Vitamine liposolubile - vitamina A si D - in ce alimente se gaseste?

Vitaminele liposolubile sunt insolubile in apa si solubile in solventi organici. Din aceasta grupa fac parte: vitamina A, vitamina D, vitamina E, vitamina K, vitamina F, etc.

Vitamina A sau retinolul s-a izolat din uleiul de ficat de peste. Se mai gaseste in spanac, lapte, galbenusul de ou si icrele de peste. In fructe si legumele rosii (morcovi, rosii, loboda, sfecla rosie, varza rosie) se afla sub forma de betacaroten, pe care organismul il transforma in vitamina A. De aceea betacarotenul se numeste provitamina A.

Betacaroten-ul ajunge in organism prin aport alimentar si este transformat de ficat in vitamina A, in functie de necesitati.

Din punct de vedere chimic, asa cum se poate observa din structura, retinolul este derivat din izopren si are ca grupa functionala un hidroxil. Multi izomeri geometrici diferiti ai retinolului pot aparea ca rezultat al configuratiei trans sau cis a celor patru legaturi duble gasite in catena laterala.

Vitamina A este un antioxidant puternic, ce contribuie la formarea pigmentilor retinei, celulelor pielii si mucoaselor. Mentine sanatatea pielii, stimuleaza imunitatea generala a organismului si imbunatateste acuitatea vizuala.

Lipsa vitaminei A din alimentatie opreste cresterea, provoaca slabirea vederii si chiar orbirea (de unde si denumirea de vitamina antixeroftalmica), micsorand totodata rezistenta organismului la actiunea microbilor.

In cantitati mari, vitamina A este toxica, provocand oboseala, nervozitate, dureri osoase si de cap, ameteli.

Vitamina D exista sub mai multe forme notate de la 1-6, cu structura chimica si actiune fiziologica asemanatoare. Vitamina D₂ se numeste calciferol, iar D₃ poarta denumirea de colecalciferol.

Proiect: Caracterele morfologice ale gramineelor Referat: Ghintura de primavara - raspandirea in tara: muntii Carpati

Vitaminele din grupul D se gasesc numai in organismul animal. In plante se gasesc provitaminele corespunzatoare, sterinele, din care sub influenta radiatiilor ultraviolete se formeaza vitaminele D. Cea mai importanta dintre sterine este ergosterolul, care se gaseste in cantitate mare in drojdia de bere si in mucegaiul Claviceps purpureeea, care prin expunere la radiatii ultraviolete, se transforma in vitamina activa - vitamina D₂.

Vitamina D₂ sau calcilferolul se gaseste in primul rand in pestele oceanic, ficat si oua.

Este relativ stabila la incalzire si la actiunea oxigenului. Este distrusa numai la 180°C. Este mai stabila in mediul alcalin decat in mediul acid.

Lipsa de vitamina D la copii provoaca rahitismul de aceea se numeste vitamina antirahitica.

Principalul simptom al acestei avitaminoze consta in depunerea insuficienta a fosfatului de calciu in oase. Asimilarea Ca in organism depinde de raportul Ca/P din alimente.

Rolul vitaminei D este de a interveni in metabolismul Ca si P, favorizand absortia intestinala a acestora si depunerea lor la nivelul oaselor, sub forma unui complex fosfocalcic insolubil. Se presupune ca vitamina D ar mari secretia gastrica si ar favoriza astfel absortia Ca si P.

Trebuie mentionat si faptul ca eficacitatea acestei vitamine este optimizata de prezenta vitaminelor A, C si a colinei. Impreuna cu vitaminele A si C, actioneaza preventiv in cazul racelii.

Cea mai mare parte din necesarul zilnic de vitamina D il absorbim prin piele, odata cu lumina solara. De aceea, este bine ca in perioadele reci si mohorate ale anului sa mancam mai mult peste bogat in vitamina D.

Vitamina E se gaseste in natura sub patru forme: α, si δ-tocoferolul.

Surse de vitamina E sunt semintele cerealelor (grau, porumb, ovaz), legumele proaspete (salata verde, mazarea verde), galbenusul de ou, lapte.

Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea, vitamina E intervine favorabil in reproducere (de unde si denumirea de vitamina fertilitatii sau antisterilitatii), in asigurarea functionarii normale a glandelor sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac.

Este solubila in metanol, alcool etilic si acetona. Temperaturile foarte ridicate, ca si cele foarte coborate reduc cu pana la doua treimi cantitatea de tocoferol continuta in vegetale si in uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea si prin uscarea laptelui (lapte praf), prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp mai indelungat. Astfel, carnea pastrata la frigider pierde, in cateva zile, toata cantitatea de vitamina E de care dispunea initial. In faina alba, continutul in aceasta vitamina e cu aproximativ 80% mai scazut decat in faina integrala. Pierderi importante de vitamina E au loc in cazul rafinarii diferitelor produse alimentare. Tocmai din acest motiv, se recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece, si nu prin rafinare, operatie care se face la temperaturi ridicate.

Vitamina K este alcatuita, din punct de vedere chimic, din mai multe substante cu caracter fiziologic analog. Vitaminele din grupa K (K₁-K₇) sunt foarte raspandite in produsele de origine vegetala (foile verzi de spanac, varza, conopida, urzici, brocoli) si animala (ficat, muschi etc.).

Trebuie mentionat si faptul ca aceasta vitamina poate fi furnizata organismului si prin sintetizarea ei de catre propria noastra flora microbiana intestinala (cca 50%). Intrucat antibioticele distrug flora intestinala sintetizatoare de vitamina K, se recomanda ca administrarea acestora sa se faca o data cu ingerarea de iaurt, lapte batut sau lapte acidofil.

Lipsa de vitamina K din organism determina un sindrom hemoragic grav, prin defect de coagulare, ca urmare a scaderii importante a concentratiei de protrombina (factor sanguin cu rol in coagularea sangelui). De aici si denumirea de vitamina antihemoragica.

Vitamina F consta, de fapt, dintr-o grupare de acizi grasi mono- si polinesaturati, intrand in componenta uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Acesti acizi nu pot fi sintetizati de catre organism, fiind obtinuti din unele produse alimentare si cunoscuti sub denumirea de acizi esentiali. Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili si activi numai in prezenta vitaminelor B₆ si E.

Acizii componenti ai vitaminei F se gasesc indeosebi in uleiul de floarea-soarelui (de preferat, obtinut prin presare la rece), in uleiul de porumb si de soia, in arahide si nuci, in semintele de dovleac (crude) si in alune, in migdalele dulci si in uleiul de ficat de peste etc. Bogat in vitamina F este si uleiul de masline obtinut prin presare la rece, ca si fructele de catina alba. Grasimile saturate, caldura si oxigenul sunt principalii inamici ai vitaminei F.

Lipsa acestei vitamine provoaca afectiuni ale pielii, tulburari digestive, oprirea cresterii, migrene etc.

Este intrebuintata in tratamentul eczemelor, al unor forme de acnee si furunculoza.

Vitamina F intra in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a grasimilor in organism.