Stabilirea tehnologiei de control

Stabilirea tehnologiei de control

1. Controlul materialului (dimensiune, forma)

Materialul se va verifica inainte de tratamentul termic o data pe cale vizuala.

Se vor observa eventualele deformatii ale pieselor, fisuri, aparute in urma transportului, depozitariisau debitarii.

In continuare, se vor controla dimensiunile piesei debitate cu sublerul de precizie 0,1 mm sau 0,05 mm.

Se executa un control dimensional si de forma al piesei cu ajutorul aparatelor aflate in atelier (subler, cale plan-paralele) pentru a se stabili marimea deformatiilor rezultate in urma tratamentelor:

masurarea cotelor sectiuni;

masurarea lungimii si a curburilor;

verificarea aspectului de suprafata.

2. Controlul regimului de tratament termic

Se face prin urmarirea temperaturii si a timpului de mentinere a produsului in cuptor, calculul corect al parametrilor tratamentului termic functie de tipul otelului, regimul de incalzire al cuptorului.

Pe parcursul desfasurari procesului de cementare se verifica evolutia grosimii stratului, folosindu-se probe martor, extrase din spatiul de lucru la anumite intervale de timp si apoi calite. Dupa spargere prin lovire si incalzirea de scurta durata la 400 . 500 ⁰C se disting prin examinare vizuala zona exterioara cementata, colorata diferit fata de miezul necementat. Comparandu-se adancimea stratului determinata vizual pe probe martor cu cea determinata prin analiza metalografica se constata ca ea corespunde stratului masurat de la extremitatea piesei pana in zona hipoeutectoida de tranzitie.

Este importanta si temperatura lichidului de racire in cazul calirii, in functie de marimea baii sa se monteze racitori si sa se masoare temperatura baii in timpul cat piesa este imersata.

Pe parcursul tratamentului termic se va observa temperatura la care au ajuns piesele cu ajutorul termocuplului Cromel - Alumel.

Totodata se vor urmari, in mod riguros, duratele de incalzire, de mentinere si de racire ale pieselor pentru evitarea aparitiei deformatiilor sau fisurilor ulterioare datorate nerespectarii regimului de tratament termic.

3. Controlul piesei tratate termic

La sfarsitul tratamentului se verifica duritatea obtinuta, se executa probe de tractiune cu determinarea Rp₀₂, Rm, A₅, Z.

Verificarea patrunderii de calire, respectiv cementare se face sacrificand o piesa, prin sondaj, din lot si executand duritatea HRC incepand de la suprafata pana la miez, se considera zona calita adancimea pana la structura semimartensitica.

Verificarea pieselor calite nu se face cu metoda Brinell.

Proba de casura se executa din piesa care se sacrifica sau o epruveta confectionata in mod special in acest fel si supusa acelorasi operatii ca si celelalte piese. Se verifica granulatia, obtinandu-se date suficient de exacte dupa aspectul sparturi:

a) - spartura cu aspect pietros provocata de o supraincalzire in timpul incalzirii pentru calire;

b) - spartura cu aspect marmurat sau aspect de naftalina pentru oteluri in cazul in care nu a fost determinata (verificata) corect marca otelului.

Verificarea structurii stratului calit la microscop pentru a vedea daca nu cumva in loc de martensita de revenire pentru starea calit -revenit, nu se gaseste si ferita.

Existenta feritei denota incalzirea la o temperatura prea scazuta si aceasta trebuie corectata in urmatoarele loturi. Structura ferito-perlitica in miezul piesei poate fi cauzata de un regim de racire putin energic.

- verificarea stratului decarburat se poate verifica metalografic, in aceasta zona structura este feritica, fara martensita.

- verificarea duritati in mai multe zone apropiate pe suprafata pieselor in scopul depistarii cazurilor de pete moi. Aceste defecte sunt cauzate de:

cufundarea necorespunzatoare a piesei in mediul de racire;

prezenta oxizilor pe suprafata piesei;

incalzirea neuniforma pentru calire;

insuficienta curatire a piesei.

- verificarea cu ochiul liber sau cu o lupa cu puterea pana la x50 a suprafetei pieselor calite.

verificarea practica a fragilitatii prin probe de rezilienta confectionate din epruveta.