Tratamentul consumului de substante

In tratamentul unui pacient consumator de substante trebuie urmarit:

1. tratamentul dependentei
2. tratamentul comorbiditatilor psihiatrice
3. tratamentul comorbiditatilor somatice
4. rezolvarea problemelor psihologice si emotionale ale subiectului
5. capacitarea familiei.

Principii terapeutice

1. In prima etapa a tratamentului se urmareste tratamentul sevrajului - dezintoxicarea.

Tratamentul sevrajului alcoolic

Benzodiazepinele - de electie in sevrajul alcoolic. Dezavantaj: pot induce dependenta.

Betablocantele - reduc efectele cardiace ale sevrajului.

Barbituricele - eficienta controversata.

Carbamazepina - prevenirea crizelor comitiale, stabilizator.

Medicatie roboranta: Vit.B1, Vit.B6, Polimineralizant S, Piracetam.

Medicatie simptomatica: antivomitive, perfuzii etc.

Hidratare adecvata > 2 litri lichide dulci/zi.

Asigurarea unei camere linistite, bine luminata.

In cazul in care apare suspiciunea aparitiei delirium-ului tremens, se procedeaza la rehidratare parenterala si reechilibrare hidroelectrolitica.

In aceasta etapa, in special in cazul delirium-ului, sevrajul constituie o urgenta medicala si metabolica, abia in al doilea rand urgenta psihiatrica. Este importanta asistenta medicala somatica pentru sesizarea complicatiilor si interventie precoce. Este preferabil ca sevrajul sa se desfasoare intr-un mediu protejat - spital.

2. Tratamentul complicatiilor psihiatrice

Halucinoza - mai ales cand este de durata care depaseste 24 de ore si se complica cu delir, trebuie tratata cu neuroleptice - haloperidol, cu prudenta, si in dozele minime necesare.

Anxietatea  preexistenta raspunde bine la Buspiron, beta-blocante sau antidepresive sedative. Anxietatea indusa de consumul de alcool, cedeaza dupa 2-3 saptamani de abstinenta.

Depresia preexistenta se trateaza cu antidepresive. Depresia indusa de consumul de alcool cedeaza dupa 3-4 saptamani de abstinenta. Pentru tratament se prefera antidepresive care nu pot fi riscante in cazul autoadministrarii unei supra-doze.

3. Tratamentul de intretinere - obiectiv - atingerea primului an de abstinenta.

Medicatie aversiva: se bazeaza pe inducerea unei reactii fizice si psihologice de rau acut la consumul de alcool.

Precautie: starea de rau indusa poate conduce la reactii secundare severe, uneori cu pericol de moarte. Se administreaza doar la indicatia si sub supravegherea medicului.

Preparate: Antalcool, Temposil

Medicatie de scadere a craving-ului: Naltrexona, Acamprosatul - neavizate oficial in tara noastra.

! Grupuri de suport: AA pentru pacienti, Al-Alanon, resp. Alateen pentru familii.

4. Importanta motivatiei in tratamentul alcoolicului

Absenta motivatiei pacientulu pentru mentinerea abstinentei este principalul motiv al recaderilor dependentilor. Motivatia este conceputa ca o caracteristica individuala, de tipul trasaturilor de personalitate. Caracteristicile psihologice ale pacientilor dependenti care favorizeaza absenta motivatiei sunt: negarea realitatii, refuzul de a accepta adevarul propriei dependente, gasirea unor scuze in exterior sau chiar acuzarea altora pentru vina recaderii.

Caracteristicile psihologice ale pacientilor dependenti, constituie obstacole serioase in procesul de vindecare. Astfel, este necesara existenta unei motivatii puternice pentru construirea unui nou stil de viata lipsit total de substanta - la pacientii cu dependenta; consumul controlat poate constitui scop in cazul dependentei psihologice la o substanta.

Cai de stimulare a motivatiei:

Afirmarea - potenteaza auto-stima pacientului. Pentru a putea fi ajutat, consilierul trebuie sa fie o persoana empatica, optimista, care stabileste un contact adecvat cu acesta si il trateaza de pe pozitii de egalitate. Totodata, trebuie tratat ca o persoana matura si responsabila, apta pentru decizii de schimbare.

Constientizarea - reprezinta acceptarea de catre pacient a riscurilor pe care consumul de substanta le induce asupra propriei persoane, precum si demolarea "legendei personale". In procesul constientizarii, se urmaresc deci doua directii:

constientizarea motivelor consumului si reorientarea responsabilitatilor pentru acesta;

constientizarea privind efectele consumului asupra sanatatii personale - este necesara informarea consumatorului privitor la efectele negative ale consumului, preferabil cu referinte concrete la efecte usoare deja existente si constientizarea mecanismelor prin care se autoamageste ca nu-si face rau continuand consumul.

Document online: Proiect de lectie clasa a vi-a limba romana - recapitulare verb Eseu: PROIECT DIDACTIC CLASA: a II-a A - efectele unor fenomene ale naturii asupra vietuitoarelor

Oferirea alternativelor - consilierul urmareste sa identifice alternative de comportament si ocupare a timpului liber, insistandu-se pe capacitatea personala de contributie la schimbarea vietii.

Este contraindicata etichetarea fortata a alcoolicului. Atitudinea agresiva, de confruntare in care individul este aproape fortat sa accepte ca este o persoana cu probleme datorata consumului de substante, nu va face decat sa-I stimuleze negarea. Aceasta atitudine este cea care genereaza in societate cele mai frecvente conflicte intre consumator si mediul lor familial. Alcoolicul va spune: 'toata ziua imi spune ca sunt betiv, tot timpul ma controleaza. Atunci eu beau ca sa-I fac in ciuda'. Aceasta atitudine tinde sa comute responsabilitatea schimbarii spre persoana terapeutului, nu spre cea a individului consumator.

Este contraindicata accentuarea excesiva a efectelor negative. Accentuarea exagerata poate conduce la inducere de anxietate si culpabilitate, si cresterea nevoii de consum in vederea disiparii ei.

Este contraindicata adoptarea unei atitudini paternale. Este preferabil ca individul sa stabileasca ce trebuie sa faca, nu sa ii spunem noi. Chiar daca terapeutului obiectivul ales de pacient I se pare prea putin, acesta trebuie sa fie insusit de terapeut atata timp cat el reprezinta un progres pentru contextul global al vietii pacientului si pacientul reuseste sa si pastreze drumul spre el.

5. Prevenirea recaderilor

Dificultatea tratamentului persoanelor dependente rezida din faptul ca dupa depasirea perioadei de sevraj biologic si de tratament al comorbiditatilor psihiatrice, dupa remiterea dependentei psihologice, persista problemele emotionale care au generat initial consumul. Persistenta acestor probleme emotionale si compensarea lor prin consum de substanta, va conduce in scurt timp la o noua recadere, prin instalarea initial a dependentei psihologice, si ulterior si a celei psihologice. In aceasta etapa, este necesara interventie cognitiv-comportamentala pentru oferirea de alternative la comportamentul consumului.

Planul de prevenire a recaderilor parcurge urmatorii pasi:

limitarea cantitatii consumate zilnic - daca nu exista inca abstinenta;

auto-monitorizarea comportamentelor legate de consum;

schimbarea ritmului de consum;

invatarea refuzului de a consuma;

initierea unui sistem de premiere pentru a "sari" peste un pahar sau pentru abstinenta intr-o perioada semnificativa de timp;

invatarea unor abilitati alternative de coping.

Trebuie sa urmarim:

identificarea si gasirea de alternative pentru situatiile individuale de risc pentru reluarea consumului;

identificarea si mobilizarea resurselor personale ale pacientului: hobby-uri, elemente de valorizare etc.;

identificarea si mobilizarea resurselor grupului de suport social al pacientului: familie, prieteni, colegi de serviciu etc.

Consilierea cuplului cu probleme date de consumul de substante

Partenerul afectiv poate exercita o influenta pozitiva asupra procesului de modificare a comportamentului de consum, jucand un rol major in decizia subiectului de a reduce consumul. Partenerul poate furniza informatii confidente despre modelul de consum al subiectului, sustine decizia de schimbare si ii ofera suportul emotional si material foarte necesar.

Totusi, sa nu uitam ca de cele mai multe ori, cuplurile afectate de alcool nu sunt armonice, existand frecvent o atitudine de impunere fortata a statutului, cverulenta, reprosuri continue, astfel incat intr-o prima etapa este mai probabil ca rolul terapeutului sa fie acela de mediere a tranzactiilor intre parteneri.

In momentul in care se sesizeaza discrepante intre relatarile celor doi parteneri, trebuie sa fie rezolvate cu tact, si fara atitudini acuzatoare sau moralist. Este important sa se ajunga la un consens intre declaratiile date de cei doi.

Atentie! Exista riscul ca subiectul sa devina obedient, sa accepte neconditionat opiniile partenerului, dar ramanand de fapt pasiv la acestea si implicandu-se doar superficial.

Partenerul trebuie invatat sa aibe o atitudine cooperanta, flexibila, empatica si incurajatoare, astfel incat sa-l ajute pe subiect sa-si depaseasca momentele in care este pe cale sa recada in modelul vechi de consum - deci rolul esential al partenerului este de a preveni recaderea. In cazul recaderii, deci atunci cand capacitatea de sustinere a partenerului este depasita, acesta trebuie invatat sa apeleze la ajutorul consilierului.

Abordarea cognitiv-comportamentala a dependentei psihologice

Obiectivul major al terapiei cognitiv-comportamentale in adictii este facilitarea achizitiilor de abilitati specifice pentru a rezista uzului de substante psihoactive si abilitati generale de "coping" necesare pentru reducerea problemelor asociate uzului de substante.

Schema de terapie cognitiv-comportamentala in adictii

a.     Stabilirea unei relatii terapeutice - pentru a crea o realtie terapeutul trebuie:

sa evite moralizarea;

sa evite adoptarea unei atitudini de expert;

sa-l ia in serios tot timpul;

sa arate ca e de partea lui, chiar daca il dezaproba uneori;

sa fie usor flexibil cu programul intalnirilor;

sa fie de incredere

daca pacientul minte, nu trebuie s-o ia personal, totusi nu trebuie sa lase pacientul sa plece convins ca l-a manipulat.

b.     Evaluarea motivatiei

Evaluarea stadiului motivatiei pentru schimbare poate permite selectia tehnicilor de abordare a pacientului, precum si prognosticul.

Interventii in functie de stadiile schimbarii:

Stadiul              Interventii

Precontemplare                                 Interviul motivational

Contemplare    Balanta decizionala

Decizie  Plan de actiune - unde si cand

Actiune             Implementarea planului de actiune

Insusirea de noi abilitati de coping

Strategii cognitiv-comportamentale

Mentinere        Evaluarea si strategii de abordare a situatiilor de risc crescut

c.      Interviul motivational

Este o tehnica cognitiv-comportamentala prin care este ajutat sa-si rezolve ambivalenta si sa se angajeze intr-o schimbare. Are ca obiectiv sa creasca constientizarea problemei si nevoia de a trece la actiune.

Principii:

ascultarea empatica si reflectiva, evidentiind ambivalenta

evidentierea discrepantei intre comportamentul prezent si obiectivele clientului

evita confruntarea directa

rezistenta si ambivalenta nu trebuie abordate de pe pozitii de confruntare cu clientul

cresterea increderii in autoeficienta clientului de a se confrunta cu obstacole si de a reusi sa se schimbe

IM are doua faze:

Faza I: Construirea motivatiei pentru schimbare

intrebari deschise - se pun intrebari deschise, la care subiectul este lasat sa vorbeasca cea mai mare parte a timpului;

ascultarea reflectiva - esenta este decodificarea mesajului pacientului si verbalizarea acestui mesaj

suportul - pacientul trebuie sa resimta in cursul procesului de consiliere ca este sustinut

inventarul rezumativ din final - in finalul sedintei terapeutul face un scurt rezumat al ei;

extragerea declaratiilor motivationale - este facuta prin seturi de intrebari care vizeaza: recunoasterea problemei, exprimarea ingrijorarii, intentia de a se schimba, increderea; in unele cazuri se mai poate apela si la: balanta decizionala, utilizarea extremelor, evocarea perioadelor cand problema nu aparuse si comparatia cu timpul prezent, prospectarea viitorului

Faza II: consolidarea angajarii in schimbare

Indicii care arata ca pacientul este gata pentru schimbare: scaderea rezistentelor; intrebarile legate de problema lui devin mai rare; pacientul pare ca a gasit o solutie; face declaratii motivationale direct; apar intrebari despre o eventuala schimbare; anticipeaza cum va fi dupa schimbare; experimenteaza mici schimbari.

Negocierea planului: urmareste: stabilirea obiectivelor - de catre pacient; considerarea optiunilor  - terapeutul ofera optiunile si pacientul alege; conceperea unui plan - trebuie sa fie ancorat in repere (cand, unde, persoane de contact, cai posibile)

Preventia recaderii

Recaderea este o revenire la nivelul de functionare si activitate anterior unei tentative de a opri sau reduce un comportament adictiv.

Alunecarea este orice violare a unor reguli auto-impuse pentru a mentine un comportament de abstinenta sau de reducere a pattern-ului adictiv.

Situatiile de risc crescut

Pentru intocmirea unui plan de preventie a recaderii trebuiesc in primul rand cunoscute situatiile de risc crescut. Pentru identificarea acestora trebuie sa cunoastem: circumstantele ultimei recadei, experiente de craving recente si monitorizarea lor, provocarea craving-urilor in timpul sedintei si evaluarea cognitiilor asociate; interviul apartinatorilor.

Ariile asociate cu rata crescuta de recadere sunt: starile emotionale negative; conflictele interpersonale; presiunea sociala.

Strategii de coping ale craving-ului

Recunoasterea craving-ului

Scurte tehnici de relaxare: distantare si calmare; tehnici de relaxare

Declaratii pozitive

Distragerea atentiei