata de aceasta pe o perioada de timp determinata (3 - 5 ani). Absenta cresterii economice afecteaza existenta fondurilor disponibile pentru investitii, deteriorarea conditiilor economice avand un impact direct asupra ratei profiturilor si asupra ratei economisirilor interne.

Dimensiunea economiei nationale se apreciaza prin prisma urmatorilor indicatori economici principali[4]:

1. Produsul intern brut (P.I.B.) exprima marimea valorii adaugate brute a bunurilor economice ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic care au fost create in interiorul unei tari de catre agenti economici autohtoni si straini, intr-o perioada determinata de timp, de regula l an. P.I.B. in marime absoluta furnizeaza investitorului o prima imagine asupra dimensiunii unei economii nationale. Dimensiunea absoluta a P.I.B. ofera o imagine sintetica a gradului de valorificare potentialului economic (natural, financiar, uman, tehnologic) al unei tari. Cu cat acest indicator este mai mare, cu atat potentialul valorificat / valorificabil a unei nationale este mai mare.

2. Formarea bruta de capital fix ofera informatii asupra dimensiunii fenomenului investitional dintr-o economie. Formarea bruta de capital are in vedere atat investitiile realizate de firmele autohtone, cat si cele realizate de agenti economici straini. Formarea bruta de capital fix reprezinta totodata principalul suport pentru realizarea unei cresteri economice sustinute.

3. Variatia stocurilor este un indicator care scoate in evidenta competitivitatea la nivelul intregii economii, eficienta cu care rezultatele activitatii economice sunt complet valorificate. Cresterea pronuntata a stocurilor erodeaza cresterea economica reala, generand costuri suplimentare.

4. Cresterea economica este apreciata de regula prin intermediul indicatorului 'ritmul de crestere a P.I.B. real' care ofera informatii sintetice despre cresterea (dezvoltarea) reala, anuala, a unei economii nationale.

B. Factorii sectoriali. Gradul de dezvoltare a unei tari, precum si potentialul sau de crestere se reflecta si in structura economiei nationale. Pentru a analiza structura economiei se utilizeaza urmatorii indicatori:

5. Ponderea agriculturii (a sectorului primar) in P.I.B.. O pondere mare reflecta o economie bazata in principal pe ramurile primare de productie. Cu cat gradul de prelucrare intr-o economie creste (valoarea adaugata este mai mare), atat competitivitatea externa si castigurile potentiale din exporturi sunt mai mari.

6. Ponderea sectorului industrial (sau a sectorului secundar) in P.I.B.. Prelucrarea produselor primare presupune utilizarea unor tehnologii si echipamente industriale si are ca efect cresterea valorii adaugate a productiei nationale. Cu cat sectorul industrial ocupa o pondere mai mare in economia nationala, cu atat tara este mai atractiva pentru investitorul strain, riscurile economice fiind mai reduse in acest caz. O economie industrializata este mai stabila si mai putin expusa la crize economice profunde.

7. Ponderea sectorului public in P.I.B. (P/P.I.B.). Acest indicator are in vedere pozitionarea sectorului public in raport cu dimensiunea economiei nationale. Sectorul public nu produce in economia reala, el doar cheltuieste sumele obtinute prin sistemul fiscal, in limita bugetului de stat.

8. Deficitul bugetar (D.B.). Deficitul bugetar arata cat a cheltuit sectorul public in plus peste sumele alocate la intocmirea bugetului, sume previzionate a fi incasate in principal din impozite si taxe. Acest indicator reflecta relatia directa dintre sectorul public si economia reala care furnizeaza statului majoritatea surselor financiare necesare sustinerii unor sectoare 'neproductive' de interes national, cum ar fi: armata, sanatatea, invatamantul, asistenta sociala, aparatul administrativ etc.

9. Gradul de acoperire a cheltuielilor publice prin venituri bugetare. Indicatorul arata capacitatea administratiei locale, a institutiilor si organismelor statului de a-si procura prin forte proprii resursele destinate acoperirii unei parti cat mai mari din cheltuielile publice. Daca statul nu reuseste sa-si procure o parte din sumele bugetare necesare, acest lucru va presa si mai mult asupra bugetului, avand un efect negativ asupra economiei in ansamblu.

C. Factori generati de dimensiunea pietei. Analiza dimensiunii unei piete are in vedere urmatoarele aspecte: cererea globala, oferta globala, nivelul concurentei, evolutia preturilor si existenta barierelor de intrare-iesire de pe piata.

Intr-o economie de piata, raportul cerere-oferta determina nivelul general al preturilor. Una dintre conditiile de baza ca o investitie sa se mentina profitabila este stabilitatea preturilor pe piata. Cresterea puternica a preturilor la intervale scurte de timp are efect direct asupra costurilor de productie si implicit asupra preturilor de vanzare. Nivelul ridicat al preturilor (in special al celor de productie) erodeaza capacitatea firmei de a degaja resurse din activitatea care o desfasoara.

In evaluarea climatului investitional, dimensiunea pietei este analizata cu ajutorul urmatorilor indicatori:

10. Nivelul cererii globale de consum. Cererea potentiala de consum poate fi mai greu de determinat la nivelul intregii piete. Din aceasta cauza, cererea globala de consum poate fi aproximata la nivelul cererii satisfacute, avand in vedere in acest caz consumul total de bunuri si servicii.

11. Oferta globala. Acest indicator are in vedere toate bunurile si serviciile realizate in economie sau importate si care sunt destinate consumului. In acest caz, vor fi luate in calcul productia nationala si volumul total al importurilor.

12. Nivelul concurential al pietei. Este un indicator sintetic care reflecta intensitatea concurentei de pe o piata. Aceasta concurenta este analizata la global si nu la nivelul unui anumit sector. Cu cat nivelul concurential este mai mare, cu atat oportunitatile de afaceri se reduc, concurenta ridicata devenind o bariera in calea investitorului.

13. Accesibilitatea pietei de consum pentru investitorii straini. In acest caz, se are in vedere o apreciere generala asupra barierelor de piata de orice fel ce stau in calea firmelor straine. Marea majoritate a acestor bariere sunt impuse administrativ, au caracter general si obligatoriu si nu pot fi controlate, avantajand de cele mai multe ori firmele nationale.

14. Indicele preturilor de consum (I.P.C.). Acest indice este expresia evolutiei generale a preturilor de consum pe o perioada determinata (o luna, an). In calculul sau se au in vedere cheltuielile de consum ale populatiei aferente consumurilor din perioada de baza, exprimate in preturile perioadei de baza, respectiv ale perioadei curente. Indicele prezinta importanta mai ales pentru investitiile cu scop neproductiv, care au in vedere desfacerea de produse pe piata.

15. Indicele preturilor de productie (I.P.P.). Pentru investitorul
angajat in activitate productiva nu prezinta importanta numai evolutia preturilor ci si evolutia preturilor la productia industriala, ce au importanta in costul de productie si in elaborarea strategiilor de aprovizionare. Acest indice se calculeaza la fel ca si I.P.C., numai ca are in vedere cheltuielile de consum cu scop productiv efectuate de agentii economici, exprimate in preturile perioadei de baza, respectiv ale perioadei curente.

16. Rata inflatiei (R.I.). Rata inflatiei este strans legata de evolutia preturilor, reprezentand de fapt ritmul de crestere al nivelului general al preturilor. In cele multe tari rata inflatiei se determina pe baza I.P.C., insa ea reflecta in acest caz doar evolutia generala a preturilor marfurilor cumparate si consumate de populatie, celelalte bunuri finale ce compun P.I.B. nefiind luate in calcul (bunuri capitale, bunuri exportate, bunuri produse de sectorul public etc.).

17. Deflatorul P.I.B. (D _P.I.B. Acest indicator ofera cea mai buna imagine asupra preturilor interne si reprezinta un indice al preturilor P.I.B.. Deflatorul raporteaza P.I.B. nominal la P.I.B. real, obtinut printr-un calcul indirect.

D. Situatia financiara interna a tarii. Stabilitatea monedei nationale nu depinde numai de evolutia preturilor pe piata interna, ci si de starea sistemului financiar-bancar. Existenta unei piete financiare dezvoltate ofera investitorilor mai multe posibilitatii: de patrundere pe piata (de exemplu: preluari de firme prin achizitii de actiuni direct de pe piata bursiera), posibilitati variate de finantare (emisiune de actiuni, emisiune de obligatiuni, credite de la banci etc.), precum si diverse modalitati de protejare impotriva unor riscuri economice sau politice (de exemplu, riscul de dobanda poate fi acoperit la bursa prin optiuni pe dobanzii).

Calitatea si siguranta sectorului bancar influenteaza volumul economiilor atrase si implicit volumul creditelor acordate agentilor economici.. Sistemul bancar, pe langa finantarea prin contul curent, este si cel care intermediaza derularea operatiunilor de incasari si plati cu clientii si furnizorii, calitatea serviciilor bancare avand astfel influenta directa asupra bunului mers al activitatii economice, derulate pe piata.

Investitorul este interesat de evolutia pretului capitalului reflectata in evolutia ratei dobanzii pe piata. Cu cat pe piata actioneaza un numar mai variat de institutii ce pun la dispozitia agentilor economici un numar mare de produse financiar-bancare cu atat riscurile de natura financiara sunt mai mici.

Evaluarea acestor factori de risc se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:

18. Viteza de circulatie a monedei (Vm). Arata intensitatea folosirii monedei intr-o economie nationala. Cu cat aceasta viteza este mai mare, cu atat moneda este mai stabila si prezinta mai multa incredere pentru investitor.

19. Rata lichiditatii monetare (Lm). Este un indicator sintetic care raporteaza masa monetara aflata in circulatie la nivelul proceselor economice derulate intr-o economie pe o perioada determinata de timp. Se calculeaza prin raportarea volumului masei monetare la P.I.B. (sau la Venitul National, determinandu-se in acest caz gradul de monetizare).

20. Rata medie a dobanzii (D). Rata dobanzii evolueaza sub presiunea cererii de capital (in special pentru investitii) si reflecta posibilitatea reala a economiei de a sustine nevoia de capital a agentilor economici. Ea este influentata in primul rand de rata inflatiei. Statul, prin banca centrala, poate interveni pe piata monetara prin diverse politici influentand nivelul dobanzii. Orice modificare a ratei dobanzii afecteaza rentabilitatea financiara a investitiei, mai ales atunci cand activitatea curenta este finantata prin credite pe termen scurt si foarte scurt (de exemplu, vanzare de marfa pe credit).

Referat: Raspunde repede si bine - joc didactic la matematica Referat: PROBA DE EVALUARE - numerele naturale de la 100 la 1000

21. Rata economisirilor, in functie de nivelul economisirilor, institutiile financiare vor putea acorda credite agentilor economici. Indicatorul scoate in evidenta capacitatea bancilor de a atrage capital din diverse surse (populatie, agenti economici), in vederea redistribuirii nediscriminatorii ale acestuia in economia reala, in functie de criterii de bonitate financiara si eficienta, stabilite in concordanta cu normele prudentei bancare.

22. Volumul creditelor acordate. Acestindicator reflecta capacitatea sistemului bancar de a sustine din fondurile atrase activitatea economica generala. Cu cat volumul creditelor acordate este mai mare, cu atat gradul de implicare a bancilor in economia reala este mai mare.

23. Volumul tranzactiilor bursiere. Prezenta unei piete capital bine organizate este foarte importanta pentru investitor. Piata de capital ii ofera mult mai multe posibilitati de finantare pe termen lung (actiuni, obligatiuni etc.) si de gestionare a unor riscuri economice (riscul de dobanda, riscul valutar). Volumul ridicat al tranzactiilor la bursa reflecta o piata de capital, sigura si eficienta.

24. Accesibilitatea pe piata creditului si cea de capital. Pentru firme nu este suficient ca sistemul bancar sa fie bine dezvoltat, dobanzile pe piata financiara a tarii sa fie avantajoase sau piata de capital sa fie puternica si sigura. Este foarte important ca investitorul sa aiba acces liber la aceste piete, sa nu fie constrans de nici un fel de restrictii.

25. Siguranta sistemului fmanciar-bancar. Cu cat piata de capital si ce financiara sunt mai sigure cu atat riscul financiar, riscul de dobanda aferent investitiei va fi mai mic. Practic, investitorii constientizeaza faptul ca succesul operatiunilor lor pe o piata depinde in mare masura de calitatea (si implicit siguranta) sistemului bancar.

O tara in care exista un sistem bancar insuficient reglementat, in care creditele se acorda preferential si nu pe criterii economice sau in care bancile sunt insuficient implicate in economia reala se situeaza automat in afara investitiilor.

E. Factori geografici. Pentru investitorii angajati in activitati de productie, este foarte importanta dotarea cu materii prime, mai ales combustibili (petrol, gaze naturale etc.). Cu toate acestea, bogatia in resurse naturale si dependenta redusa de importurile de combustibili reprezinta un avantaj in plus pentru o tara, in comparatia sa cu alte piete externe. Mult mai important pentru o investitie decat dotarea cu materii prime este gradul de dezvoltare a infrastructurii: reteaua de transport (sosele, cai ferate, aeroporturi, porturi, reteaua electrica, transportul prin conducte etc.) si cea de posta si telecomunicatii (telefonie in principal). Analiza infrastructurii trebuie sa se faca nu numai cantitativ (cate sosele, cate cai ferate), ci mai ales calitativ si structural, cu accent pus pe calitatea serviciilor oferite. Infrastructura afecteaza in mod direct profitabilitatea investitiei, avand rol fundamental in activitatea de aprovizionare si desfacere a produselor sau chiar activitatea de productie - telecomunicatiile. Toti acesti factori sunt cuantificati prin intermediul urmatorilor indicatori:

26. Dotarea cu resurse naturale (D _resurse). Acest indicator sintetic are in vedere dotarea generala cu resurse de baza ale subsolului si ale solului.

27. Dependenta de importul de combustibili si energie (D_m). Dimensiunea economica a unei tari trebuie sa fie in masura sa sustina importul de materii prime si energie, care vine sa completeze posibilitatile de productie interne. Pentru a aprecia mai bine dependenta tarii de importul de combustibili si energie este indicat ca volumul total al importurilor de combustibili sa fie raportat la volumul total al exporturilor.

28. Accesibilitatea formelor de relief. Cu cat accesibilitatea reliefului este mai mare, cu atat infrastructura are posibilitati mai mari de dezvoltare si alternativele de amplasare ale investitiei sunt mai numeroase.

29. Densitatea retelei de transport. Este un indicator sintetic care are in vedere toate retelele de transport, de la cea rutiera pana la cea destinata transporturilor speciale (conducte, cabluri). Densitatea retelei se calculeaza prin raportarea lungimii totale a retelelor de transport la suprafata totala.

30. Densitatea retelei de posta si telecomunicatii. Se calculeaza ca si indicatorul de mai sus, interpretarea sa fiind aceeasi.

31. Calitatea infrastructurii si a serviciilor oferite. Nu este suficient ca reteaua de transport sa aiba o dimensiune mare si sa acopere tot teritoriul. Mult mai importanta este calitatea acestei retele. Aprecierea calitatii infrastructurii se face tot printr-un indicator sintetic ce are in vedere aspecte cum ar fi: gradul de modernizare al infrastructurii sau calitatea serviciilor oferite, apreciata global.

Pentru a intelege mai bine conditiile economice ale unei tari, analiza factorilor climatului investitional trebuie sa aiba in vedere si o serie de aspecte legate de relatiile cu strainatatea, cum ar fi relatiile comerciale cu alte state sau fluxurile externe de capital (imprumuturi externe, investitii straine directe etc.). Un grad ridicat de dependenta economica externa si de instabilitate in relatiile cu strainatatea, corelat cu dificultati legate de plata datoriei externe si a serviciului aferent acesteia fac ca tara respectiva sa aiba un grad de atractivitate scazut pentru investitorii straini (riscul de tara mare).

Categoria de riscuri economice externe (anexa 2) poate fi detaliata pe patru grupe de factori de risc:

F. Factori generati de situatia comertului exterior. In conditiile actuale, comertul exterior reprezinta una dintre conditiile de baza ale cresterii economice. Nici o economie nu va putea produce toate bunurile care are nevoie la un moment dat. Pentru a le putea avea insa pe toate, se apeleaza la comertul international. Cu cat gradul de deschidere a unei economii fata de restul lumii este mai mare si pozitia sa in cadrul diviziunii mondiale a muncii este mai buna, cu atat economia in ansamblul ei este mai eficienta.

In cadrul procesului de evaluare a riscului de tara de catre investitorul strain, 'starea' comertului exterior al tarii gazda si factorii de risc aferenti sunt analizati cu ajutorul urmatorului set de indicatori:

32. Volumul total al exporturilor. Are in vedere valoarea totala a bunurilor si serviciilor exportate pe o perioada de timp. Incasarile din export vor fi cu atat mai mari, cu cat gradul de prelucrare si calitatea bunurilor exportate este mai mare.

33. Volumul total al importurilor. Exprima valoarea totala a bunurilor si serviciilor importate si destinate consumului productiv sau consumului populatiei. Volumul importurilor depinde in mod direct de cererea interna de consum si de  posibilitatea de acoperire a acesteia de catre economia interna.

34. Soldul balantei comerciale. Se calculeaza ca diferenta intre volumul total al exporturilor si cel al importurilor. Este mai relevanta analiza evolutiei in timp a acestui indicator cu ajutorul ritmului mediu de crestere calculat pe o perioada de 3 - 5 ani, deoarece persistenta deficitului in balanta comerciala reflecta in mod clar o situatie de criza.

35. Ponderea exportului tarii gazda in exportul mondial. Reflecta pozitia tarii in cadrul diviziunii mondiale a muncii, competitivitatea si eficienta exporturilor pe piata internationala. Totodata, acest indicator poate arata si gradul de valorificare al potentialului economic al tarii gazda prin intermediul schimburilor comerciale internationale.

36. Ponderea exportului in P.I.B.. Arata gradul de valorificare a productiei interne pe alte piete decat cea nationala, intensitatea participarii la schimburile comerciale internationale, fiind un indicator de eficienta al exporturilor.

37. Ponderea importului in P.I.B.. Incapabila sa produca toate bunurile, economia nationala va apela la importuri, acest indicator exprimand masura in care productia interna este completata prin importuri (gradul de dependenta externa al economiei nationale).

38. Gradul de acoperire a importului prin export. Este o marime relativa ce exprima ponderea exporturilor totale in importurile totale, impreuna cu soldul balantei comerciale. Acest indicator constituie expresia cantitativa a rolului comertului exterior in cresterea economica.

39. Intensitatea participarii la schimbul international. Este exprimata prin raportul dintre volumul total al exporturilor si populatia totala a tarii gazda. Practic, acest indicator coreleaza volumul exporturilor cu dimensiunea sociala a tarii gazda si reflecta deschiderea internationala a acesteia, fiind direct influentata de gradul de dezvoltare economica.

40. Distributia geografica a exporturilor. Exporturile unei tari nu trebuie sa se desfasoare unilateral, cu o singura tara (sau grup restrans de tari). Comertul exterior al unei tari este cu atat mai eficient, cu cat este mai uniform repartizat, pe un numar mare de tari, ce detin ponderi relativ scazute in total. Nici distributia prea larga a exporturilor nu este un fapt pozitiv deoarece ea poate ascunde o utilizare ineficienta a resurselor interne.

41. Dinamica schimburilor comerciale cu strainatatea. Arata evolutia in timp a comertului total al tarii gazda (exporturi si importuri) pe o perioada de timp determinata, caracterizata printr-un ritm mediu de crestere.

42. Indicele raportului de schimb brut. Raporteaza indicele volumului fizic al exporturilor totale la indicele volumului fizic al importurilor, caracterizand comertul exterior din punct de vedere structural. Un indice subunitar exprima o situatie favorabila, in sensul ca gradul de prelucrare a produselor exportate este mai mare decat cel al produselor importate.

43. Indicele raportului de schimb net (I.R.S.N.). Raporteaza indicele valorii medii unitare aferent exporturilor la cel aferent importurilor, izoland incidenta preturilor asupra activitatii de comert exterior. Un raport de schimb supraunitar reflecta o imbunatatire a preturilor de export in comparatie cu preturile de import.

44. Indicele puterii de cumparare a exportului. Acest indicator arata cantitatea de marfuri ce poate fi cumparata cu incasarile in valuta obtinute din exporturi.

45. Ventilatia internationala a P.I.B.. Se calculeaza ca raport intre comertul total si productia nationala (P.I.B.) si arata procentul din productia nationala valorificata pe canalele comerciale internationale. Este si acest indicator unul de eficienta a comertului exterior al unei tari.

46. Coeficientul de devansare al exporturilor. Coreleaza dinamica productiei nationale (P.I.B.) cu dinamica exporturilor, raportand indicele volumului fizic aferent exporturilor la cel aferent P.I.B.. Este un indicator care pozitioneaza cresterea exporturilor in cresterea economica de ansamblu.

47. Elasticitatea exporturilor tarii gazda fata de importurile mondiale. Raporteaza ritmul de crestere a exporturilor totale ale unei tari la ritmul de crestere a importurilor mondiale, din care se elimina importurile tarii analizate. Practic, acest indicator arata elasticitatea exporturilor nationale in raport cu cererea mondiala de bunuri si servicii.

48. Elasticitatea importurilor tarii gazda fata de exporturile mondiale. Se calculeaza ca raport intre ritmul de crestere al importurilor unei tari si ritmul de crestere al exporturilor mondiale si arata gradul de permeabilitate al economiei nationale la oferta internationala de marfuri sau servicii.

49. Foarfecele de preturi aferent comertului exterior. Ca si in cazul preturilor interne de consum, si in cazul comertului exterior se poate calcul foarfecele de preturi. Foarfecele de preturi in comertul exterior arata pierderile/castigurile inregistrate de economia nationala ca urma evolutiei diferentiate a preturilor de export si de import.

G. Factori generati de gradul de indatorare externa. Angajarea economiei in schimburile comerciale internationale presupune comercializarea pe alte piete a unei parti din productia interna si completarea acesteia prin importuri. Finantarea importurilor se face in primul rand din incasarile valutare obtinute din exporturi.

Daca economia nationala nu poate sustine eforturile valutare generate de importuri, ea va trebui sa apeleze la credite externe contractate de pe piata financiara internationala. Conditiile in care va obtine aceste credite (scadenta, modalitatea rambursarii, nivelul dobanzii) depind in mod direct de performantele economice si de gradul de indatorare actual. Datoria publica externa cuprinde toate obligatiile in valuta straina angajate sau garantate de stat, cu termen de rambursare mai mare de un an (datoria persoanelor private negarantata de stat este exclusa).

In evaluarea climatului investitional, analiza gradului de indatorare se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:

50. Datoria externa bruta. Se au in vedere toate creditele externe angajate sau garantate de stat pe o perioada de timp determinata.

51. Datoria externa neta. Acest indicator rezulta in urma eliminarii din datoria externa bruta a propriilor imprumuturi acordate altor state. Acest indicator se poate calcula numai pentru acele tari aflate in pozitie dubla - de debitor si creditor.

52. Ponderea datoriei externe in P.I.B.. Prin raportarea dimensiunii datoriei la productia nationala (P.I.B.). Acest indicator exprima cat din productia nationala este destinata acoperirii datoriei externe, oferind o imagine mult mai buna asupra gradului de indatorare externa.

53. Ponderea datoriei externe in exporturile totale. Pentru o tara care a angajat o anumita datorie externa, incasarile din exporturi vor trebui teoretic sa acopere nu numai platile aferente importurilor, ci si plata serviciului aferent datoriei. Eforturile in acest caz sunt mai mari pentru economie in ansamblul sau, fapt ce face din angajarea de credite externe o masura economica de evitat. Acest indicator pozitioneaza datoria externa in cadrul incasarilor valutare obtinute din exporturi.

54. Ponderea datoriei externe in totalul populatiei. Exprima partea din datoria externa ce revine fiecarui locuitor. Atunci cand economia nationala nu mai poate sustine datoria externa, statul va trebui sa gaseasca alte resurse valutare decat incasarile din exporturi. Orice solutie s-ar alege (cresterea fiscalitatii, de exemplu), populatia resimte direct povara datoriei externe.

55. Serviciul anual al datoriei externe. Analiza gradului de indatorare numai pe baza datoriei externe brute sau nete, fara a lua in calcul masa dobanzii este insuficienta. Acest indicator exprima eforturile depuse de o tara, cu rambursarea creditelor externe si a dobanzii aferente. O analiza mai completa poate raporta, de asemenea, serviciul datoriei externe la P.I.B., exporturi totale sau populatie.

56. Deficitul primar. Se calculeaza ca diferenta intre deficitul total si serviciul datoriei publice. Acest indicator este indicat sa se calculeze mai ales in cazul unor medii economice inflationiste cu deficite bugetare mari si arata povara datoriei publice asupra bugetului de stat.

57. Ponderea datoriei externe in rezervele nationale. Arata raportul ce exista intre datoria externa angajata de un stat si lichiditatile internationale al tarii gazda (apreciata in primul rand la nivelul rezervelor de care aceasta dispune.

H. Factori legati de prezenta capitalului strain atras. Este cunoscut faptul ca investitiile straine joaca un rol important in cadrul procesului de dezvoltare economica, nu numai la nivelul unei tari, ci si la nivel global, in primul rand ele au o contributie directa la formarea bruta de capital, prin economisiri si investitii. Pot influenta, de asemenea, nivelul global al veniturilor, atat ale populatiei (salarii mai mari), cat si ale companiilor ce intra in relatii de afaceri cu firmele straine. Impactul social poate fi mult mai mare, prin numarul de noi locuri de munca ce sunt create.  

Analiza investitiilor straine intr-o tara se face cu ajutorul urmatorului set de indicatori:

58. Volumul total al investitiilor straine. Exprima nivelul actual al prezentei firmelor straine pe o piata straina, fiind expresia increderii externe de care aceasta se bucura in mediile de afaceri internationale.

59. Rata investitiilor brute. Raporteaza volumul brut al investitilor straine la volumul productiei interne (P.I.B.), pozitionand investitiile straine in raport cu dimensiunea economiei nationale.

60. Elasticitatea investitiilor straine. Este calculata ca raport intre ritmul de crestere al investitiilor straine si cel al productiei nationale si se poate calcula atat pentru capitalul intrat, cat si pentru cel iesit.

61. Rata investitiilor nete. Se calculeaza ca raport intre volumul net al investitiilor straine si volumul productiei interne. Investitiile nete au in vedere diferenta dintre investitiile straine intr-o tara si cele realizate de firme autohtone in strainatate. Prin acest indicator se realizeaza o corelatie intre cele doua fluxuri de capital, obtinandu-se o imagine mai buna asupra efectului pe care il are migratia capitalului de investitii (iesiri sau intrari) in plan economic.                                         

62. Distributia geografica a investitiilor straine. Analizeaza, pe baza unui indice de concentrare, distributia in plan international a surselor de provenienta a capitalului investitional. Cu cat investitiile straine sunt mai uniform distribuite (exista un numar mare de tari cu ponderi relativ mici), cu atat dependenta si vulnerabilitatea externa a tarii gazda vor fi mai mari.                                               

63. Distributia sectoriala a investitiilor straine. Acest indicator exprima distributia in plan intern a capitalului investitional strain. Pentru ca efectul economic al investitiilor straine sa fie maxim, este indicat ca acestea sa nu se limiteze numai la un anumit sector economic, ci, dimpotriva, fenomenul investitional trebuie sa 'afecteze' uniform intreaga economie.

64. Gradul de permeabilitate al economiei nationale fata de investitiile straine. Se calculeaza ca raport intre volumul total al investitiilor straine ale unei tari si totalul mondial al investitiilor straine. Indicatorul exprima receptivii economiei nationale fata de investitiile straine si capacitatea acesteia de a atrage un volum mare de investitori.

I. Factori generati de situatia balantei de plati externe si a cursului de schimb.

Pozitia unei economii nationale in raporturile ei cu restul lumii este reflectata sintetic de doua documente: balanta de plati externe si balanta de creante si angajamente externe.

Balanta de plati externe are in vedere ansamblul tranzactiilor derulate de rezidenti cu restul lumii, in timp ce balanta creantelor si angajamentelor externe are in vedere stocul de creante si angajamente financiare existent intr-o economie la un moment dat.

Analiza acestor factori externi in cadrul modelului de evaluare a climatului investitional se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:

65. Soldul contului curent. Pe langa soldul balantei comerciale, acest indicator mai ia in calcul si balanta veniturilor si cea a transferurilor curente. In acest fel, in aprecierea relatiilor economice internationale ale unei tari se iau in calcul si o serie de aspecte legate de eficienta activitatii investitionale interne si externe, prin prisma veniturilor obtinute.

66. Soldul contului de capital si financiar. Arata pozitia tarii gazda in cadrul relatiilor financiare internationale si are in vedere volumul total al investitiilor straine (directe si de portofoliu), transferurile de capital, volumul imprumuturilor de la F.M.I., depozite si rezerva oficiala.

67. Ponderea erorilor si omisiunilor in total. Erorile si omisiunile ce apar in cazul balantei de plati se datoreaza imperfectiunilor sistemului de contabilizare prin dubla intrare utilizat in alcatuirea acesteia. Ponderea mare a acestor erori si omisiuni in total poate afecta credibilitatea intregii balante, creand dificultati in interpretarea diferitelor solduri din balanta.

68. Lichiditatea internationala.. Are in vedere totalitatea mijloacelor de plata internationale de care poate dispune o tara la un moment dat, fiind reflectata in principal de rezerva valutara oficiala care cuprinde: rezerva de aur, disponibilitatile la F.M.I., rezerva de devize. La rezerva oficiala se mai adauga creditele luate de la organismele internationale, facilitatile de credit acordate pe cale bilaterala intre bancile centrale.

69. Stabilitatea cursului de schimb valutar. Evolutia in timp a cursului de schimb valutar se apreciaza prin ritmul mediu de crestere, fiind un indicator fundamental pentru investitorii straini.

70. Regimul valutar, intr-o economie deschisa, piata valutara reprezinta un segment macroeconomic important, caruia investitorii straini ii acorda o atentie sporita. Pentru ei nu prezinta importanta numai stabilitatea preturilor pe aceasta piata, ci si modul in care ea este reglementata.

71. Accesibilitatea pietei valutare. Acest indicator are in vedere masurile practicate pe piata valutara interna ce conditioneaza accesul la valuta a agentilor economici in general si a celor straini in particular.

Factorii macroeconomici determina stabilirea grupului de factori la nivel microeconomic. La nivel microeconomic firma se confrunta cu factori de natura propriu-zisa a proiectului (de exemplu, management, relatii intercomunicationale, starea financiara proprie etc.).

Riscurile de natura sociala.

Mediul social al tarii gazda este privit din dubla perspectiva: economica si politica. Din punct de vedere economic, mediul social furnizeaza informatii cu privire la dimensiunea pietei externe deoarece populatia se manifesta ca purtator al cererii pentru bunurile de consum si, in acelasi timp, ca furnizor al unuia din cei mai importanti factori de productie-munca. Din punct de vedere politic, componentele mediului social pot fi privite ca depozitare ale valorilor moral spirituale (cultura, religie, ideologie, politica).  Situatia politica a unei tari nu poate fi privita independent de factorul social (in calitate de electorat), factorii politici de decizie fiind alesi dintre liderii societatii in scopul reprezentarii intereselor acestora.

Aceste riscuri pot fi sistematizate in patru grupe (anexa 3) intitulate generic:

A. Factori generati de diverse aspecte legate de forta de munca si ocuparea acesteia. Investitiile potenteaza cresterea economica a tarii, unul dintre cele mai importante efecte sociale ale procesului investitional fiind utilizarea fortei de munca.

Sistemul de indicatori prin care investitorul analizeaza forta de munca si ocuparea este format din[5]:

72. Resursele de munca disponibile. Indicatorul are in vedere forta totala de munca disponibila intr-o economie si se calculeaza ca diferenta intre totalul populatiei in varsta apta de munca si populatia in varsta de munca cu incapacitate de munca la care se adauga populatia in afara limitei varstei de munca si care lucreaza.

73. Populatia ocupata.. Se refera numai la populatia efectiv angajata in procese de munca in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii. Analiza populatiei ocupate poate fi completata printr-o analiza sectoriala a acesteia (populatia ocupata in sectorul privat, pe ramuri de activitate etc.).

74. Rezerva de munca. Reflecta potentialul de forta de munca existent la nivelul intregii economii si este compusa in principal din elevi si studenti, militarii in termen, someri, persoane casnice etc.

75. Gradul de ocupare. Se calculeaza ca raport intre numarul populatiei ocupate si volumul resurselor de munca. Gradul de ocupare este corelat cu intensitatea activitatii economice si arata capacitatea populatiei de a-si asigura un venit independent si de a participa la procesul de dezvoltare economica de ansamblu.

76. Rata generala de activitate. Acest indicator masoara ponderea populatiei active in populatia totala. Cu cat ponderea populatiei active in totalul populatiei este mai mare, cu atat potentialul de munca este mai mare.

77. Rata de intretinere. Analiza fortei de munca trebuie sa aiba in vedere si partea de populatie pasiva (inactiva). Acest indicator exprima ponderea populatiei inactive in total populatie activa. Calculul acestui indicator este foarte important daca tinem cont ca populatia activa este cea care sustine economic populatia inactiva.

78. Rata de dependenta economica. Se calculeaza ca raport intre populatia in afara varstei de munca si populatia in varsta de munca avand aceeasi semnificatie ca si indicatorul de mai sus.                                                       

79. Distributia sectoriala a fortei de munca. Are in vedere repartizarea fortei de munca pe sectoare de activitate (industrie, agricultura, servicii, public) masoara gradul de concentrare a populatiei pe un anumit sector pe baza indicelui de structura.

80. Rata somajului. Arata excedentul ofertei de munca fata de cererea de munca, fiind un indicator fundamental de caracterizare a gradului de utilizare a fortei de munca intr-o economie.                                                                 

81. Costul fortei de munca. Se apreciaza prin prisma salariului mediu pe economie. Pe langa faptul ca exprima pretul mediu pe piata al factorului munca, nivelul acestui indicator mai arata si veniturile medii pe care populatia le poate obtine din munca.

82. Productivitatea muncii. Acest indicator caracterizeaza dimensiunea calitativa a fortei de munca. La nivel microeconomic, acest indicator se calculeaza dupa diverse formule si metode (metoda directa, indirecta, a unitatilor cultural-conventionale sau cea a unitatilor valorice). La nivelul intregii economii, calculeaza un indicator mediu de productivitate care ia in calcul productivitatea din fiecare ramura de activitate.

83. Nivelul educational. Si acest indicator are in vedere calitatea sectorului uman din perspectiva nivelului sau de pregatire, experienta si calificare. Se face pe baza datelor referitoare la nivelul de pregatire in scoala al populatiei (cati au terminat ciclul primar, liceul, facultatea, etc.).

B. Factori generati de diverse aspecte legate de populatie si veniturile acesteia sunt reprezentati de urmatorii indicatori:

84. Populatia totala.. Acest indicator ofera o imagine relativa asupra dimensiunii unei piete externe, asupra posibilitatilor sale reale de absorbtie, in general, o tara cu o populatie mare este considerata de firmele straine atractiva din punct de vedere al potentialului sau de consum.

85. Rata de crestere a populatiei. Pe langa analiza statica a populatiei unei tari, se impune si o analiza in dinamica, a evolutiei sale in timp. Scaderea populatiei poate fi pusa pe seama imbatranirii acesteia, a scaderii natalitatii sau cresterii mortalitatii etc., fapt care ar putea conduce in viitor la dezechilibre pe piata muncii si la modificarea comportamentului in consum.

86. Structura populatiei. Pentru investitor prezinta importanta in deosebi structura populatiei pe grupe de varsta si impartirea in clase sociale.Existenta unei clase de mijloc bine dezvoltate asigura distanta mica fata de putere. Intr-o astfel de societate, utilizarea violentei in politica este rara datorita centrului politic puternic dezvoltat, modul de schimbare a sistemului politic se face in baza legilor etc.

87. Densitatea populatiei. Analiza dimensiunii sociale a unei piete trebuie sa se faca si in raport cu intinderea geografica a acesteia. Densitatea mica a populatiei este nefavorabila procesului investitional pentru existenta unor zone nepopulate sau insuficient populate se poate datora unor conditii naturale vitrege - desert, munte etc. si pentru ca o dispersie mare a populatiei in teritoriu ingreuneaza procesul de exploatare a pietei (eforturi mari de comercializare).                          

88. Gradul de urbanizare. Ofera o imagine calitativa asupra mediului comercial, specialistii considerand un grad ridicat de urbanizare ca un elementfavorabil procesului investitional. Aglomerarile urbane ofera oportunitati de afaceri.

C. Factori generati de dimensiunea culturala a mediului social. Cultura este un mod de viata, un comportament creat de un grup de oameni, care se transmite de la o generatie la alta.

Cultura include valori, idei, datini si simboluri care caracterizeaza un grup de oameni, este un mod activ de viata al unei natiuni.

Sistemul de indicatori referitor la dimensiunea culturala a mediului social este format din:

89. Eterogenitatea culturala. Existenta unui numar mare de 'subculturi' nu poate fi considerat ca un factor de risc decat in masura in care aceste 'subculturi' (ce conduc la formarea unor grupuri etnice - minoritati) nu au reusit sa fie asimilate de una dominanta. Daca nu vor putea fi asimilate, aceste grupuri vor cauta sa-si pastreze cu orice pret identitatea nationala, vor incerca sa se rupa de cultura dominanta si sa-si castige autonomia proprie.

90. Eterogenitatea religioasa. Religia impune si consolideaza modele de valori unui grup social, fiind o componenta de baza a culturii nationale. De regula, diferentele intre religii au la baza diferente culturale ce pot fi speculate de anumite grupuri de interese si puse in slujba unor actiuni de violenta.

91. Nivelul tehnologic general. Tehnologia exercita o influenta puternica asupra gradului de maturitate al pietei externe, iar pe de alta parte asupra fortei competitive a firmei. Luarea in considerare a tehnologiei in analiza unei piete faciliteaza identificarea unor noi poli de dezvoltare.

92. Nationalismul in plan economic. Orice firma care se internationalizeaza trebuie sa inteleaga ca nici o natiune-stat nu va permite patrunderea 'totala' a unei companii straine pe piata si in spatiul sau economic atata timp cat controlul si managementul se realizeaza intr-o alta tara. Aceste interdictii se manifesta cu precadere atunci cand deciziile luate de firma straina vin in contradictie cu prioritatile sociale si economice ale tarii gazda.

D. Influente externe la nivelul mediului social. Ca si in cazul componentei economice si politice, factorii de risc aferenti mediului social sunt abordati si din perspectiva externa.

Aceasta abordare are in vedere relatiile stabilite de mediul social cu strainatatea, accentul cazand in principal pe disputele regionale care au loc in zona in care tara gazda este sau nu angajata si pe atitudinea locala fata de capitalul si investitorii straini.

Indicatorii utilizati in cadrul analizei climatului investitional la acesti factori sunt:

93. Atitudinea fata de capitalul si investitorii straini. Indicatorul are in vedere atitudinea populatiei fata de capitalul strain sau fata de activitatea economica a firmelor straine pe teritoriul tarii analizate. Chiar daca sistemul de legi ce reglementeaza accesul investitorilor straini pe piata locala prevede un tratament egal pentru toate firmele straine, uneori populatia poate manifesta o aversiune puternica fata de straini, in general, sau fata doar de o natiune anume.

94. Dispute regionale externe. Plasarea tarii gazda in mijlocul unei frecvent tulburata de dispute regionale poate influenta negativ gradul de stabilitate economico-politica a acesteia. Acest indicator are in vedere disputele sociale de frontiera, activitati ale gruparilor teroriste din alte state, valuri de refugiati veniti din tari vecine, actiunea unor grupari din opozitie aflate in exil etc.

Riscurile de natura politica.

Climatul politic international este caracterizat printr-un nivel ridicat de fragmentare: fiecare tara are propria sa configuratie politica, caracterizata de un anumit grad de stabilitate sau instabilitate. Nu exista un sistem politic mondial, ci mai multe sisteme nationale. Astfel grupul de factori politici ce pot influenta decizia investitionala sunt (anexa 4):

A. Forma de guvernare face o apreciere calitativa asupra modului in care este guvernata politic tara. In acest sens se au in vedere polii de putere in stat, precum si distributia puterii intre acestia, firmele straine considerand ca tarile cu un sistem politic absolutist (dictatorial sunt riscante pentru investitiile straine) sunt riscante. Forma de guvernare include indicatorii:

95. Structura guvernului. Pentru stabilitatea politica a unei tari este indicat ca guvernul sa fie format de un numar cat mai mic de coalitii sau partide.

96. Orientarea politica a guvernului. Investitorul strain considera ca stabilitatea politica a tarii gazda este cu atat mai mare cu cat in fruntea sa se afla un guvern care nu este dominat de porniri extremiste si care este adeptul unei orientari de centru.         

97. Stabilitatea guvernului. Reflecta capacitatea de a conduce cu factorii politici, "longevitatea' la guvernare justificandu-se numai prin rezultatele si perforrnantele economico-sociale obtinute prin politicile macroeconomice promovate de guvernul actual.

98. Atitudinea guvernului fata de investitiile straine. Fluxul investitional dintr-o tara depinde in mod hotarator de maniera in care factorii politici de decizie percep si inteleg rolul fundamental pe care investitiile straine il joaca in plan economic si social. Guvernul prin politicile promovate, trebuie sa stimuleze investitiile pentru a sustine economia nationala.

B. Sistemul partidelor politice. Cu cat sistemul partidelor politice este mai eterogen cu atat electoratul este mai volatil si posibilitatea de a forma un guvern monocolor este mai dificila.

Eterogenitatea partidelor politice este o caracteristica a democratiilor in formare. Sistemul partidelor politice include indicatorii:

99. Ideologia partidelor politice. Stabilitatea politica este strans legata de orientarea ideologica a celor mai importante partide politice. Climatul investitional dintr-o tara este cu atat mai sigur, cu cat numarul partidelor de orientare extremista (dreapta sau stanga), militara sau nationalista este mai redus.

100. Atitudinea partidelor politice fata de capitalul strain. Acest indicator are in vedere nu numai atitudinea puterii fata de investitiile straine, ci si a gruparilor aflate in opozitie.

101. Competitia politica intre partide. Lupta acerba pentru putere dintre partidele politice poate constitui un element de instabilitate politica in masura in care aceasta inceteaza sa se mai desfasoare in plan ideologic.

C. Personalitatile politice includ indicatorii:

102. Liderii politici. Calitatile aparte ale unor oameni politici pozitioneaza in postura de lideri. De multe ori in politica, ca sa ajungi lider, nu este important sa cunosti foarte bine o serie de fenomene economicii sociale, sa fii specialist intr-un domeniu anume: In fata unor calitati interioare (mod de a gandi, de a sesiza esenta fenomenelor macroeconomice), primeaza adesea calitatile "exterioare' (carisma, fizionomie, mod de a vorbi, tinuta) cele mai multe ori, ideologia liderilor politici se suprapune peste cea a partidului din care acestia fac parte, insa pot aparea cazuri in care un lider politic, ajuns la putere, sa vada cu alti ochi prezenta capitalului strain in economia nationala.

103. Institutiile statului. Statul se manifesta in plan economic, politic si social prin institutiile sale fundamentale, fiind principalul element capabil sa asigure stabilitatea mediului politic. Indicatorul are in vedere modul in care sunt organizate institutiile statului, eficienta activitatii acestora, modul de repartizare a puterii intre acestea, influenta asupra electoratului etc.

104. Rolul si implicarea armatei in politica. Armata este o institutie fundamentala a statului cu rol in apararea securitatii nationale. Fiind subordonata puterii politice, armata cu sau fara sprijin popular se poate grupa in jurul unui lider si poate prelua puterea. Specialistii considera mult mai riscanta si mai instabila o tara condusa de un guvern militar sau o tara in care armata se implica puternic in viata politica.

D. Stabilitatea si performanta politicilor guvernamentale include indicatorii:

105. Politica generala a guvernului. Numai rezultatele economice sunt in masura sa explice succesul sau insuccesul unei guvernari. Oricum, electoratul va sanctiona prompt orice greseala a guvernantilor, cu atat mai mult cu cat politicile promovate de acestia ii afecteaza nefavorabil. Misiunea unui guvern este cu atat mai grea pentru o tara aflata pe panta descrescatoare a recesiunii economice.

106. Stabilitatea politicii guvernului. Guvernul trebuie sa fie stabil in politica pe care o promoveaza. Orice schimbare de optica tradeaza slabiciunea acestuia in fata partenerilor sai sociali, precum si incapacitatea de a face fata situatiei economico-sociale actuale.

107. Nivelul violentelor. Mediul politic poate fi sursa unor puternice conflicte sociale, in principal cauzate de nemultumirile electoratului fata de politicile promovate de putere. Sperantele si interesele electoratului sunt legate de un nivel general de viata mai ridicat, de un trai mai sigur, de un castig mai bun, etc.

108. Nivelul terorismului. Uneori, grupari politice cu o ideologie extremist-nationalista sau chiar religioasa pot utiliza ca forma a luptei politice terorismul. Tolerarea unor acte de terorism al acestor grupari constituie un factor de instabilitate pentru mediul politic al tarii gazda.

109. Instabilitatea politica din zona. Stabilitatea interna poate fi afectata de posibilitatea ridicata a declansarii unui razboi, a modificarii frontierelor sau a unei lovituri de stat sprijinite din exterior. Uneori, statul poate fi mai redus ca intindere si ca influenta decat legaturile etnice, religioase existente peste granite.

110. Importanta geopolitica a tarii. Indicatorul are in vedere rolul strategic pe care o tara il poate juca in plan international prin pozitia geografica pe care o are, prin resursele strategice pe care le detine, dimensiune, etc.

111. Apartenenta la grupari economico-politice internationale (comunitati economice, vamale, uniuni politice, uniuni monetare etc.), instabilitatea politica si implicit riscul de tara pot fi reduse substantial.                 

E. Mecanismele de control includ indicatorii:

112. Forta si influenta opozitiei. O opozitie puternica poate constitui un element favorabil pentru mediul politic si pentru succesul unei guvernari, puterea incercand sa nu dezamageasca electoratul si sa nu cedeze capitalul politic opozitiei.

113. Coruptia. Chiar daca specialistii vad acest fenomen ca pe un mecanism prin care puterea mentine controlul politic, o coruptie excesiva are in plan economic efecte dezastruoase, influentand negativ stabilitatea interna si implicit fluxul investitional. In aceste conditii, coruptia apare ca o bariera in calea investitorilor straini.

114. Volatilitatea electoratului. Electoratul nu are o ideologie proprie. El subscrie la ideologia unui partid, raportand programul politic al acestuia la interesele sale. In timp, electoratul poate sa-si schimbe radical optiunile sale politice si sa considere ideologia unui alt partid mai apropiata de interesele sale. Usurinta cu care electoratul isi schimba optiunile politice (volatilitate) exprima gradul de maturitate politica si are o influenta directa asupra stabilitatii politice. Volatilitatea electoratului se afla in stransa legatura si cu nivelul de educatie si gradul de dezvoltare economica al tarii.        

115. Gradul general de implicare politica. Gradul in care electoratul se implica pe scena politica difera de la tara la tara. Interesul acordat de populatie vietii politice trebuie sa fie relativ ridicat si sa asigure o prezenta la alegeri care sa permita validarea rezultatelor.

116. Sprijinul popular acordat puterii. Orice politica de guvernare trebuie sa se bazeze pe un sprijin popular real. Chiar daca initial partidul care a castigat alegerile se bucura de majoritatea sprijinului popular, acesta in timp se pierde treptat. Un guvern bazat pe un sprijin popular redus va fi supus contestarilor, constrangerilor si presiunilor puternice din partea diferitelor grupari sociale, si in final va fi nevoit sa renunte la putere.

Riscul politic este o categorie a riscului general de tara a carei influenta nu poate fi cuantificata, continutul ei fiind foarte complex si divers. Riscul politic poate avea o influenta sistematica sau aleatoare. Un razboi civil ameninta in egala masura pe toti agentii economici, indiferent de nationalitatea capitalului. Acesta este un risc sistematic. Grevele care pot aprea in diferite sectoare de activitate sau intreprinderi reprezinta un factor de risc aleator. In acest caz vor fi influentate doar anumite activitati economice.

Riscul politic nu este insa reprezentat doar de fenomene dure cum sunt razboaiele, grevele generale, manifestarile de strada, destabilizarea polilica si sociala etc. Acest tip de risc este prezent in mai mare masura in tarile mai putin dezvoltate, in care mecanismele democratiei functioneaza ambiguu, in care exista regimuri dictatoriale si coruptie devastatoare. Exista trei aspecte esentiale ale riscului politic legate de riscul general de tara, si anume:

1) interactiunile dintre evolutiile politice si politica economica;

2) transformarile politice radicale;

3) interactiunile dintre evolutiile politice, increderea strainatatii si influxurile de capital.

Important pentru investitorul-analist in privinta aprecierii riscului politic, este sa inteleaga care sunt problemele politice esentiale intr-o tara si sa aprecieze cit de insemnate sunt ele.

Riscurile de natura legislativ-institutionala.

O componenta de baza a mediului in care actioneaza o firma are in vedere si factorii de natura politica si legal-institutionala care guverneaza relatiile economice derulate intre entitati situate in state diferite. Aceste relatii nu sunt exclusiv bilaterale, ci de cele mai multe ori intervin, direct sau indirect, si alti participanti: guvern, organizatii internationale, alte parti interesate.

Firma cu activitate international va urmari factorii ce influenteaza procesul investitional pe doua axe (anexa 5):

. cadrul legal al desfasurarii activitatilor investitionale;                           

. institutiile implicate in coordonarea si supravegherea procesului investitional.

Cadrul legal ce reglementeaza activitatea investitionala are doua componente: cadrul legal extern si cadrul legal intern.

Cadrul legal extern sau international se refera la regulile care guverneaza activitatile firmelor desfasurate in afara tarii de origine si solutioneaza diferendele dintre companiile multinationale, tarile gazda si terte parti. Reglementarea internationala a anumitor aspecte aleoperatiunilor extern unei intreprinderi este data de:

117. Documentele adoptate de catre organisme internationale cu vocatie universala, cum ar fi: O.N.U. si agentiile sale, F.M.I., Banca Mondiala, etc. Documentele adoptate de acestea contureaza cadrul general de desfasurare a diverselor activitati (indiferent daca acestea au sau nu caracter economic) si norme cu caracter obligatoriu pentru tarile membre, care trateaza in principal sau in subsidiar aspecte de natura economica si/sau juridica ale activitatilor desfasurate de firme pe piete straine sau chiar pe piata mondiala.

118. Conventiile si tratatele multilaterale incheiate intre tarile de origine si tarile gazda si/sau terte tari. Aceste conventii pot avea ca obiect reglementarea relatiilor dintre statele semnatare sau numai a relatiilor economice, sau a anumitor aspecte legate de regimul firmelor care provin din aceste state sau din alte state si actioneaza pe teritoriul partilor la conventie. Acest aspect al mediului legal poate fi important datorita eventualelor facilitati de care se va bucura in tara gazda (semnatara a conventiei) firma ce provine dintr-o tara parte la conventie.

119. Tratatele regionale si bilaterale incheiate de tara gazda stipuleaza drepturile si restrictiile la care sunt supuse activitatile desfasurate de firmele statelor parte in statele gazda. De regula, prin aceste tratate tarile respective acorda anumite facilitati in scopul dezvoltarii relatiilor reciproce sau integrarii economice zonale (cazul acordurilor regionale).     

120. Acordurile internationale, la care tara gazda este parte, au un rol important in reglementarea schimburilor economice internationale. Dintre acestea cel mai important este GATT (ale carui atributii au fost preluate dupa 1995 de Organizatia Mondiala a Comertului), care stabileste regulile generale ale comertului international; de asemenea, mai pot exista acorduri internationale pe produs incheiate intre principalele tari importatoare si exportatoare ale caror prevederi trebuie respectate de firmele provenind din tarile membre; in aceasta categorie mai pot fi incadrate si instituirea sistemului generalizat de preferinte nereciproce si nediscriminatorii in favoarea tarilor in curs de dezvoltare care stabileste regimul vamal aplicat exporturilor firmelor originare din tarile semnatare; etc.

121. Reguli uniforme si uzante stabilite la nivel international si/sau regionalcare'reglementeaza' anumite aspecte ale relatiilor economice internationale; dintre acestea cele mai cunoscute sunt: regulile INCOTERM (realizeaza unificarea si standardizarea clauzelor contractuale referitoare la conditiile de livrare in contractele comerciale internationale) si NAFTA in America, 'Regulile si uzantele uniforme cu privire la creditele documentare si incasso documentar', 'Legea uniforma a cecurilor', etc.

Cadrul legal in care se desfasoara activitatile unei firme se compune din mediul international si un numar de medii legale nationale.

Prevederile legale cu caracter economic sunt cuprinse atat in legislatia de specialitate, cat si in diferite acte (ordonante, hotarari) guvernamentale. Reglementarile au ca efect controlul de catre guvern al activitatii comerciale a firmelor straine si autohtone. Acest control se justifica in anumite situatii, cum ar fi: evitarea sau solutionarea anumitor dezechilibre ale pietei, prevenirea aparitiei situatiilor de monopol sau oligopol, distribuirea rationala a veniturilor, administrarea sectorului public, protectia sociala, etc..

122. Reglementarile fiscale trebuie sa cuprinda garantii si facilitati de natura  sa compenseze riscul firmelor care opereaza intr-un mediu nou, necunoscut sau mai putin cunoscut. Facilitatile fiscale nu reprezinta 'costuri' pentru guvern, ele sunt specifice tarilor in dezvoltare si constau din scutiri sau reduceri ale impozitului pe profit, exceptarea de la plata taxelor vamale, etc.

123. Reglementarile monetare prezinta interes sub aspectul restrictiilor monetare, ratei dobanzii, devalorizarilor/revalorizarilor monetare, stabilitatii preturilor interne, etc.

124. Reglementarile referitoare la concurenta si legislatia antitrust afecteaza activitatea ulterioara a firmelor, integrarea acestora pe verticala sau orizontala. Legislatia antitrust este conceputa astfel incat sa impiedice formarea monopolurilor, denaturarea concurentei si a practicilor neconcurentiale si o alocare mai rationala a resurselor.

125. Reglementarile de politica valutara si controlul asupra schimburilor valutare intereseaza exportatorii si investitorii straini. Foarte importante sunt reglementarile ce vizeaza cota de profit, conditiile de repatriere a capitalurilor, transferul profiturilor si obligativitatea investirii unei parti din acesta in tara respectiva.

126. Reglementarea accesului la serviciile publice este de competenta guvernului. In cele mai multe tari acest sector cunoaste o concurenta de monopol, accesul la aceste servicii si activitati, in special pentru firme, este limitat prin diferite metode deoarece de calitatea acestor servicii depinde in mare masura competitivitatea activitatii din celelalte sectoare.

127. Standardele tehnice sunt adesea incluse in categoria instrumentelor legale de natura sa limiteze accesul produselor firmei straine pe piata respectiva, prin stabilirea unui nivel tehnic ridicat pentru marfurile si serviciile provenind din afara granitelor nationale.

128. Legislatia din domeniul social vizeaza asigurarea unui anumit nivel de ocupare a populatiei, protectia consumatorului, protectia mediului inconjurator, fiind aplicabila atat firmelor straine cat si operatorilor economici locali.

Cadrul institutional implicat in activitatea investitionala sunt institutiile care prin reglementarile lor pot afecta activitatea in acea tara (posibilitatea de a angaja personal - Ministerul Muncii, politica investitionala - Ministerul Economiei, un curs de schimb corect si accesul la piata valutara - Banca Centrala, cote incurajatoare de amortizare, facilitati fiscale sau vamale - Ministerul Finantelor).

In sistemul economic, politic si legal trebuie urmarite si institutiile, agentiile sau oficiile neguvernamtale care au tangenta cu anumite aspecte ale activitatii firmei. Dintre acestea cele mai importante sunt: institutiile nationale de standardizare, de certificare, oficiile nationale de protectie a consumatorului, agentiile de protectie a drepturilor de proprietate intelectuala, deoarece actionand pe un anumit teritoriu firma va trebui sa produca si sau sa comercializeze bunuri si servicii care sa corespunda standardelor si care sa asigure protectia intereselor utilizatorilor.

O firma reprezinta in ansamblul sau un sistem care nu se manifesta ca o entitate independenta, ci activitatea sa se desfasoara intr-un anumit mediu pe care il influenteaza si de care este influentata. Acest mediu extern, distinct de mediul intern al firmei, este la randul sau un sistem ale carui componente - economica, sociala, politica, legal institutionala - sunt interdependente. Mediul extern, in special mediul politic si intr-o masura mai mica mediul legal, este caracterizat de un anumit grad de instabilitate, ceea ce determina caracterul riscant al oricarei activitati economice. In fundamentarea strategiei de investitii trebuie cuantificat si efectul pe care modificarea acestora il poate avea asupra firmei si create anumite "substrategii' de evaluare a factorilor de natura economica, sociala, politica, legala si institutionala.