Diagnosticarea motoarelor

DIAGNOSTICAREA MOTOARELOR

Diagnosticarea in general, inseamna 'punerea unui diagnostic', adica stabilirea 'bolii'- motivul care face ca motorul in discutie, sa functioneze necorespunzator.

Diagnosticarea se poate face pe doua cai, prin doua metode: metoda obiectiva sau invaziva si metoda subiectiva sau neinvaziva!

De altfel aceste doua metode se folosesc nu numai in mecanica ci si in alte domenii si vin din medicina, comparatia mecanic / medic nefiind 'fortata' (pastrind fireste proportiile).

Metoda obiectiva are in vedere stabilirea defectiunii cu ajutorul aparatelor de masura si control, in mod direct, comparind parametrii constructivi de functionare cu cei reali si poate presupune executarea de demontari, pentru a putea masura, compara, determina, parametrii reali, constructivi si functionali, ai motorului, in intregul sau.

Este ce a mai sigura metoda de diagnosticare si chiar daca se incearca inaintea folosirii acestei metode sa se foloseasca metoda subiectiva, in cazurile cele mai grave, pina la urma se ajunge tot aici, adica la o diagnosticare sigura folosind aparate de masura - compresometre/compresograf, analizoare de gaze, fumetre, scanere pentru injectiile de benzina, sublere, micrometre, etc.

Metoda subiectiva pe de alta parte, are in vedere tocmai stabilirea defectiunii fara demontare (pentru ca demontarea motorului sa fie limitata doar la strictul necesar), folosind metode neinvazive de diagnosticare cum ar fi: auscultarea, interpretarea presiunii uleiului din sistemul de ungere, temperatura motorului, puterea motorului, toate acestea tinind de experienta mecanicului si de tipurile si numarul de manifestari ale unor defectiuni pe care mecanicul le cunoste.

Aceasta metoda este mai putin precisa, dar protejeaza motorul de eventualele demontari nenecesare si daca mecanicul este experimentat poate da rezultate foarte bune. In plus se poate face fara aportul unor standuri sau aparate speciale si mai adaugam noi, foarte scumpe.

Manifestarea unor defectiuni

Cele enumerate mai sus au in vedere un motor clasic, echipat cu carburator si neasistat la nivelul sitemului de aprindere. In ultimul timp insa mai toate motoarele (mai ales cele nou construite) se bucura de asistarea electronica a alimentarii si a aprinderii, fie ca este motor cu aprindere prin scinteie, fie ca este un 'batrin' Diesel !

Asa incit va trebui sa tratam si citeva defectiuni specifice motoarelor 'asistate', lucru pe care il vom trata in cele ce urmeaza.

Nota: defectiunile si diagnosticarea se vor referi si in cazul motorului asistat, tot la un motor cu aprindere prin scinteie electrica, ca si in cazul motorului clasic. Motoarele M.A.C, vor trebui tratate diferit, deoarece au principii de functionare care difera de cele ale motorului M.A.S si nu au fost cuprinse in aceasta lucrare!

Defectiuni in exploatare; diagnosticarea motoarelor asistate de sisteme Bosch Mono Motronic MA 1,7

In functionarea sistemelor de alimentare asistate - Bosch Mono Motronic - implementate, nu au fost semnalate defectiuni in exploatare specifice elementelor sistemului - regulator presiune, injector, motoras clapeta, ECU, ci cel mult la nivelul pompei de alimentare (si de multe ori cauza a constituit-o benzina cu amestec de apa sau impuritati), sigurante sau mai rar releele de protectie, precum si senzorii de temperatura aer sau temperatura motor.

Sistemul se caracterizeaza printr-o inalta fiabilitate, nefiind necesare lucrari speciale de intretinere, decit cele normale care se executa in cadrul reviziilor tehnice - la 1000, 5000, 10.000, 15.000 - care si acestea s-au limitat doar la "masurarea" componentelor, nefiind necesare interventii, soferii autoturismelor "injectate" fiind in general multumiti de "prestatia" acestora.

Chiar si in conditiile unei fiabilitati mari in functionare, pentru un mecanic, este important sa cunoasca eventualele defectiuni ce ar putea sa apara in exploatare, defectiuni ce pot fi identificate cu ajutorul "scaner"-ului specific masurarii - diagnosticarii/verificarii acestor sisteme (care se conecteaza la sistem prin priza special prevazuta pentru acest lucru), precum si cu aparate de masura - volt-ampere metru, ohmetru, osciloscop, lampa stroboscop - cu ajutorul carora se masoara fiecare componeta in parte, verificind semnalele si marimile curentilor ce le strabat.

Cea mai usoara metoda de diagnosticare ar fi aceea obiectiva - a folosirii scaner-ului, scaner care, odata conectat verifica toate componentele, acolo unde se evidentiaza o malfunctionare sau o defectiune afisind un cod de defect specific componentei defecte. Este facuta corespondenta cod-componenta, diagnosticarea fiind terminata - urmind a se schimba piesa ce nu functioneaza. Diagnosticarea este foarte usor de facut, chiar si de un mecanic fara o prea inalta pregatire sau experienta, trebuind cunoscut doar modul de lucru cu 'scula' respectiva.

Dar, caci exista si acest dar, scaner-ul folosit in cadrul diagnosticarilor obiective este foarte scump (in unele cazuri peste 100 milioane) si pentru o unitate service mica sau pentru un mecanic autorizat particular, nu este eficient economic sa il posede. Asa incit, iata, uneori este nevoie sa apelam la metoda subiectiva de diagnosticare, care tine insa de pregatirea si experienta mecanic-ului, metoda care are in vedere "recunoastera" defectiunilor dupa manifestarea lor si identificarea componentei defecte prin masurare directa cu volt ampere-metrul, ohmetru, osciloscop, stroboscop. Fireste insa ca metoda presupune o foarte buna cunoastere a functionarii motorului si mai ales a sistemului de alimentare asistat despre care facem vorbire, precum si a functionarii aparatelor electrice de masura folosite - pentru interpretarea corecta a rezultatelor.

In cele ce urmeaza vom enumera defectiunile ce pot aparea eventual, in functtionarea motorului, defectiuni specifice sistemului Motronic, precum si recunosterea/identificarea acestora impreuna cu cauzele posibile

Defectiuni in exploatare

Verificarea componentelor sistemului

 Verificarea tensiunii la bornele bateriei - se face cu un voltmetru si se verifica daca tensiunea debitata de bateria de acumulatori are valoarea cuprinsa in intervalul 12-14 V.

 Verificarea debitului minim de benzina (65l/h) - se face introducind in circuitul de alimentare cu benzina a unitatii centrale a unui T, capatul furtunului fiind introdus intr-un vas gradat. Se alimenteaza pompa de alimentare (fie direct de la releul de protectie al acesteia, fie prin punerea contactului cu cheie) 30 de secunde si se colecteaza benzina in vas. Cantitatea ar trebui sa fie = 540ml.

In caz contrar - cantitatea este mai mica, dar in conditiile unei tensiuni bune la baterie, poate fi incriminat regulatorul de presiune, aceasta fiind si o modalitate de verificare a regulatorului sau pompa este defecta.

Modificarea tararii resortului regulatorului, in scopul maririi presiunii de injectie, este o operatie total interzisa, deoarece sistemul poate fi scos din plaja de compensare electronica, ducand la pierderea (partiala sau totala) a capacitatii de depoluare a convertizorului catalitic.

 Verificarea presiunii benzinei in unitatea centrala - se monteaza pe racordul T, un manometru de presiune (pe circuitul de tur), se actioneaza pompa electrica de benzina si se verifica valoarea presiunii la care se deschide regulatorul de presiune.

 Verificarea functionarii injectorului - se poate face cu ajutorul unei lampi stroboscop, cu ajutorul careia se vizualizeaza jetul la iesirea din atomizor in timpul functionarii motorului, metoda care arata daca jetul nu are discontinuitati sau daca supapa injectorului se inchide corect pe scaunul ei, insa metoda nu este foarte sigura. Pentru o mai multa siguranta trebuie folosit un osciloscop care se monteaza in circuit in paralel intre pinul 35 de alimentare si masa, ai conectorului injectorului in timpul functionarii motorului.

 Verificarea functionarii potentiometrului - potentiometrul poate fi verificat cu ajutorul unui ohmetru (urmarind daca circuitul are continuitate sau eventuale intreruperi, astfel: se conecteaza bornele ohmetrului la pinii (1 si 2, respectiv 1 si 4) potentiometrului (cu mufa scoasa si motorul oprit) si se roteste flansa de actionare a potentiometrului cu mina, usor, de la un capat la celalalt, urmarind rezistenta aratata pe display-ul ohmetrului - aceasta trebuie sa se modifice progresiv, fara salturi (acolo unde este circuitul intrerupt rezistenta este infinita!).

O alta verificare a potentiometrului se poate face si cu osciloscopul conectind bornele sale la pinii amintiti - cu contactul motor pus (cu mufa cuplata) si urmarind indicatiile (semnalul) pe ecranul osciloscop-ului, semnal care trebuie sa arate ca o succesiune de linii drepte, fara intreruperi!